Armeniu Fabini Hermann

## **Domnul Armeniu Fabini Hermann:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Vreau sã dau acestei declaraþii un titlu, ºi anume: ”TimpulÒ. Permiteþi-mi, la început, sã vã prezint filmul unei ore, pe care l-am notat de curând, în aºteptarea începerii ºedinþei. Este vorba de o orã ºi zece minute, de la 9 la 10,10, în ziua de 6 martie 2003.

Ora 9,00. În holul sãlii plenare a Camerei Deputaþilor sunt expuse listele cu senatori ºi deputaþi. Pe lista Senatului sunt 7 semnãturi de prezenþã.

Ora 9,01. În salã sunt 14 parlamentari.

Ora 9,15. În salã sunt 34 de parlamentari ºi 8 persoane din staff-ul tehnic. Nimeni din prezidiu.

Ora 9,30. 65 de parlamentari ºi 9 membri din staff. Nimeni din prezidiu.

Ora 9,38. Este acþionatã soneria, care produce un zgomot mai aproape de o sirenã decât de o sonerie de ºcoalã.

Ora 9,41, apare domnul preºedinte Dorneanu la prezidiu. Dupã câteva minute pleacã. Soneria sunã în continuare.

Ora 9,45 Ñ 99 de parlamentari, 12 membri din staff ºi un secretar la prezidiu. Soneria sunã.

Ora 9,52, vine din nou domnul preºedinte Dorneanu. Ora 9,65, apare domnul preºedinte Vãcãroiu ºi se aºazã la prezidiu. În salã sunt circa 128 parlamentari. Soneria sunã în continuare. La prezidiu sunt domnii Vãcãroiu, Dorneanu ºi Predescu.

Ora 10,00 Ñ domnul Dorneanu anunþã cã din 484 de parlamentari ºi-au anunþat prezenþa 386. Declarã ºedinþa deschisã.

Numãrând parlamentarii prezenþi în salã, ajung la cifra de 155. Soneria sunã în continuare.

Ora 10,10, soneria a încetat sã mai sune. În salã sunt circa 187 de parlamentari.

Vã cer scuze dacã cu aceste observaþii v-am plictisit, dar tot cred cã se impune un comentariu pe aceastã temã. Timpul este o entitate limitatã datã omului, anii vieþii noastre se ridicã la 70 de ani, iar pentru cei mai tari la 80 de ani, scrie psalmistul în Psamul 90. Timpul nostru ca parlamentari este dat pentru un mandat de patru ani. În funcþie de cum privim acest timp limitat sunt decise multe lucruri în viaþa noastrã: modul de folosire a timpului impune o anumitã rãspundere, care se reflectã în eficienþa activitãþilor noastre. Un început de ºedinþã precum cel descris mai sus ar fi de neconceput pentru un consiliu de administraþie al unei firme private prospere. Desigur, se poate argumenta cã ºedinþa din 6 martie a fost o ºedinþã obiºnuitã, fãrã oaspeþi din afarã, preºedintele þãrii sau delegaþi ai forurilor europene Ñ domnii Verheugen, Pat Cox sau Romano Prodi. Pe de altã parte, dacã vedem bugetul Senatului ºi al Camerei Deputaþilor, constatãm cã ºi noi, parlamentarii, suntem destul de grei din punct de vedere al cheltuielilor pe care le producem bugetului de stat, constituit din contribuþia cetãþenilor. Este cazul sã þinem cont de tratarea timpului la începutul acestui secol în diferite domenii ca, de exemplu, în construcþii, unde se fac planificãri foarte exacte pentru eliminarea timpilor de depozitare a materialelor, ajungându-se la un sistem numit ”just in timeÒ, unde materialele sunt aduse pentru a fi montate fãrã a mai fi depozitate. Un alt domeniu, chirurgia modernã, de asemenea, necesitã o planificare a timpului foarte minuþioasã. O operaþie poate sã devinã o luptã contra cronometru.