Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Doamnă președinte,

Stimați colegi membri ai Camerei Deputaților,

Doresc să mă adresez, de asemenea, reprezentanților cercetătorilor care se află astăzi în sală, pentru a asista la această dezbatere.

Doresc de la bun început să spun că am ascultat cu multă atenție intervențiile antevorbitorilor mei, fie că mă refer la cel care reprezintă Ministerul Educației și Cercetării, fie la colega deputat din partea Grupului parlamentar al PD-L, al cărui nume nu-l mai rețin, am impresia că a și plecat din sală, și m-am speriat cât de mult bla-bla am auzit. Niște luări de poziție într-un limbaj de lemn, așa cum se întâmplă, din păcate, de multe ori, și vii cu explicații care sunt de-a dreptul penibile, de-a dreptul jenante.

Așadar, permiteți-mi să mă refer în câteva cuvinte la situația din acest moment a cercetării, a dezvoltării și a inovării din România și cred că pentru situația actuală există cel puțin, dacă nu mai mulți, doi vinovați. Acești vinovați sunt fostul prim-ministru din ultimii patru ani și fostul ministru al cercetării, profesorul universitar doctor Anton Anton, care, în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Știință și Cercetare, a făcut eforturi mari pentru a duce domeniul cercetării acolo unde trebuie să se situeze într-o țară modernă și europeană. Și noi doi suntem vinovați pentru că în acești patru ani am reușit să le arătăm cercetătorilor că se poate, că sunt la fel ca și confrații lor din Europa și că în țara lor se poate face cercetare, se poate face dezvoltare tehnologică și se pot face inovații.

Mai suntem vinovați și pentru faptul că i-am adus înapoi pe tinerii cercetători valoroși care plecaseră în străinătate, mințindu-i că pot să aibă o activitate normală într-o țară normală. Și mai suntem vinovați pentru că am reușit să ridicăm România de pe ultimul loc în Europa în statisticile de inovare și să imprimăm o tendință puternic ascendentă. Suntem vinovați și pentru că am făcut ca România, în Consiliul de competitivitate, să fie o voce ascultată și respectată. La toate aceste lucruri vă pot spune că nu am visat, ci am reușit să le realizăm.

Ce folos însă că, după toate aceste lucruri, o grupă de nepricepuți, dar, în sfârșit, școliți la o școală, școala folosind motorul de cercetare Google al domnului președinte, a venit și le-a trântit tuturor ușa în nas. Nu numai atât, a mai pus și un baston în angrenaj, un băț în angrenaj, în așa fel încât acest angrenaj care începuse să funcționeze foarte bine să se poată bloca.

Toate acestea, într-un context de evoluție socială și evoluție economică a Europei care se îndreaptă clar, în privința țărilor dezvoltate, către un singur obiectiv — promovarea acestui sector al cercetării și dezvoltării, și inovației ca adevărat motor de creștere economică și de progres social.

Pentru cercetătorii români care au avut proasta inspirație să facă apel la fondurile naționale pentru cercetare... nu aș putea să le spun decât că sunt lipsiți de noroc în viață. De ce? Pentru că actualul Guvern a reușit o performanță remarcabilă, și anume să diminueze drastic fondurile alocate cercetării cu peste 70% în acest an. Ceva mai norocoși, la modul serios vorbind, sunt cei care au făcut apel la fondurile structurale, la fondurile europene și care-și pot astăzi continua proiectele începute.