Aurel Constantin Ilie

## **Domnul Aurel Constantin Ilie:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori,

Este al patrulea an consecutiv când inundaþiile produc ravagii în þarã. Pagubele cumulate ale acestor fenomene cred cã pot fi prezentate Parlamentului de ministerul de specialitate ºi cred cã ele reprezintã multe sute de mii de miliarde de lei. Ce este mai important însã sunt pierderile de vieþi omeneºti ºi pierderea brumei de agonisealã pentru zeci de mii de oameni ai acestei þãri. ªi acest lucru, pentru unele zone, în special din Ardeal ºi Banat, de patru ani la rând.

Nici nu apucã omul sã-ºi repare pagubele unei inundaþii, cã vine peste el apa din nou. Ne putem întreba: Aºa de tare s-a schimbat frecvenþa fenomenelor? Aºa de rãu s-a supãrat pe noi Dumnezeu? Cum este posibil sau care sunt cauzele producerii unui astfel de dezastru? Cum procedeazã alte þãri care întâlnesc condiþii asemãnãtoare?

Rãspunsurile la astfel de întrebãri nu sunt complicate. În primul rând, trebuie sã cunoaºteþi cã România ultimelor decenii a gândit ºi realizat multe lucrãri pentru apãrarea împotriva inundaþiilor. Ele erau amenajãri complexe, de la organizarea teritoriului, corecþii de torenþi, regularizãri de albii ºi regularizãri de debite, transferuri de debite, holdere de inundaþii, pânã la realizarea ºi funcþionarea unui sistem informaþional de prognozã ºi avertizare, care sã punã la dispoziþia exploatãrilor hidrotehnice toatã gama informaþiilor pentru decizii corecte în exploatarea acestor lucrãri, în special, în astfel de momente.

Au ºi fost realizate o parte din aceste lucrãri. În anul 1996, Guvernul Vãcãroiu a lãsat ca o grea moºtenire terminarea multor lucrãri de acest gen ºi a început foarte multe lucrãri specifice, în special în Ardeal, pe Someº, pe Tisa, pe Mureº ºi pe afluenþii lor. Cu toate strigãtele pe care le-am fãcut în fiecare an, în special la elaborarea bugetului de stat, noi, actuala Opoziþie, pentru a se acorda fonduri acestor lucrãri, disputa partenerilor coaliþiei, interesele acestora, aventura privatizãrii ºi aºa-zisei reforme au eliminat din atenþia Guvernului prioritãþile în acest sector. Aºa s-a fãcut cã Institutul de specialitate care a conceput ºi proiectat majoritatea amenajãrilor din aceastã þarã a fost tratat ca o simplã prãvãlie comercialã ºi vândut în anul 1999 unei societãþi de taximetrie, distrugându-se în mare parte nucleul de concepþie din acest sector.

Aºa s-a fãcut cã, din bruma de fonduri care s-au alocat, o parte a luat calea unor investiþii ºi dotãri fãrã rost, în special în cadrul Regiei naþionale a pãdurilor, cum, de fapt, este prevãzut ºi în bugetul anului 2000. În loc sã se construiascã lucrãri de apãrare împotriva inundaþiilor, în ordinea prioritãþilor dictate de nenorocirile produse, s- au introdus în bugetul Ministerului Apelor ºi Protecþiei Mediului poziþii aiurite, gen: refacerea ºi mãrirea gradului de circulaþie a drumurilor forestiere, de multe zeci de miliarde de lei, sau refacerea drumurilor forestiere, de multe sute de miliarde de lei. Deci, arbitrar, banul public, în loc sã fie folosit pentru apãrarea cetãþeanului de calamitãþi, completeazã fondurile Regiei pãdurilor care exportã lemn brut ºi oferã administratorului salarii de zeci de milioane de lei pe lunã. Nu aþi dorit, componenþii acestei coaliþii, sã înþelegeþi cã furia apelor nu ascultã nici de minciunile electorale, nici de indicaþiile de partid, cu atât mai mult cu cât, atunci când aþi câºtigat alegerile, într-o furie vecinã cu inconºtienþa, aþi eliminat profesioniºtii din acest sector, punând în posturile de decizie clienþi politici proveniþi din cei care nu reuºiserã minimum de performanþã profesionalã. Aºa se face cã într-o economie în plinã reformã, unde un electronist ºi un ginecolog decid cum se face agriculturã, unde un jurist conduce medicina, unde un marinar negociazã cu Banca Mondialã, unde un specialist în aviaþie conduce poliþia, unde un tãietor de lemne decide investiþiile în apãrarea inundaþiilor, unde, în fond ºi la urma urmei, în orchestra guvernamentalã, fiecare instrumentist cântã la alt instrument, numai la cel la care se pricepe nu cântã, ne întrebãm de ce la inundanþii pagubele sunt aºa de mari ºi de ce aceste inundaþii se repetã aºa de des.