Aurel Gabriel Simionescu

## **Domnul Aurel Gabriel Simionescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi continua ideea sau domeniul abordat de colegul senator Antonie, în legătură cu sănătatea.

Există în România de astăzi numeroase probleme cu care actuala guvernarea de dreapta se confruntă. Dincolo de promisiunile făcute în campania electorală, Alianța P.N.L.-P.D. nu a reușit, după 3 ani, să așeze în vreun fel niciunul dintre domeniile majore ale societății. Rând pe rând, educația, sănătatea, justiția, protecția socială dovedesc, la o analiză cât de cât sumară, că necesara coerență în abordarea unei strategii pe termen mediu și lung a fost doar o promisiune, că lipsa de profesionalism și algoritmul politic au înlocuit abordările științifice, managementul performant, care să conducă la serviciile de calitate care trebuie oferite cetățenilor.

Astfel, deși a beneficiat de cea mai mare creștere în privința finanțării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situația în sistemul de sănătate s-a deteriorat continuu. Nemulțumirea cetățenilor României, care, din nefericire, în aceste momente se mai și îmbolnăvesc, a crescut an de an, motivația permanentă a Guvernului pentru starea din sănătate fiind lipsa de finanțare. Unde s-au dus miliardele de euro? Credem că va trebui să vină o vreme când cei care au gestionat actualul sistem de sănătate să răspundă. Din punct de vedere al sănătății, cred că trebuie să avem și o altă abordare. De fiecare dată când se fac aprecieri la adresa sănătății, trimiterile sunt la condițiile din spital, hrană, medicamente, materiale sanitare. Rareori, însă, se vorbește despre cei chemați să asigure actul medical, medici, asistenți, surori, personal tehnic, muncitori, toți cei care își au prin munca lor propriul loc și propria importanță în economia unităților sanitare sunt practic dezonorați prin actualul sistem de salarizare, sistem care determină un adevărat exod al personalului medical din țară, punând în dificultate prin lipsa cadrelor de specialitate funcționarea sistemului în întregul său.

La o privire sumară asupra salariilor primite în sănătate de personalul de specialitate și auxiliar rezultă că 27% din salariați au salarii tarifare apropiate salariului minim pe economie, iar 24% din salariați au salarii tarifare ce depășesc salariul minim cu circa 10%. Astfel, cele două categorii depășesc deja 50% din totalul salariaților din sistem. Salarii de 420 până la 530 lei pe lună nu pot motiva în niciun fel stabilitatea în sistem. Argumentul sporurilor ce sunt acordate pentru condiții deosebite de muncă rămâne și el neatractiv, din cauza lucrului în condiții deosebite, chiar periculoase, în care își desfășoară activitatea. Ca să nu mai vorbim despre instabilitatea acestor sporuri, dependente și ele de un buget de fiecare dată insuficient. Aceasta determină o fluctuație permanentă a unor categorii profesionale care părăsesc rapid sistemul, existând mereu nevoia de specializare a celor nou-veniți, ceea ce implică un volum sporit de cheltuieli ale statului român, dar și timp cuantificat, mai ales, în lipsă de experiență, capacitate de acomodare etc., a noilor cadre care nici nu se pot pregăti din cauza lipsei fondurilor ce ar trebui alocate pentru perfecționare și a costurilor acestor cursuri pe care ar trebui să le suporte din veniturile pe care le-am prezentat puțin mai înainte.