## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**
Îl invit la tribună pe domnul președinte Traian Băsescu.
## **Domnul Traian Băsescu** – _senator,_
## _fost Președinte al României_ **:**
Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule președinte al Senatului,
Doamnelor și domnilor senatori,
Este un gest corect politic și, sunt convins, și necesar acela de a saluta împlinirea a două decenii de la semnarea parteneriatului strategic cu Statele Unite.
Sigur, parteneriatul strategic nu a rămas în liniile lui inițiale. El a evoluat odată cu evoluția relațiilor dintre România și Statele Unite. Eu însumi în campania electorală, pentru cei care vă aduceți aminte, vorbeam de axa de securitate București–Londra–Washington și vă asigur că putem celebra sau putem marca oricând și parteneriatul strategic cu Marea Britanie, pe care l-am semnat împreună cu premierul vremii, Tony Blair.
Așa cum s-a înțeles foarte bine și din discursul domnului președinte Emil Constantinescu, preocuparea zero a unui președinte este securitatea națională.
Am să ies puțin din retorica legată strict de parteneriatul strategic, deși să știți că, până la urmă, îi voi da citire în integralitate, pentru că este un document politic extrem de important, și, cu această ocazie, poate află mai mulți despre conținutul acestui document, Parteneriatul strategic pentru secolul XXI.
Dar îmi aduc aminte începutul primului meu mandat. În luna martie 2005, la nici trei luni de la instalarea la Cotroceni, am făcut prima vizită la Washington. Marea curiozitate a președintelui Bush era cum înțeleg eu această axă de securitate București–Washington–Londra. Și răspunsul a fost foarte simplu: o înțeleg, în primul rând, ca pe obligația voastră istorică pentru securitatea României. Aveți obligația ca nouă, celor aflați la frontiera de răsărit a NATO și a Uniunii Europene, să ne garantați securitatea, având în vedere vecinătatea pe care o avem. Și, la acea vreme, îmi aduc aminte, am invocat nu numai riscurile legate de Federația Rusă, ci și riscurile legate de Ucraina, care încă ne era ostilă. Și, după acțiunea pe care au făcut-o, cu interzicerea limbii române în școlile din Ucraina, mă tem că și acum, în mod real, ne sunt la fel de ostili, deși i-am sprijinit în toate ocaziile.
Am invocat vecinătatea și am invocat Marea Neagră. Vă rog să mă credeți că pentru foarte mulți politicieni europeni, dar și în spațiul de dincolo de Atlantic riscurile de la Marea Neagră nu erau vizualizate încă. Toți vedeau Balcanii ca pe o zonă de risc, dar nimic mai departe. Atunci am lansat în Statele Unite, la Washington, în martie 2005, două sintagme care au prins și au intrat în sistemele de analiză americane. Am afirmat că Marea Neagră este un lac rusesc și am afirmat că acea celebră companie Gazprom este mai eficientă decât Armata Roșie în impunerea unor decizii politice în Europa.
Mă așteptam ca aceasta să fie o vizită de mandat și să nu mai urmeze alte vizite la Washington, dar în 2006 a urmat o invitație a președintelui Bush, de data aceasta mult mai bine conectat și informat cu privire la regiune. S-a spus despre acea întâlnire că face parte din cadrul dialogului intensificat România–Statele Unite.
O să vă spun și o chestiune de amuzament. Sigur, eram membri NATO deja, dar parcă nu devenisem foarte convingători ca membri NATO. Era sentimentul pe care-l aveam în discuții, nu neapărat cu președintele Bush, nu neapărat cu consilieri din Casa Albă, dar în spectrul parlamentar încă era destulă neîncredere în România, chiar dacă avem și grupuri extrem de solid susținătoare ale cauzei României în Congres și în Senat. Unul din marii noștri susținători este și a fost senatorul McCain, un extrem de respectat senator al Statelor Unite. A fost în cadrul acestui dialog intensificat și o mare surpriză. Știam toți că următorul summit NATO, din 2008, este la Lisabona. Probabil vi-l imaginați pe președintele Bush, un om foarte volubil, foarte deschis și un om de acțiune, așa cum îl puteți... l-am putut recunoaște toți din ieșirile sale publice și din deciziile pe care le-a luat. La un moment dat, la sfârșit, am spus: domnule președinte, unul din obiectivele mandatului dumneavoastră este ca flancul NATO să fie de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Zic: iată că v-ați atins obiectivul. De aceea, mi se pare greu de justificat că următorul summit NATO va fi la Atlantic, în loc să fie ori la Marea Neagră, ori la Marea Baltică. Iar eu vă sugerez să fie la București, la Marea Neagră. Reacția președintelui Bush a fost: „Condi, we can?” O întreba pe Condoleezza Rice dacă putem, dacă suntem definitiv angajați pe Londra. Și a spus... răspunsul Condoleezzei Rice a fost: „Da, s-a anunțat la ultimul summit, dar putem încerca să schimbăm summitul.” Ceea ce s-a și întâmplat și, în 2008, în urma acestei vizite, România a organizat summitul NATO.
