Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Rareori mă folosesc de dreptul de a veni la microfonul principal pentru a ridica o chestiune politică, însă, astăzi, cred că gravitatea situației impune să fac acest lucru, și în calitate de președinte al Senatului, dar și în calitate de președinte al Alianței Liberalilor și Democraților din România.

Cu puține zile în urmă, într-o luare de cuvânt publică, am făcut următoarea declarație, și am să citez..., am spus atunci că: „În ciuda diferențelor politice inerente, ALDE consideră că apărarea valorilor democratice și a statului de drept ar trebui să fie obiective comune ale tuturor partidelor, nu doar la nivel declarativ, ci și în fapt.

De aceea, ALDE cheamă partidele la solidaritate și acțiune comună în fața pericolului anihilării democrației și statului de drept. Dacă forțele politice și societatea civilă, care susțin democrația și statul de drept, nu vor acționa în timp util, mai târziu va fi prea târziu.” Am încheiat acest citat din declarația pe care am făcut-o.

Iată însă că, din păcate, lucrurile evoluează din rău în mai rău, fără ca forțele oculte care sunt în spatele planurilor de anihilare a democrației sau de suspendare a ei să întâmpine o rezistență reală și solidară.

După atacul inacceptabil de ieri la adresa unei televiziuni, ALDE se vede nevoită și eu mă văd nevoit să reiau acest subiect.

Din ceea ce văd, este, practic, un plan bine pus la punct de suspendare a democrației, iar capitolul anihilării presei și libertății de exprimare, mai ales pentru presa incomodă și nealiniată, neobedientă, bineînțeles că nu putea fi omis.

Descinderea brutală și supranumerică organizată de ANAF ieri la sediul unei televiziuni, cu controlul identității persoanelor aflate în sediu, un control abuziv din care, probabil, nu a lipsit decât folosirea gazelor lacrimogene – cred că asta era ceea ce se mai putea face în plus –, mi se pare că ajunge să fie expresia ultimă a acestor derapaje și excese permanente care se întâmplă în România în ultima perioadă.

După cum știți, art. 30 din Constituție este foarte clar în acest sens: „Nicio publicație nu poate să fie suprimată.” Ceea ce s-a întâmplat ieri la o televiziune liberă din România nu este o acțiune a ANAF-ului de recuperare a creanțelor – legea trebuie să fie respectată de toată lumea –, este o încercare vădită, brutală, anormală, de suprimare a libertății de exprimare a presei, și Constituția, în această privință, este extrem de clară, am să vă rog să citiți art. 30 alin. (4).

Așadar, consider că în fața acestei situații excepționale se impune o atitudine pe măsură din partea Parlamentului, care este instituția fundamentală, menită să apere drepturile și libertățile cetățenilor, printre care și dreptul la liberă exprimare al cetățenilor și al presei.