Prezentarea proiectului bugetului general consolidat al statului pe anul 2003 spre dezbatere Parlamentului, la
10 octombrie anul curent, conform prevederilor constituþionale, reprezintã un pas înainte, creând premise pentru o pregãtire mai temeinicã a condiþiilor necesare obþinerii în anul viitor a unor rezultate mai bune în economie. Este un fapt important cã Guvernul a proiectat pentru anul 2003 o creºtere economicã de 5,2%, faþã de 4,5%, cât se preliminã în anul 2002.
Trebuie subliniat cã proiectul bugetului pe anul 2003 a fost conceput ºi elaborat pe baza noilor cerinþe ale Legii finanþelor publice, ceea ce conferã mai multã supleþe ºi transparenþã. Mai trebuie evidenþiat cã unele venituri extrabugetare reþinute de ordonatorii de credite, în temeiul unor acte normative, au fost incluse în bugetul de stat.
De asemenea, deºi se propune, începând cu luna ianuarie 2003, diminuarea cu 5 puncte procentuale a contribuþiilor de asigurãri sociale, ceea ce, desigur, va contribui la reducerea presiunii fiscale, îndeosebi a celei pe forþa de muncã, în anul 2003 impozitul pe venituri din salarii va creºte la cota de 38,4% din veniturile bugetului de stat, faþã de 36% în anul 2002.
Analiza atentã a raportului de þarã al Comisiei Europene din 2002 aratã cã numeroase obiective angajate de Guvernul României în domeniul social-politic ºi mai ales economic au înregistrat în anul 2001 ºi prima parte a anului 2002 nerealizãri importante. Datele statis-
tice conþinute în raportul Guvernului, prin care se fundamenteazã proiectul bugetului general consolidat pe anul 2003, aratã cã în anul 2002 veniturile bugetului au fost supraestimate ºi se vor realiza, în cel mai bun caz, la nivel de 84,3%, adicã un deficit de venituri de 72.141 de miliarde lei.
Nerealizãrile veniturilor se datoreazã, în principal, incapacitãþii Ministerului Finanþelor Publice de a colecta impozitele ºi taxele curente ºi comportamentului abuziv ºi clientelar al Executivului, care aprobã, ca gestionar al banului public, scutirea de obligaþii ºi reeºalonarea creditelor ºi obligaþiilor financiare ale unor agenþi economici, acoliþi politici. Sunt de notorietate cazul PRO TV, regãsit ca exemplu ºi în Raportul de þarã, cazurile ”Tutunul RomânescÒ, RAFO Ñ Oneºti, ”LukOilÒ, ”BlexiÒ Ñ S.R.L. ºi altele.
Cheltuielile înregistrate la nivelul primelor 8 luni din anul 2002 sunt inferioare celor prezentate în bugetul general consolidat. Previzionând, pe baza acestor date, cheltuielile pe întregul an 2002, rezultã o reducere a acestora cu 9,1%, adicã cu 45.454,4 miliarde lei. Din execuþia previzibilã a bugetului consolidat pe anul 2002, conform datelor cuprinse în raport, deficitul bugetar este anticipat la 43.216 miliarde lei, adicã 2,9% din produsul intern brut.
În mod real însã, execuþia bugetului consolidat pe anul 2002 se va încheia, conform extrapolãrii rezultatelor pe 8 luni conþinute în raport, cu un deficit de 69.902,7 miliarde lei, mai mare cu 26.686,7 miliarde lei, adicã va reprezenta, de fapt, acest deficit, 4,8% din produsul intern brut.
Cum în raport nu existã nici o mãsurã pentru recuperarea veniturilor sau pentru diminuarea mai pronunþatã a cheltuielilor, rezultã cã datele de fundamentare luate în calcul pentru proiectul de buget pe anul 2003 sunt eronate, fapt ce creeazã dubii asupra realismului ºi credibilitãþii evoluþiilor monetare, fiscale ºi bugetare susþinute în raport. Mai mult, creºterea realã a produsului intern brut în anul 2002 cu 4,1%, cât estimeazã raportul, devine bizarã pe fondul creºterii datoriei publice cu 1,6% din P.I.B., al creºterii producþiei pe stocuri cu 2,1% ºi al creºterii arieratelor de naturã fiscalã cu 4%.
Ca un corolar al ineficienþei managementului în sfera banului public, ineficienþã sancþionatã ºi de Raportul de þarã care consfinþeºte în mod nefast cã România nu dispune de o economie de piaþã funcþionalã, dincolo de creºterea masivã a datoriei publice interne ºi externe la peste 460 de miliarde de lei, respectiv 14,5 miliarde euro, dobânzile au devenit o povarã de nesuportat, care sancþioneazã atât capacitatea de dezvoltare economicã a României, cât ºi mai ales posibilitãþile de restaurare a unui nivel de trai decent.
