Ca ministru al finanțelor, este important să subliniez, încă o dată, angajamentul meu față de procesele democratice și respectul pentru opiniile și preocupările exprimate de toți membrii Parlamentului.
Trist este însă când unii aleg să folosească instrumentele democratice pentru lupte politice meschine*, care uneori ne plasează în situații de-a dreptul paradoxale.
Da, se pare că astăzi sunt aici ca să vorbesc despre o așa-numită „taxă pe boală”, care nu există în Codul fiscal. Avem însă cu totul altceva în Codul fiscal, și anume contribuția la asigurările sociale de sănătate, sau, cum îi spunem noi, CASS, pe care ar trebui să o plătească toată lumea, toți asigurații din sistemul de sănătate, pentru a nu genera deficite bugetului de sănătate și mai mari față de cele pe care le avem în prezent.*
Am stabilit o regulă anul trecut – probabil că între timp s-a uitat – pentru toți asigurații din sistemul public de sănătate, și anume toți cei care sunt asigurați în sistemul public de sănătate plătesc CASS, fără facilități nejustificate sau întreruperi pe perioada stadiului de cotizare, pentru că – nu-i așa, domnilor parlamentari semnatari ai moțiunii simple*? – sunteți conștienți că sănătatea nu are nevoie de faliment și sănătatea este mai presus de orice lucru, pentru fiecare dintre români.
Tocmai de aceea am eliminat facilitățile fiscale la CASS, anul trecut, prin Legea nr. 296/2023, chiar de la constructori, IT-iști, industrie alimentară, agricultură, pentru a aduce mai mulți bani la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.* Așa am ajuns să creștem încasările la bugetul de sănătate la aproximativ 5 miliarde de lei pe lună, însă tot insuficient față de nevoia de fonduri pentru sănătate pe care România o are.
Am rămas tot cu deficit de fonduri la bugetul de sănătate și tot cu nemulțumiri din partea pacienților pentru calitatea serviciilor medicale.
Știu, oare, semnatarii moțiunii simple că România este pe locul I în Uniunea Europeană la decese din cauze prevenibile și tratabile și că numărul morților din cauze evitabile este de două ori mai mare decât media Uniunii Europene?
Îi invit să arunce un ochi pe raportul despre starea sănătății în Uniunea Europeană pe anul 2023. Cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor din România au rămas cele mai scăzute din blocul european, asta în timp ce doar unu din trei români plătea asigurare de sănătate.
Știți că românii sunt europenii care scot cei mai mulți bani din propriul buzunar pentru sănătate sau că speranța de viață, la naștere, în țara noastră, este a treia cea mai scăzută din Uniunea Europeană și cu 5,4 ani mai mică decât media Uniunii Europene?
Cred că acestea sunt, domnilor, adevăratele probleme care trebuie să ne preocupe, pentru că, în acest timp, peste 1,2 miliarde de euro pleacă lunar de la Ministerul Finanțelor către Casa Națională de Sănătate, pentru a asigura funcționarea în limitele de supraviețuire a sistemului public de sănătate din România, respectiv a spitalelor, ambulatoriilor de specialitate, plata medicamentelor, asigurarea banilor pentru programe de boli cronice, plata medicilor de familie și multe alte categorii de cheltuieli pe deplin necesare celor care sunt bolnavi și în suferință, o sumă uriașă plătită lunar pentru sănătatea românilor și, din păcate, cu servicii medicale a căror calitate și promptitudine adeseori sunt criticate, pe bună dreptate, de către români.
După toate aceste realități prezentate mai sus se naște o întrebare legitimă: are nevoie acest buget al sănătății de mai multe fonduri?
Haideți să analizăm cifrele!