Pentru noi a fost extrem de important, pentru că, în calitate de țară-gazdă, aveam atuul celui căruia oricum trebuie să i se ofere ceva. Și a fost prima dată când am reușit să introducem în documentele unui summit NATO riscurile de la Marea Neagră, de care noi eram conștienți. Dar cei cu frontierele la Atlantic nu erau conștienți la acea dată.
Pentru noi a fost o extraordinar de importantă victorie diplomatică, pentru că, după discuția mea cu președintele Bush, a fost ceea ce se cheamă angrenarea totală a Ministerului de Externe și a altor compartimente în a obține acest summit. Și nu era suficient să vorbim numai cu Washingtonul, dar trebuia să convingem, împreună cu americanii, și multe alte capitale. Până la urmă, s-a făcut summitul la București. A fost cel mai mare summit din istoria organizației, pentru că au fost invitate și toate statele partenere ale NATO, și rezultatele au urmat pe urmă, pentru că a fost momentul în care s-a tras semnalul de alarmă major asupra riscurilor de pe flancul de est al NATO și al Uniunii Europene.
A urmat apoi vizita pe care am făcut-o în timpul președinției președintelui Obama, cu care s-a redefinit parteneriatul strategic, dându-i-se dimensiuni mult mai mari decât dimensiunea inițială. A și fost intitulat inspirat „Parteneriat strategic pentru secolul XXI”, un parteneriat care vizează evoluția relațiilor româno-americane câteva decenii de acum înainte. Cel puțin câteva decenii. N-aș spune că... Și aici nu vizez vreun atac, dar este vorba de anul 2008.
Pentru noi a fost o alertă majoră și am simțit nevoia unei reconsolidări a parteneriatului strategic cu Statele Unite, pentru că politica anunțată de președintele Obama se referea la retragerea interesului pentru Asia Centrală și pentru Europa de Est, având în vedere prioritățile din Asia – Pacific pe care Statele Unite le aveau și riscurile de securitate din Asia – Pacific. Această decizie a președintelui Obama de a diminua resursele pentru Europa de Est și în general
pentru regiune ne-a alertat și ne-a pus în mișcare, încercând să ne asigurăm, printr-un nou document, parteneriatul cu Statele Unite.
Permiteți-mi, îmi ia 10 minute, este un document concentrat. Pentru că adoptăm o declarație despre acest parteneriat, care, mâine, mâine, sărbătorește șase ani, a fost semnat pe 13 septembrie 2011 la Washington, permiteți-mi să-i dau citire în cea mai mare parte a lui.
Declarație comună privind parteneriatul strategic pentru secolul XXI dintre România și Statele Unite ale Americii
România și Statele Unite ale Americii împărtășesc o istorie comună de legături strânse între popoarele noastre, un angajament către democrație, o relație strategică durabilă, precum și voința de a răspunde provocărilor și amenințărilor comune. Legături puternice și profunde leagă popoarele României și Statelor Unite prin relații culturale, economice și științifice. Acest parteneriat strategic reflectă cooperarea excelentă și în extindere dintre țările noastre pentru promovarea societății... securității, democrației, oportunităților oferite de economia de piață și a schimburilor culturale.
Credem că dezvoltarea continuă a unui parteneriat strategic durabil și pe termen lung consolidează securitatea României și a Statelor Unite, precum și a spațiului euroatlantic. Piatra de temelie a cooperării noastre este reprezentată de solidaritatea consacrată în art. 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. Această formulare este vitală în parteneriatul nostru. România și Statele Unite recunosc importanța consolidării securităților individuale și colective prin conlucrarea în cadrul NATO, al ONU și al altor organizații.
Astăzi, cooperarea în domeniul securității dintre România și Statele Unite este robustă. Salutăm faptul că România și Statele Unite au ajuns la un acord privind amplasarea în România a elementelor sistemului din Europa al Statelor Unite de apărare împotriva rachetelor, realizat într-o abordare adaptivă, în etape, care reprezintă o contribuție extrem de valoroasă la dezvoltarea capabilității NATO de apărare împotriva rachetelor balistice.
