Aron Belaºcu

## **Domnul Aron Belaºcu:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi se doreºte a fi un semnal de alarmã la un lucru imposibil de crezut ºi totuºi posibil într-o þarã în care mândria ºi demnitatea naþionalã sunt cãlcate în picioare ºi terfelite în numele unei democraþii iluzorii, bolnave, prost înþelese ºi permanent subordonate unor protocoale care, de 13 ani încoace, nasc monºtri. Dar despre ce este vorba?

Edilii municipiului de pe Cibin, este vorba aici de municipiul Sibiu, vorbesc despre un aºa-zis proces de refacere ºi restaurare a monumentelor istorice ºi a statuilor urbei. Salutãm acest fapt, care le-ar face cinste dacã s-ar ºi materializa. În acest proces s-ar înscrie ºi restaurarea ºi modernizarea Pieþei Mari din centrul Sibiului. Cum ar arãta ea în final nu putem sã ºtim. Am fost asiguraþi de cãtre primarul Klaus Johannis cã noua configuraþie a Pieþei Mari din municipiul Sibiu va fi supusã deciziei cetãþenilor sibieni ºi cã va face obiectul unei dezbateri publice, aºa cum, desigur, ar fi nu numai firesc, dar ºi legic. Îngrijorarea sibienilor creºte la cote alarmante, întrucât se constatã cã deja Piaþa Mare se schimbã pe zi ce trece, în ea apãrând inopinat stâlpi de iluminare în jurul unui soclu nou, precum ºi alte amenajãri, fãrã sã se ºtie exact ceea ce se petrece, fãrã nici un fel de dezbatere sau decizie publicã, fãrã vreo informare civicã prealabilã.

În acest context incert primim semnale potrivit cãrora din centrul Sibiului se intenþioneazã eliminarea statuii marelui profesor ºi cãrturar Gheorghe Lazãr, creator de lume româneascã modernã, produs sclipitor al epocii de deºteptare naþionalã a românilor, nãscut la 1779 în oraºul Avrig de lângã Sibiu, urmând în schimb a se instala statuia unui sfânt, Nepomuk, personalitate religioasã catolicã, nãscut în Pilsen, Cehia, la 1340, sanctificat în anul 1721, care nu are nimic în comun cu spiritualitatea ºi istoria meleagurilor sibiene sau ale þãrii.

Ar fi un fapt regretabil de impietate culturalã, ca statuia uneia dintre cele mai reprezentative personalitãþi româneºti ºi sibiene, profesor la ªcoala Teologicã din Sibiu între anii 1811 ºi 1815, luminând cu a sa torþã, începând cu 1818, ªcoala de la Sfântul Sava, pe care a fãcut-o vestitã prin rãspândirea culturii moderne româneºti, întemeind învãþãmântul mediu ºi superior, ºi nu în ultimul rând, creator de generaþie revoluþionarã, cea paºoptistã, sã fie îndepãrtatã din centrul municipiului nostru ºi în felul acesta sã fie înlãturatã ºi din sufletele noastre ºi, mai ales, ale generaþiilor care vin dupã noi.

Se preconizeazã a se cheltui o sumã destul de consistentã pentru statuia unui sfânt, care nu reprezintã o personalitate legatã, spiritual ºi istoric, de aceastã urbe, ci mai degrabã pentru români este o amintire a unor vremuri de durere ºi apãsare, în care nici nu aveau voie românii sã locuiascã între zidurile oraºului, ei fiind ”mãiereniÒ, spun asta în ghilimele, ”mãierenii Sibiului, iobagii cetãþiiÒ.