Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·30 mai 2017
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Andi Gabriel Grosaru
Discurs
## **Domnul Andi Gabriel Grosaru:**
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Declarația mea politică se intitulează „Ziua Națională a Republicii Italiene”.
Pe 2 iunie sărbătorim Ziua Italiei, eveniment cunoscut sub numele de Ziua Republicii sau Proclamarea Republicii – _Proclamazione della Repubblica._
Făcând un scurt apel la memorie, constatăm că formarea Italiei, așa cum o percepem noi astăzi, a avut loc în perioade succesive, pornind din Evul Mediu, când în Peninsulă se manifestau două puteri politice adverse – Statul papal și Imperiul German. În același timp, se confruntau adesea și structuri ale puterii interne, care se luptau, unele pentru autonomie și altele pentru supremație. Renașterea italiană, mai ales prin aportul Florenței și al reprezentanților ei de marcă, a făcut ca influența germană să slăbească, iar multe orașe ale centrului și nordului Peninsulei Italice să devină autonome și să se transforme în acele puternice orașe-stat – mă refer la Milano, Veneția, Florența, Statul papal sau Regatul Neapolelui. În acest context au înflorit artele, arhitectura, știința, filozofia și altele. Niccolo Machiavelli, cu al său „Principele”, a devenit părintele politologiei, iar numeroși alți reprezentanți ai literaturii italiene, ca Dante Alighieri, prin a sa „Divina Comedie”, au pus bazele limbii italiene literare. Prin scrierile lor, Dante, Petrarca sau Boccaccio întăreau sentimentul de apartenență națională la un singur stat. Acestora li se adaugă alte mari nume ale epocii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti sau Brunelleschi, cel care a proiectat și construit acea bijuterie arhitectonică numită „Il Duomo”, din Florența.
Trecând peste vicisitudinile istoriei, peste războaie și ocupații vremelnice, cea spaniolă, franceză sau habsburgică, statele din Peninsulă au mers înainte, ajungând ca în 1861, în urma unor lupte victorioase, să ia naștere statul italian reunificat. Părinții Italiei, așa cum o știm noi azi, Giuseppe Mazzini, Camillo Benso di Cavour și Giuseppe Garibaldi, au pus în aplicare _La giovine Italia_ , un proiect măreț de unire și transformare a statelor italiene într-o republică democratică unitară, ce avea să devină cunoscut ca Unificarea Italiei, adică _Il Risorgimento_ .
Acum mai bine de 70 de ani, mai exact pe 2 și 3 iunie 1946, a fost organizat un referendum care le-a oferit italienilor posibilitatea de a alege una din cele două variante de organizare statală: republică sau monarhie. Acest referendum a fost și prilejul cu care s-a introdus, pentru prima oară în Italia, votul universal. Peste 12 milioane de cetățeni italieni au votat în favoarea republicii, iar Curtea Supremă a proclamat nașterea Republicii Italiene. Rezultatele oficiale anunțate pe data de 10 iunie, în Sala della Lupa, din prestigioasa clădire Palazzo Montecitorio, unde actualmente se află Camera Deputaților, au decis ca Italia să devină republică. Câteva zile mai târziu a fost adoptat și tricolorul – verde, alb și roșu.