Grațiela Leocadia Gavrilescu

Domnul Boc pregătește încă o surpriză mediului de afaceri din România. Una, evident, neplăcută, pentru că, în opinia dumnealui, criza mondială nu este de ajuns pentru decapitarea mediului de afaceri românesc, așa că trebuie, ritmic, din ședință în ședință, ajutată și de către Guvern.

Surpriza despre care aminteam se referă la anularea deductibilității TVA pentru achiziția de mașini. Mai exact, de la 1 mai, companiile nu-și vor mai putea deduce taxa pe valoare adăugată pentru achizițiile de vehicule motorizate de până la 3,5 tone și cu maximum nouă scaune, inclusiv al șoferului, prevederea aplicându-se și clienților firmelor de leasing financiar.

TVA nu mai poate fi dedusă nici pentru cumpărarea de bunuri destinate vehiculelor, inclusiv carburanți, lubrifianți, piese de schimb sau componente pentru întreținere, reparații sau modificări în regie proprie. De la această prevedere ar urma să facă excepție doar vehiculele utilizate în scop comercial, în vederea vânzării, și cele pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi. În această categorie se mai înscriu vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, pentru închirierea către alte persoane, instruirea în școlile de șoferi și transmiterea utilizării în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional.

Dacă o astfel de prevedere ar fi suportabilă pentru cei – ușor de identificat – care și-au permis achiziționarea de limuzine de lux, pentru restul, și mă refer la IMM-urile pe care Guvernul declară că dorește să le sprijine, decizia ar fi extrem de greu de suportat. Cum îl sprijină pe întreprinzătorul care și-a achiziționat o Dacia Logan de 1,5 tone? Interzicându-i deducerea TVA?

Ca liberal, eu sunt îngrijorată de soarta clasei medii, cu greu înfiripată în România.

Mă întreb dacă domnul prim-ministru știe cam ce fel de mașini își permit, își mai permit, în contextul actual, microîntreprinderile?

Ar dori, cumva, domnul Boc, să îi vadă pe directorii acestora circulând, în interesul serviciului, cu... bicicleta? Ori cu căruța? Să nu fi văzut Domnia Sa că, deseori, directorul e la volan, iar mașina pe care o conduce e plină de marfă?

Ce mare afacere face statul schimbând regula în timpul jocului?

Nu ne ajung problemele de la „Automobile Daciaˮ?

Nu ne ajung procesele de insolvabilitate, ale căror termene se prelungesc pentru că sunt prea multe pe cap de judecător specializat?

Trec, aproape zilnic, pe lângă parcurile de mașini ale mai marilor sau mai micilor reprezentanțe. Au devenit, de mult, neîncăpătoare. Oamenii renunță la avans, la banii pe care deja i-au plătit și își predau, neputincioși, mașinile luate în leasing, nu pentru că nu ar mai avea nevoie de ele, ci pentru că deja nu și le mai permit.

Așa cum am atras atenția de la această tribună, în repetate rânduri, România se confruntă cu o problemă majoră din punct de vedere al șomajului. Dacă până acum am discutat despre politica greșită a Guvernului Boc în materie de șomaj, despre subdimensionarea bugetară a acestui domeniu, despre lipsa unor măsuri anticriză coerente și despre lipsa totală a politicilor active pentru piața muncii, a venit, din păcate, vremea să arătăm unde a condus ignorarea semnalelor transmise până acum și felul în care politica iresponsabilă a Guvernului Boc afectează cetățenii.