– 2022 – 55 de miliarde la Casa de Sănătate, 14 miliarde de lei la Ministerul Sănătății, adică nici mai mult, nici mai puțin de 69 de miliarde de lei, respectiv 13,8 miliarde de euro;
– 2023 – 59 de miliarde la Casa de Sănătate, 13,4 miliarde la Ministerul Sănătății, respectiv 73,5 miliarde lei, adică 14,7 miliarde de euro într-un an pe bugetul de sănătate;
– 2024 – 62 de miliarde la Casa de Sănătate, 18,2 miliarde la Ministerul Sănătății, adică 80 de miliarde de lei, respectiv 16,1 miliarde de euro.
Se observă, din analiza acestor cifre, că este nevoie uriașă de fonduri, iar, din păcate, avem o creștere anuală a acestui buget, în medie, de 5%, foarte mică față de ceea ce Casa Națională de Sănătate are nevoie.
Atenție, numai pentru anul 2024 Casa de Sănătate a depus la Ministerul Finanțelor solicitări de fonduri de peste 93 de miliarde de lei, adică 18,6 miliarde euro, cât tot bugetul anual alocat pentru sănătate, inclusiv bugetul alocat Ministerului Sănătății.
Uitându-ne cu atenție la această situație financiară precară prezentată pe care bugetul de sănătate o are, în cele din urmă ar trebui să continuăm cu măsuri deloc plăcute, care să asigure justa colectare a fondurilor puține pe care le avem la bugetul de sănătate, mai ales pentru activitățile care privesc finanțarea concediilor medicale.
Repet, nu este vorba despre o taxă nouă pe concedii medicale, ci despre o eliminare a acestei facilități.
Nu există nicăieri în Uniunea Europeană așa ceva! Am studiat modelele de finanțare din Germania, Franța, Italia, Spania. Nu există niciun sistem de plată a concediilor medicale atât de ineficient ca în România. Nu are nimeni nicio problemă cu bolnavii oncologici sau cu mamele aflate în concedii de maternitate și cu atât mai mult cu îngrijirea
copiilor bolnavi. Să nu mai spun că indemnizația pentru creșterea copilului nu este supusă măsurii fiscale la care se face referire în moțiune, acestea fiind venituri neimpozabile și care nu se cuprind în baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii.
Guvernul a urmărit cu totul altceva: să elimine risipa și modul profund injust în care se desfășoară lucrurile în ceea ce privește plata concediilor medicale în România.*
Ministerul Sănătății și Casa Națională de Sănătate duc la îndeplinire, de anul acesta, măsuri de eficientizare a cheltuielilor publice din sănătate, aprobate de Guvernul României în ședința din 29 noiembrie 2023, prin Memorandumul cu tema „Aprobarea măsurilor și a raportului de analiză și eficientizare a cheltuielilor publice în domeniul sănătății”.
Iată care sunt aceste măsuri:
– creșterea numărului de consultații preventive acordate de medicii de familie;
– stimularea medicilor de familie și a medicilor din ambulatoriul de specialitate pentru specialități clinice pentru monitorizarea pacienților cu afecțiuni cronice;
– raționalizarea cheltuielilor cu concediile medicale, prin stabilirea unui cuantum realist al indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate aferente concediului medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum și a celor aferente concediilor medicale acordate în anumite situații speciale;
– îmbunătățirea sustenabilității sistemului de asigurări sociale de sănătate, optimizarea modului de prescriere și decontare a medicamentelor cu sau fără contribuție personală.
De ce toate acestea? Pentru că suntem singura țară din Uniunea Europeană care își permite luxul, cu consecințele dezastruoase de rigoare, de a avea indemnizația de concediu medical mai mare decât salariul atunci când ești la serviciu. Da, doar la noi se poate să stai acasă, în concediu medical, și să primești mai mulți bani decât atunci când ești la muncă.
Și, repet, nu vorbesc aici despre bolnavii cronici, nici despre cei oncologici, nici despre mame și nici despre copiii care au nevoie de îngrijiri medicale, ci vorbesc de sistemul de plată a concediilor medicale.
