Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Doamnelor și domnilor senatori,

De când așteptam să discutăm acest subiect care a înfierbântat tot spațiul politic și public, în ultima perioadă.

Așadar, astăzi, suntem în fața unei premiere absolute prin care Senatul urmează să adopte o lege de respingere a unei ordonanțe care este abrogată, deci care nu mai produce efecte juridice. E ceva care pentru mine este inexplicabil.

În fine, suntem în această situație, vă explic și de ce: pentru că, în mod deosebit, cei de la USR, într-o măsură mai mică, poate, cei de la PNL, au făcut mare caz că, după ce ordonanța a fost abrogată, trebuie să o mai respingem încă o dată și în Parlament. În fine. Cred că viziunea unora care sunt aici – și mă refer, în special, la cei mai nou-veniți în Parlament – este să facă, cu orice preț, rău. Orice trebuie respins. Dacă mai rămâne ceva care nu e respins trebuie distrus. Și, făcând rău, până la urmă, ați făcut bine. De ce? Pentru că s-a dezincriminat abuzul în serviciu. Ați făcut bine, pentru că în toată Europa civilizată și normală abuzul în serviciu este definit foarte restrictiv și foarte clar, iar în unele țări nu este incriminat deloc. Așa încât: bravo, felicitări! V-ați atins scopul, probabil. Evident că vă spun asta încercând să vă pun într-o situație în care nu cred că v-ați gândit că o să vă aflați la finalul acestui maraton.

În fine, ceilalți colegi de la PSD – cu toată considerația pentru ei, că suntem parteneri de alianță –, ei au vrut să facă bine, ca să se închidă dezbaterea publică, să nu mai existe tot felul de voci care reclamă că, Doamne ferește, Ordonanța nr. 13, dacă cumva revine – da? – ca o pacoste, așa, și atunci au zis: domne, haideți să promovăm această lege de respingere. Dar facem rău, pentru că, așa cum spuneam, inaugurăm, printr-o premieră, o situație care, după părerea mea, ne pune pe noi, ca Senat, într-o situație – și nu numai pe noi, ca Senat, că ea se va duce mai departe la Cameră –, întreg Parlamentul îl pune într-o situație, cred eu, nedorită, care ar putea, dincolo de penibilul situației, să aducă o serie de consecințe juridice pe viitor.

Așadar, astăzi, pe scurt, respingem ceva ce s-a abrogat. Da? Asta e situația. Bine. Acum din punct de vedere politic, puțin. Am să vă spun care este punctul meu de vedere.

Ați înțeles, marea majoritate de aici, de ce a fost toată forfota asta timp de două săptămâni, cu manifestații de stradă, cu patimi aprinse, cu invective, cu ultimatumuri. Au venit până și câinii să protesteze în piața publică. Da? Ați înțeles de ce. Pentru această ordonanță de urgență?

Ei bine, cei care sunteți mai noi în Parlament, vreau să vă spun ceva. Aveți impresia că lumea se împarte în două categorii: o categorie formată din cei buni, care luptă împotriva corupției cu toate mijloacele, inclusiv aducând și câini – și câinii sunt interesați de lucrul ăsta –, și în această categorie avem pe cineva în frunte, evident, Președintele României; de partea cealaltă, sunt cei răi care vor să slăbească lupta împotriva corupției, vor să-i acopere pe unii sau pe alții.