Cãlin Popescu-Tãriceanu

## **Domnul Cãlin Popescu-Tãriceanu:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Pregãtirea Tratatului cu Rusia dureazã de mulþi ani. Faptul cã negocierea tratatului reprezintã o prioritate a actualului Guvern este un lucru benefic în vederea fundamentãrii solide a aranjamentelor regionale de securitate ale României.

Intenþia Preºedintelui României de a se consulta cu partidele politice parlamentare asupra proiectului acestui tratat are o încãrcãturã simbolicã ºi marcheazã necesitatea coordonãrii eforturilor forþelor politice interne pentru a asigura atingerea obiectivelor fixate de opinia publicã pentru politica externã româneascã. Pentru a garanta atingerea acestui scop, ar fi fost însã mult mai oportun ca domnul Ion Iliescu sã invite la Cotroceni doar reprezentanþii partidelor politice democratice.

Din pãcate, reuniunea de vineri, 12 aprilie 2002, ameninþã sã marcheze un regres pentru dezvoltarea politicã democraticã a României, din cauza invitãrii la aceste discuþii a Partidului România Mare ºi a liderului sãu, Corneliu Vadim Tudor. Aceastã invitaþie reprezintã un pas înapoi fãcut de Preºedintele României.

Anterior, acesta luase decizia corectã de a nu mai accepta dialogul politic cu persoane cãrora le este strãinã minima decenþã, atât în acþiunea politicã, cât ºi în exprimare, ºi care contestã însãºi democraþia ºi procesul de integrare euroatlanticã.

Faptul cã Preºedintele Ion Iliescu hotãrâse anterior sã nu mai accepte prezenþa lui Corneliu Vadim Tudor la dezbaterile politice de la Palatul Cotroceni, a reprezentat o bine venitã acþiune de curãþire a scenei politice. Acest gest a marcat decizia politicã a Preºedintelui României de a se disocia public de limbajul politic violent ºi ideile politice susþinute de Partidul România Mare.

Semnalul dat de Preºedintele României a fost în consonanþã cu deciziile partidelor politice. Unele dintre acestea, cum ar fi P.N.L., nu au întreþinut niciodatã legãturi de cooperare politicã cu P.R.M., iar, dupã alegerile din anul 2000, au respins ideea colaborãrii politice cu acest partid din opoziþie. ªi P.S.D. a întrerupt dialogul politic cu P.R.M. ºi cu liderul sãu, dupã noiembrie 2000. Partidul România Mare nu a mai fost integrat în majoritatea parlamentarã, aºa cum s-a întâmplat între Õ92 ºi Õ96.

P.N.L. a salutat aceastã decizie a P.S.D., deºi aceasta a venit destul de târziu. Acum constatãm, însã, cã are loc o revenire asupra ei, iar P.R.M. ameninþã sã devinã din nou un actor politic luat în calcul de partidul de guvernãmânt.

Ameninþarea reprezentatã de P.R.M. la adresa democraþiei este cu atât mai mare cu cât, dincolo de transformarea demagogiei în mesaj politic, ºi dincolo de folosirea unui limbaj violent ºi vulgar, Corneliu Vadim Tudor ºi colaboratorii sãi s-au transformat în promotorii cei mai perseverenþi ai unor teze politice contrare interesului naþional. În plus, Partidul România Mare a devenit o citadelã a fostei elite a Securitãþii, care încearcã sã foloseascã acest partid pentru a-ºi atinge obiectivele politice ºi economice ºi pentru a menþine influenþa centrelor de putere din perioada comunistã.