Alfred Robert Simonis

## **Domnul Alfred Robert Simonis:**

Domnule Președinte al României, Domnule președinte al Senatului, Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru al României, Domnule președinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, Majestatea Voastră,

Domnule președinte al Curții Constituționale, Stimată doamnă președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Domnule președinte al Consiliului Legislativ, Domnule președinte al Curții de Conturi, Stimată doamnă avocat al poporului, Doamnelor și domnilor deputați și senatori, Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic și oaspeți străini,

Domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României, Stimați reprezentanți ai instituțiilor din domeniul securității naționale,

Ziua Națională este acel moment care trezește, în mod firesc, în fiecare dintre noi cele mai puternice sentimente de mândrie națională și dragoste pentru țară.

Ne gândim cu emoție la sacrificiile înaintașilor noștri și privim cu încredere spre un viitor mai bun.

Spun acest lucru pentru că Unirea nu reprezintă doar un deziderat împlinit, pe care îl aniversăm în fiecare an, ci trebuie să fie un obiectiv permanent.

După 101 ani de la acel moment fundamental pentru devenirea noastră ca stat unitar, cred că e momentul să facem mai mult decât să evocăm amintirea unirii tuturor provinciilor noastre istorice și să vedem ce putem face ca să realizăm o unire adevărată, a tuturor românilor, din punct de vedere economic, social și cultural.

Trebuie să ne gândim serios la acest lucru, pentru că, vrem, nu vrem, adevărul este că lumea în jurul nostru evoluează, cu sau fără noi. E alegerea noastră unde vrem să rămânem, în ce tren ne urcăm. Iar, dacă vom aștepta în continuare să meargă lucrurile de la sine, nu vom ajunge prea departe.

Cred că mai bine vedem noi înșine ce putem face, fiecare în comunitatea lui, și cum putem să ne ajutăm unii pe alții, astfel încât să contribuim fiecare la dezvoltarea societății. Pentru că nu ne putem face bine individual, ci doar împreună.*