Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

**Domnul Andrian Candu** _– președintele Parlamentului Republicii Moldova_ **:**

Stimate domnule președinte al Senatului, Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnă prim-ministru,

Alteța Voastră Regală Custodele Coroanei române, Preafericirea Voastră,

Domnilor foști președinți ai României, Domnule președinte al Curții Constituționale, Doamnă primar general, Doamnelor și domnilor parlamentari, Onorată asistență,

Permiteți-mi să vă salut călduros, atât în numele meu personal, cât și în numele Parlamentului Republicii Moldova.

Ținem să vă mulțumim, domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților, pentru invitația de a fi astăzi aici, la București, și pentru căldura cu care suntem primiți.

De asemenea, vă mulțumesc pentru onoarea de a mă adresa cu această ocazie deosebită membrilor ambelor Camere ale Parlamentului României.

Suntem aici pentru a evoca un eveniment istoric, pe care trebuie să îl tratăm așa cum a fost, cu mult respect și cu demnitate. A fost un act curajos al înaintașilor noștri, prin care membrii parlamentului democratic de atunci, ai Sfatului Țării, au votat, pe 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România.

Reputatul publicist și ziarist din Moldova Constantin Tănase, un promotor aprig al românismului, menționa în unul dintre articolele sale că noi, cei din Moldova, și nu doar, avem datoria să îi scoatem din anonimat pe cei din Sfatul Țării, care au înfăptuit acest act, să îi readucem printre noi. Și acesta ar fi un gest de respect nu numai față de memoria acestor eroi ai neamului nostru, ci și față de noi înșine, față de viitorul nostru și față de cei care vor veni după noi.

86 sunt cei care au avut curajul și au votat Actul Unirii, printre care – unii dintre ei au fost menționați deja – Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Vasile Lascu, Ion Pelivan, Elena Alistar-Romanescu, preotul Alexandu Baltaga, Constantin Stere și alții.

Unirea din 27 martie 1918 s-a produs într-un context dificil și reîntregirea a durat doar 22 de ani. Este adevărat că, datorită acestui act istoric, basarabenii au evitat foametea și deportările din anii ’30, dar am plătit cu vârf și îndesat în anii ’40, când a fost anexată din nou Basarabia, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov.

Nu voi da apreciere contextului istoric de atunci, pentru că avem o experiență nefastă de decenii, când istoria ne-a fost scrisă și rescrisă pentru a fi comodă și ajustabilă celor care ne-au condus.

Îl voi cita însă pe marele Eminescu, care s-a expus după prima anexare a Basarabiei, în 1812, și care spunea: „Nu voim s-auzim de niciun aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.”

La 100 de ani de la actul unirii din 1918, spre mare regret, avem de-a face iarăși cu dorința unora de a decide în locul nostru cum trebuie să trăim și încotro să ne îndreptăm. Prin diverse metode, directe și indirecte, prin ustensile moderne ale războiului hibrid și ale propagandei sofisticate, se încearcă să se arate cetățenilor noștri că locul lor nu este în marea familie europeană, ci altundeva. Presiunile economice și politice din afară urmăresc distorsionarea valorilor românești și europene, iar războiul propagandistic la care mă refer, sponsorizat moral, ideologic și financiar, subminează declarațiile de suveranitate și de independență ale Republicii Moldova și urmăresc revenirea în spațiul geopolitic rusesc.