Haideți să dăm un exemplu concret! Ești în concediu medical și ai un salariu de 10.000 de lei brut. Din el scazi contribuția la asigurările sociale, 25%, CASS nu scazi, pentru că ești scutit, mai scazi impozitul pe venit și rămâi, dacă ești în concediu medical, cu bani în mână 6.750 de lei.
Pentru cine muncește, la același salariu, de 10.000 de lei, scădem 25% CAS, respectiv 2.500 de lei, CASS plătim de această dată, pentru că nu este scutit, 1.000 de lei, și un impozit pe venit de 650 de lei. Practic, angajatul care muncește, cu același salariu, rămâne în mână cu 5.850 de lei.
În concluzie, pe exemplul de mai sus, atunci când stai în concediu medical primești în mână 6.750 de lei, iar atunci când ești la serviciu primești 5.850 de lei, adică un plus de 900 de lei doar pentru faptul că ești în concediu medical.
Cu alte cuvinte, acest sistem de plată a concediilor medicale, în exemplul prezentat, încurajează în continuare să-ți iei concediu medical, deoarece ești cu mult mai bine plătit decât atunci când ești la serviciu.* În acest timp, dacă nu ai o boală foarte gravă sau cronică, poți foarte bine să îți rezolvi și anumite probleme personale.
Am discutat, domnilor parlamentari, cu oameni de afaceri și ne-au spus „în sfârșit, angajații certați cu munca nu-și vor mai putea găsi refugiul în concedii medicale, mai mult sau mai puțin justificate”.
Domnilor parlamentari, mediul de afaceri își dorește această măsură, pentru a nu încuraja statul acasă al angajaților, ci participarea activă la activitățile curente ale companiilor.
Că sistemul medical de plată a concediilor medicale este unul păgubos și antrenează după el diverse activități speculative o spun cifrele de la sine:
– anul 2022 – număr de certificate medicale eliberate – 4.124.886; atenție!, număr de zile de concedii medicale – 29.452.257; valoarea bugetului alocat pentru plata concediilor medicale – 5,9 miliarde lei;
– anul 2023 – număr de certificate medicale eliberate – 3.361.223; număr de zile de concedii medicale, atenție! – 24.870.933; valoarea bugetului alocat pentru plata concediilor medicale – 3,7 miliarde lei;
– iar pentru anul 2024 avem, de asemenea, un buget record alocat pentru concediile medicale, de aproximativ 3,7 miliarde lei.
Numai în anul 2023, din totalul de 3.361.223 de certificate medicale eliberate, 1.800.883 au fost eliberate de cabinetele medicale individuale, 1.317.722 de ambulatoriile de specialitate și doar 242.618 certificate medicale eliberate de spitale.
Și, dacă aceste cifre fabuloase nu vă erau de ajuns, haideți să vedeți ce tipuri de certificate medicale se eliberează: boală obișnuită – 1.905.100; urgențe medico-chirurgicale – 695.106; boală infectocontagioasă – 57.735; boală cardiovasculară – 69.309; și multe altele. În timp ce numărul de certificate medicale despre care dumneavoastră vorbiți în textul moțiunii simple au următoarea structură: sarcină și lăuzie – 245.470; îngrijire copil bolnav – 130.855; neoplazii – 123.690.
Și, ca să vedeți unde s-a ajuns cu acest sistem ineficient de plată a concediilor medicale, haideți să ne uităm și la topul județelor și al medicilor cu cel mai mare număr de concedii medicale și zile de concediu medical acordate:
– județul Prahova, top 20 medici – 15.402 concedii medicale, cu 155.743 de zile de concedii medicale;
– județul Iași, top 20 medici – 12.038 de concedii medicale, cu 153.719 zile de concedii medicale;
– județul Timiș, top 20 medici – 7.542 de concedii medicale, cu 73.767 de zile de concedii medicale.
Iar seria lucrurilor aberante din sistemul de plată a concediilor medicale nu se oprește aici.
