Boris Volosatîi

## **Domnul Boris Volosatîi:**

„104 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România”

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Spunem într-un glas cu psalmul: „Unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac.” (Psalmul 132).

Sâmbătă, 27 martie, în toată România vom marca pentru a patra oară, în recenta noastră istorie postcomunistă, o importantă sărbătoare națională – Ziua Unirii Basarabiei cu România.

Basarabia, singura noastră regiune istorică cu nume voievodal, al fost prima care a dat semnalul unirii tuturor românilor și al făuririi statului modern român de la Nistru până la Tisa.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău, Parlamentul reprezentativ al Basarabiei, a decis cu majoritate de voturi unirea pentru vecie cu România.

22 de ani de aflare a Basarabiei în cadrul statului național au însemnat enorm pentru românii de la răsărit de Prut: alfabetizare și instruire în limba română, reformă agrară și împroprietărirea tuturor țăranilor, alegeri democratice, avânt economic și industrializare, creșterea natalității și a calității vieții, dezvoltarea infrastructurii și comunicațiilor, organizarea vieții spirituale pe temelii naționale și înființarea Mitropoliei Basarabiei, înflorirea învățământului și presei în limbile minorităților naționale conlocuitoare, siguranța vieții de zi cu zi.

A urmat 28 iunie 1940 – ocupația sovietică a celor 11 județe ale României din Basarabia și nordul Bucovinei, foametea, colectivizarea, deportarea, deznaționalizarea, ateismul și teroarea roșie s-au extins și asupra milioanelor de români rupți din trupul țării.

Republica Moldova a apărut pe ruinele Uniunii Sovietice, într-un spațiu care cuprinde doar două treimi din Basarabia istorică. Nu exagerez dacă spun de la această înaltă tribună parlamentară că Republica Moldova a fost de mai multe ori în pragul falimentului și a dat adesea semne de stat eșuat.*