România și Statele Unite cooperează, de asemenea, în mod mai extins și cu succes în domeniul securității, inclusiv prin intermediul Task Force East, prin oferirea posibilității comandamentului european al Statelor Unite și serviciilor acestuia de a desfășura, în mod periodic, unități în România pentru a conlucra cu partenerii români, prin realizarea eficientă de exerciții de antrenament cu forțele armate din regiunea Europei Centrale și a Mării Negre.
Această cooperare s-a realizat pe baza Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii privind activitățile forțelor Statelor Unite staționate pe teritoriul României, semnat la București la 6 decembrie 2005. Intenționăm să lucrăm împreună la o abordare regională, care poate ajuta statele europene interesate să-și modernizeze forțele armate. România și Statele Unite au realizat, de asemenea, un parteneriat eficient atât în plan bilateral, cât și în contextul operațiunilor NATO, cum ar fi în misiunea de antrenament NATO în Irak, Forța Internațională de Asistență în Domeniul Securității în Afganistan, KFOR, operațiunea Unified Protector, în Libia, precum și în alte operațiuni, cum ar fi operațiunea Enduring Freedom sau operațiunea Iraqi Freedom.
Statele Unite salută aprobarea de către România a solicitării Statelor Unite de a utiliza baza militară de la Mihail Kogălniceanu și Portul Constanța ca punct logistic central pentru tranzitul materialului militar al Statelor Unite înspre și
dinspre Afganistan și alte zone de operațiuni. Ambele state sunt încredințate că o astfel de cooperare aduce beneficii reciproce pe termen lung relației noastre în domeniul securității și întărește alianța NATO.
Președintele Obama a andosat legislația coinițiată de un număr de membri ai Congresului, care va reforma modul în care statele se califică pentru programul Visa Waiver, pentru a asigura că aliații săi puternici primesc aprecierea corespunzătoare.
Urmând viziunea comună a unui parteneriat strategic mai extins și mai profund, România și Statele Unite au identificat următoarele domenii de cooperare întărită:
‒ sistemul Statelor Unite de apărare împotriva rachetelor balistice și capabilitatea NATO de apărare antirachetă;
- dezarmarea, neproliferarea și controlul armamentelor;
- combaterea terorismului și gestionarea altor riscuri și
- amenințări emergente, prin consolidarea schimburilor de informații;
– cooperarea în cadrul NATO, inclusiv prin îmbunătățirea interoperabilității și a cooperării în domeniul echipamentelor de apărare și al materialelor conexe;
‒ cooperarea regională și stabilitatea, inclusiv în Europa de Est și în Balcanii de Vest, inclusiv prin îmbunătățirea cooperării NATO–Uniunea Europeană, întărirea instituțiilor euroatlantice și căutarea de soluții pentru conflictele înghețate;
‒ comerțul și investițiile, inclusiv prin facilitarea contactelor dintre comunitățile de afaceri, în paralel cu reafirmarea angajamentului pentru principiile pieței, statului de drept, unui mediu de afaceri sănătos, transparenței și integrității publice;
- securitatea energetică;
- democrația și statul de drept, respectarea drepturilor
- fundamentale ale omului și buna guvernare;
- educația, cercetarea și contactele interumane;
– știința și tehnologia, inclusiv susținerea continuă pentru diversificarea contactelor dintre comunitățile academice și științifice.
Parteneriatul nostru strategic, dinamic și durabil este de natură să consolideze securitatea și prosperitatea României și Statelor Unite și anticipăm cu nerăbdare cooperarea noastră viitoare.
Iată de ce, dragi colegi, având acest document ca document oficial al celor două state, acesta este invocat ori de câte ori există întâlniri la nivel înalt sau la cel mai înalt nivel, pentru că această decizie politică se așază deasupra tuturor acordurilor pe care le avem cu Statele Unite și este perpetuată din președinte în președinte, din administrație în administrație, din Parlament american în Parlament american.
De aceea, uneori, când avem câte un coleg care spune să-l expulzăm pe ambasadorul Statelor Unite, nu știu dacă vă dați seama cât de ridicol sună – acel politician care rămâne și nesancționat –, dacă am fi știut toți conținutul parteneriatului strategic pentru secolul XXI...
Sigur, am mai avut și întâmplări când, în pline negocieri, se cerea retragerea trupelor din Irak, dar toate trec și construcțiile solide rămân.
Vă mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.