În cursul anului 2023, deși am cheltuit 3,7 miliarde lei din bugetul de sănătate, în loc ca acești bani, o parte din ei, să fie duși spre spitale, medicamente, boli cronice, la finalul anului am fost în situația în care să avem restanțe la concedii medicale de 3,2 miliarde lei. Deci, atenție!, în anul 2023, totalul cheltuielilor pentru concedii medicale, dacă aveam toți banii, era de 6,9 miliarde lei.
Cam așa arată realitatea: cu 75% indemnizație de concediu medical, beneficiezi de un net de plată, în realitate, de 86%; ai 85% indemnizație de concediu medical, în realitate, beneficiezi de un net de plată de 98%; și acum, atenție, la 100% indemnizație de concediu medical, prin neplata CASS pe perioada concediului medical, beneficiezi de un net de plată de 115%.
Sunt realități dureroase, care au condus în sistemul public de sănătate la creșterea aberantă a numărului de concedii medicale eliberate anual de medicii de familie și ambulatoriile de specialitate, creșterea aberantă a bugetului alocat pentru plata concediilor medicale, numai în anul 2023 ajungând la 6,9 miliarde lei, cu restanțe cu tot, pentru un număr de 3.361.223 de certificate medicale, adică ne-a costat, în medie, un certificat medical 2.052 de lei net.
Ceea ce Guvernul a urmărit prin modificările legislative a fost să descurajeze statul în concedii medicale, pentru motivul că se plătește mai bine să stai acasă decât prezența la serviciu.
Recent, am citit despre un singur medic din Cluj care a dat peste 3.000 de concedii medicale în 2023 și despre un pacient care a beneficiat de nu mai puțin de 939 de zile de concediu medical, iar din statistici a reieșit că pentru un număr de 155.000 de certificate medicale nu s-a lucrat nici măcar o zi de-a lungul anului 2023.
Așa că, domnilor semnatari ai acestei moțiuni, în loc să vă ocupați timpul cu populisme, de ce nu vă alăturați misiunii de a face din România locul în care să plătești și să pășești fără frică în spitale? Pentru că se fac și lucruri bune, pe care le putem prezenta.
Dacă ați fi aruncat un ochi pe programul bugetar, ați fi văzut că sunt incluse acțiuni prioritare pentru asigurarea fondurilor necesare pentru monitorizarea, tratamentul și îngrijirea pacienților cu funcții vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicații ireversibile și care necesită intervenții medicale de urgență sau îngrijiri într-o secție de terapie intensivă generală sau specializată.
Anul trecut s-au semnat peste 3.600 de contracte de finanțare pentru sănătate, care cumulează peste 11 miliarde lei din bani europeni. 116 spitale vor beneficia de finanțare pentru reducerea infecțiilor nosocomiale, 35 de spitale au primit finanțare pentru creșterea capacității de răspuns a secțiilor de neonatologie, prin reabilitare, dotare și extindere cu 124 noi paturi de ATI pentru nou-născuți la nivel național și dotarea altor 90 de paturi existente.
Pentru creșterea accesului la servicii medicale pentru toți românii, indiferent de zona țării în care locuiesc, s-au finanțat 200 de primării pentru construcția și dotarea centrelor comunitare integrate. Pe același palier au fost finanțate pentru reabilitare și dotare 3.072 de cabinete de medicină de familie.
Personal, am fost și rămân unul dintre susținătorii investițiilor în serviciul public de sănătate. Am fost inițiatorul și susținătorul Programului Operațional de Sănătate, cu o valoare a bugetului de peste 5,8 miliarde euro, încă de pe vremea când eram ministrul fondurilor europene.
Este pentru prima dată când România beneficiază de un program de sănătate care susține investiții masive în infrastructura spitalicească, în servicii medicale de calitate și în pregătirea personalului medical. Este un buget cu care vom reconstrui și moderniza sistemul medical din România, astfel încât românii să beneficieze de condiții, servicii și personal la nivelul țărilor europene cu sisteme publice de sănătate performante.
