Aron Belaºcu

## **Domnul Aron Belaºcu:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Voi aborda un subiect ce þine de Legea cetãþeniei române nr. 21, din 1 martie 1991, modificatã ºi completatã, ºi mã voi referi, în principal, la douã capitole ale acesteia, ºi nu întâmplãtor, ci pentru faptul cã atât dobândirea cetãþeniei române Ð capitolul II al legii Ð, cât ºi procedura acordãrii cetãþeniei Ð capitolul III Ð, aºa cum se prezintã la ora actualã, se dovedesc a fi deosebit de greoaie, total inacceptabile, o adevãratã teroare atunci când petenþii sunt persoane din provinciile rãpite în 1940. Am în vedere aici pe fraþii noºtri din Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþa.

Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Dincolo de normele juridice ce definesc statutul cetãþeanului ºi dincoace de drepturile ºi obligaþiile pe care aceste norme le prescriu, cetãþenia românã este ºi va rãmâne, înainte de toate, un legat spiritual faþã de generaþiile trecute ºi cele viitoare. ªi, de ce nu, faþã de patrie ºi popor.

Oriunde ºi în orice împrejurãri, cetãþeanul îºi duce cu sine biografia ºi patria, contextul de viaþã ºi limba, obiceiurile ºi geografia. Instrãinarea de cetatea natalã ºi adopþiunea forþatã de cãtre una strãinã Ð aºa cum a fost cazul fraþilor noºtri de peste Prut Ð seamãnã cu altoirea, care cere timp de vindecare ºi care s-a dovedit a fi bastardã. Nici cã se putea altfel.

Schimbarea patriei, respectiv a cetãþeniei acestora, datoritã împrejurãrilor pe care cu toþii le cunoaºtem, a fost însoþitã de tulburãtoare stãri conflictuale ºi mutaþii dureroase în conºtiinþã.

Reiterez ºi faptul cã în reglementarea cetãþeniei române este consacrat principiul ”jus sanguinisÓ, potrivit cãruia cetãþenia se dobândeºte, de regulã, ca efect al legãturii de sânge. Acest principiu dã expresie legãturii profunde ºi intime dintre generaþii, statorniciei ºi continuitãþii aspiraþiilor fundamentale ale generaþiilor, inclusiv de pe teritoriile smulse samavolnic de vitregiile vremii.

Prin urmare, suntem îndreptãþiþi sã vã întrebãm, stimaþi domni de la putere: de ce atâtea piedici? Ca sã le punem beþe în roate. De ce atâta înverºunare? De ce cozi interminabile ºi aºteptãri insuportabile la Ministerul Justiþiei pentru cele mai îndreptãþite persoane de a dobândi ºi, respectiv, de a redobândi cetãþenia românã?

Am avut un art. 35 al legii în discuþie, potrivit cãruia Ð citez: ”Foºtii cetãþeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetãþenia românã, din diferite motive, o pot redobândi, la cerere, în baza unei declaraþii autentificate, în strãinãtate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în þarã, la notarul public, chiar dacã au altã cetãþenie ºi nu îºi stabilesc domiciliul în România.

Beneficiazã de dispoziþiile alin. 1 ºi cei cãrora li s-a ridicat cetãþenia românã fãrã voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum ºi descendenþii acestora.Ò Am încheiat citatul.