Anghel Stanciu

## **Domnul Anghel Stanciu:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Întârzierea mea s-a datorat unei iniþiative deosebite a domnului ministru Sârbu de a se întâlni cu cei patru

preºedinþi de comisie Ð doi de la învãþãmânt ºi ºtiinþã, doi de la agriculturã, conducerea Academiei Agricole ºi Silvice, spre a tãia nodul gordian la un proiect de lege, singurul, de altfel, pe care P.D.S.R.-ul ºi P.R.M.-ul au reuºit sã-l treacã legislatura trecutã ºi care s-a blocat la Senat. De aceea, îmi cer scuze cã v-am lipsit poate de plãcerea de a mã audia în calitate de preºedinte.

Vreau sã precizez, domnule preºedinte, cã am dezbãtut de douã ori în comisie aceste douã proiecte de legi ºi am avut nopþi de insomnie mulþi din comisie, gândindu-ne cã am putea sã greºim ºi sã-i lipsim pe colegii noºtri de la U.D.M.R. de posibilitatea de a studia în limba maternã. Norocul nostru a fost cã dânºii, insistând, ne-au fãcut sã înþelegem cã nu-i intereseazã sã înveþe în limba maternã, pentru cã acest lucru îl au, ºi îl au chiar cu prisosinþã. Atât de mult îl au, cã nu s-au ocupat toate locurile care au fost alocate pentru linii, pentru cã secþiile sunt altã treabã. Deci au rãmas locuri vacante. Dânºii doresc de fapt sã aibã o instituþie proprie, cu portar de o anumitã etnie, cu profesori de o anumitã etnie, ºef de catedrã de o anumitã etnie, decan, prodecan ºi rector.

Evident, noi chiar am vrut sã le acordãm acest lucru, dar ne-am gândit: nu cumva aducem principiile apartheidului faþã de colegii noºtri ºi îºi vor da seama mai târziu cã i-am discriminat?! De aceea, pentru binele dânºilor, noi ne-am opus acestui separatism, gândindu-ne cã le facem un lucru bun. Constat acum cu surprindere cã domnul vicepreºedinte nu a înþeles asta nici acum. Atunci, ce sã fac?! Sã-i fac o comisie separatã, lângã comisia noastrã, în care dânsul sã fie preºedinte, ca sã se simtã bine?! Eu vãd cã de opt ani se simte bine lângã mine, acolo, ca vicepreºedinte. ªi, atunci, de ce nu s-ar simþi ºi copiii dânsului bine lângã ai mei, în acea universitate? Ce-i împiedicã sã înveþe, fiecare în limba Domniilor lor, sã facã schimb de informaþii, sã-ºi îmbogãþeascã cunoºtinþele prin patrimoniul cultural al unuia sau al altuia? Cred cã nimic, ºi cred cã dânºii vor numai sã ne încerce. Eu zic sã nu cãdem în aceastã capcanã ºi sã-i apãrãm de aceastã segregare, când toatã lumea merge pe interculturalitate, merge pe grupe comune. Pe aceasta se merge în Europa! Asta se cere în Consiliul Europei, ºi nicidecum tranºee care sã ne separe.

S-a spus aici cã avem pãmânt comun. Avem ºi universitãþi comune. Iar ”Babeº-BolyaiÒ este un exemplu de reuºitã, de convieþuire interetnicã în domeniul învãþãmântului ºi de îmbogãþire. Avem ºi linii maghiare ºi linii germane ºi aºa mai departe. Nu are sens acum sã începem sã împãrþim, cum spunea cineva, cãrþile, cãci, stând drept ºi judecând strâmb, nu au profesori nici pentru liniile în limbile respective ºi nici pentru universitatea particularã pe care au înfiinþat-o, ºi o parte din cursuri se predau în limba românã.