Acum, din calitatea de ministru al finanțelor, mă voi asigura că alocăm partea de cofinanțări, pentru ca proiectele să fie duse la bun sfârșit. Discutăm, de asemenea, despre cele trei spitale regionale din Cluj-Napoca, Craiova și Iași, care au un buget de peste 1,2 miliarde euro, și, totodată, un număr de șapte alte spitale județene sau spitale județene de urgență care vor beneficia de dotarea cu echipamente medicale sau, după caz, vor beneficia de lucrări în ceea ce înseamnă reabilitare, consolidare sau construcția de noi clădiri.
De asemenea, din acest buget, 570 de milioane euro sunt destinați investițiilor în domeniile oncologie și transplant.
Mai mult, recent, împreună cu colegii din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, am căutat soluții pentru a operaționaliza Programul național de investiții în sănătate, cu un buget de peste două miliarde de euro, finanțat din împrumuturi și de la bugetul de stat.
Institutul de Genomică, Institutul Cantacuzino, pentru reluarea producerii vaccinurilor, ciclotronul, tehnologiile care folosesc hadronoterapia pentru tratarea cancerului sunt proiecte la care am participat și am avut inițiativa operaționalizării lor, tocmai pentru că îmi doresc ca România să aibă servicii medicale de calitate.
Nu știu câți își mai amintesc că în timpul pandemiei am avut inițiativa celui mai ambițios program de dotare cu echipamente medicale a spitalelor, în valoare de peste 1,2 miliarde euro a investițiilor în echipamente și instalații destinate fluidelor medicale, și a multe alte programe cu finanțare din fonduri europene.
Așadar, cred că este evident pentru toată lumea că, prin investiții masive în infrastructura medicală, formarea personalului medical și implementarea unor reforme eficiente, ne vom putea îndeplini misiunea de a îmbunătăți calitatea îngrijirii medicale și de a ne asigura că toți românii beneficiază de servicii medicale adecvate.
Așa că, domnilor, dacă nu găsiți cu ce să vă faceți utili românilor, măcar nu mai încurcați și dezinformați! Nu pot să trec cu vederea definiția cuvântului „ipocrizie”, care, potrivit DEX-ului, înseamnă duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie. De ce acest lucru?
Ați mai avut o încercare de moțiune simplă în care mă făceați vinovat de fiscalitatea IMM-urilor și a marilor companii, fără să spuneți că, de fapt, autorii măsurilor fiscale sunteți chiar dumneavoastră*; jalonul 206 pentru microîntreprinderi poate vă spune ceva, jalonul 207 pentru reforma impozitelor și taxelor sau eliminarea facilităților fiscale pentru CASS, pentru IT, construcții, industria alimentară sau industria agroalimentară.
Iar acum, ca din senin, scoateți în față suferința oamenilor – bolnavi oncologici, mame, copii care au nevoie de îngrijiri medicale – și uitați de sistemul dezastruos de plată a concediilor medicale, care afectează aproape pe fiecare român, de miliardele de lei pe care îi dăm pentru concedii medicale, în loc să-i dăm la spitale, la programele cronice pentru bolnavi, la medicamente, la medicii de familie și multe alte nevoi pe care sistemul medical le are.
Să fie ipocrizia un mod de viață al unora dintre noi?
Înțeleg că avem în față alegeri electorale importante, dar asta nu înseamnă că trebuie să transformați scena politică într-un teatru al absurdului. Avem îndrăgiți dramaturgi ale căror piese se joacă și astăzi, pentru pasionați. Nu-i obligați pe români să fie personaje în propriile voastre piese!
Vă mulțumesc.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Apelul este la sustenabilitatea bugetului public de sănătate, un interes universalizabil.
„pentru a nu genera deficite bugetului de sănătate și mai mari față de cele pe care le avem în prezent.”