Anghel Stanciu

## **Domnul Anghel Stanciu:**

## Domnule preºedinte,

ªi dumneavoastrã, ca ºi mine, ºtiþi proverbul acela profund românesc, ”Îi dai omului un deget ºi îþi ia toatã mâna.Ò Aºa s-a întâmplat cu noi.

Domnule preºedinte,

Vã rog sã îi comunicaþi distinsului nostru coleg antevorbitor cã existã în Regulamentul acestei Camere un articol care precizeazã cã, dacã avizul nu vine la termenul stabilit, comisia sesizatã în fond poate întocmi raportul ºi înaintea plenului.

Deci, domnule preºedinte, dânºii au cerut o sãptãmânã. Dupã o sãptãmânã, au urmat încã cinci sãptãmâni, dacã nu mã înºel. Au invocat Consiliul Concurenþei, au þinut ”nÒ ºedinþe. Le-am trimis douã adrese, domnule preºedinte, sã-mi trimitã avizul ºi nu l-au trimis. Fiind trecut pe ordinea de zi raportul ºi votat raportul, mi-au transmis, prin domnul secretar Andea, cã sã nu-l discutãm nici a cincea sãptãmânã, sã mai amânãm mãcar cu o zi. Fusese votatã ordinea de zi, se discutase ºi, aºa cum se ºtie cutumã la Comisia de învãþãmânt ºi o ºtie ºi domnul vicepreºedinte Asztalos, noi nu mai revenim, dacã alþii revin. Deci nu noi am fost cei care nu am respectat termenul. Au primit termen de o sãptãmânã, au întârziat cinci. Sã explice de ce ºi sã nu mai invoce alte elemente. Am acceptat ca sã discute aceste amendamente, domnule preºedinte, ºi vã spun cã dânºii au unul, douã, trei, patru, cinci, ºase, ºapte, opt respinse ºi au unul, douã, trei, patru, cinci, ºase, ºapte, opt, nouã aprobate. ªi atunci aº întreba pe distinsul antevorbitor: nu am fost corecþi, voia sã le aprobãm pe toate, ce voia sã facem? Deci, practic, jumãtate sunt respinse, jumãtate nu sunt respinse.

## **Domnul Ioan Bivolaru**