Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·2 decembrie 2019
other
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
Alocuțiuni consacrate sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 1 · justificare inferioară binele comun · poziţional
- Voce
- voce proprie
Discurs
## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**
Domnule Președinte al României, Domnule președinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Domnule prim-ministru, Stimați membri ai Guvernului, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Prefericirea Voastră părinte patriarh, Înalt Preasfinția Voastră părinte Robu,
Domnule președinte al Curții Constituționale, Stimați invitați și dragi români,
Celebrăm astăzi cea mai importantă zi din istoria țării noastre – ziua înfăptuirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1818. S-a scurs un veac și un an de când muntenii, moldovenii și ardelenii s-au înfrățit și au scris cea mai importantă pagină din istoria națiunii române.
Nimic nu s-ar fi putut întâmpla dacă înaintașilor noștri le-ar fi lipsit curajul și demnitatea, dar mai ales patriotismul. Tocmai de aceea, Ziua Națională a României reprezintă pentru noi un prilej în plus de a fi mândri că suntem români.
La câteva decenii după Unire, parcursul democrat al României a fost brusc curmat de tancurile sovietice care au adus comuniștii la putere. Atunci au început românii să fie împărțiți în dușmanii poporului și cei care își luau lumina de la răsărit. Atunci am văzut ceea ce înseamnă dictonul „Dezbină și cucerește!”. Au fost vremuri teribile, de tristă amintire pentru poporul român. Dar, chiar și atunci când i-a fost luat aproape totul, speranța în mai bine, în libertate și în democrație nu a putut să fie distrusă.
Istoria modernă a României are puține momente ca cel din 1918, dar, cu siguranță, un alt moment important este cel din decembrie 1989. Acum 30 de ani, acea speranță pentru libertate s-a aprins din nou, românii s-au unit și au scuturat jugul comunist, cu gândul la un nou început.
Curajul și înfrățirea celor care au ieșit atunci cu piepturile goale împotriva regimului ceaușist au deschis o nouă pagină de istorie pentru România, o nouă unire. E adevărat, și grație unei conjuncturi internaționale favorabile, exact la fel cum se petrecuse și în 1918.
După alți câțiva ani – în timpul mandatului meu de premier, lucru care mă va onora pentru totdeauna – s-a mai făcut un pas important, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană. Reîntoarcerea în Europa a fost momentul în care am îndeplinit visul și speranțele celor care au făcut România Mare. A fost o șansă de a împlini cu adevărat idealurile înaintașilor care și-au dorit, acum un veac, nu doar o țară unită, ci și una puternică, prosperă și sigură, cu un viitor strălucit și mai ales o țară respectată.
România a reușit să prospere economic, social, cultural după revenirea în sânul națiunilor europene și al lumii libere, de unde lipsise câteva decenii, și cu toții cred că am sperat că aceasta va aduce și pacea internă și dispariția dihoniei dintre noi. Din păcate, la acest capitol cred că mai avem mult de lucru.