Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·19 decembrie 2007
other · Trimis la votul final
Dan Radu Rușanu
Discurs
## Domnilor colegi,
Am auzit aici, în Parlament, două păreri contrarii în aceste zile. Una dintre ele – exprimată de foarte mulți colegi –, solicitarea, în mod expres, a majorării salariului minim pe economie, o chestie foarte, foarte bună, deci majorarea salariilor la solicitarea sindicatelor. În același timp, însă, cu majorarea salarială – trebuie să cunoașteți acest lucru –
crește prețul de cost. O majorare salarială care nu are consolidare în creșterea productivității muncii se duce, automat, pe inflație. Singura majorare salarială care se poate face fără să derapezi în inflație este diminuarea costurilor locului de muncă, a impozitelor plătite pe locul de muncă. Diminuând impozitul pe forța de muncă, pe salarii, diminuând impozitele și taxele pe C.A.S., pe C.A.S.S., pe șomaj și pe celelalte, salariatul respectiv ia mai mulți bani în mână fără să afecteze costurile de producție.
Hai să ne înțelegem. Ce susțineți, până la urmă? O majorare neinflaționistă a salariilor, într-o parte, și, în partea cealaltă, rămânerea la aceleași impozite și taxe? Este o contradicție, trebuie să vă hotărâți. Dacă vreți o majorare salarială neinflaționistă, în primul rând, trebuie să diminuăm costurile locului de muncă. Majorând, în continuare, salariile, orice patron, a doua zi, va majora costurile. Neapărat, însă, în clipa în care reduci impozitele și taxele pe locul de muncă, prețul de cost al patronilor rămâne același. Deci, în această contradicție, hotărâți-vă ce vreți să votați.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.