Dacã la datoria publicã însumãm ºi datoria comercialã în cuantum de peste 5 miliarde euro, constatãm cã obligaþiile statului român cãtre creditori se îndreaptã la sfârºitul acestui an cãtre incredibila sumã de 20 miliarde
euro. Cuantumul fabulos al dobânzilor aferente datoriei publice pe care le suportã populaþia þãrii, în fapt 57.593 miliarde lei în anul de graþie 2002, reprezintã 3,95% din produsul intern brut, depãºind incredibil cuantumul ratelor scadente la credite trase de România. Exprimate în monedã europeanã, aceste dobânzi reprezintã, în anul 2002, nu mai puþin de 1,8 milioane euro. Deficitul de cont curent al României ar putea coborî în acest an sub 2 miliarde de dolari, respectiv sub 5% din P.I.B., sub efectul tendinþei de echilibrare a balanþei comerciale, dar, subliniez, ºi pe seama banilor trimiºi în þarã de românii care muncesc în strãinãtate.
Ce þarã tristã ºi epuizatã de resurse a devenit România la începutul acestui mileniu, în care forþa de muncã exploatatã sever în strãinãtate contribuie la plata ineficienþei economice! Sã ne mai mirãm cã raportul Comisiei Europene din octombrie a.c. stigmatizeazã rezultatele politicilor economice din România, consemnând cã nivelul de trai al populaþiei, exprimat prin paritatea puterii de cumpãrare, a fost de patru ori mai mic decât media Uniunii Europene!
Situaþia criticã în care a fost adusã România din punct de vedere economic ºi social continuã sã se agraveze pe fondul proceselor de alienare ºi de degradare fizicã ºi moralã a avuþiei naþionale, care, ajunsã pe mâinile unor diletanþi, se îndreaptã cãtre colapsul economic ºi social. Nu existã în România anului 2002 nici un domeniu în care sã se regãseascã real mãcar germenii unei dezvoltãri sustenabile ºi durabile. Aceastã realitate dramaticã l-a determinat recent pe domnul prim-ministru Adrian Nãstase sã constate cã, dupã 12 ani de tranziþie, este necesarã sã regândim o strategie de industrializare a României, nu pe vechile structuri de pânã acum, ci pe unele noi, de succes, performante Ñ desigur, deziderate esenþiale, acute, care din pãcate au fost, sunt ºi vor fi, probabil, multã vreme în stadiul regândirii.
Având în vedere realitãþile economico-sociale actuale, pentru a crea premise mai puternice, care sã ducã la înfãptuirea obiectivelor cuprinse în raport, Partidul România Mare face urmãtoarele constatãri ºi propuneri:
1) Analiza în structurã a veniturilor ºi cheltuielilor pe anul 2003 în comparaþie cu anii anteriori scoate în evidenþã lipsa de fundamentare a propunerilor fãcute, ceea ce pune în discuþie realismul acestui buget. În primul rând, nu sunt suficiente numai datele pe primele 8 luni ale anului. Pe baza rezultatelor pe 10 luni, era necesarã o evaluare obiectivã a prevederilor bugetului pe întreg anul 2002, pentru a avea elemente certe la dimensionarea veniturilor ºi cheltuielilor bugetului pe anul 2003. Aceastã cerinþã este impusã de experienþele anterioare; execuþia definitivã a bugetului pe anul 2001 aratã cã, la multe capitole, diferenþele faþã de ultimele cifre în urma rectificãrilor sunt mari, în care, de pildã, impozitul pe profit s-a realizat numai în procent de 86,6% faþã de prevederile finale.
2) În al doilea rând, veniturile bugetului, proiectat ca un singur raport faþã de P.I.B., or, acest raport, ca ele-
ment de verificare a proporþiilor, trebuie sã fie rezultatul implacabil al unor fundamentãri realiste. De exemplu: impozitele directe, care sunt evaluate la 50.519,8 miliarde lei, reprezintã o creºtere de numai 13,1%, care este mai micã chiar decât rata medie a inflaþiei pe anul 2003, de 17,6%, fãrã sã se regãseascã ºi ponderea din creºterea economicã de 5,2%.
Se cunoaºte cã pentru fiecare categorie de impozit este o reglementare specialã clarã. Impozitul pe profit, potrivit legii care reglementeazã acest impozit, se calculeazã pe baza unui procent asupra profitului impozabil. Autorii proiectului de buget ar fi trebuit sã prezinte cum va evolua profitul pe ramuri în anul 2003, faþã de 2002, care este masa profitului în comparaþie cu anul precedent ºi, prin aplicarea cotei de impozit, sã se ajungã la volumul impozitului. Ministerul Finanþelor Publice ar trebui sã prezinte volumul impozitului pe profit neîncasat, atât din aceste restanþe care se vor încasa în anul 2003. Dupã unele date, obligaþiile restante faþã de buget sunt de 70 pânã la 80 de miliarde de lei. Pe bunã dreptate, Curtea de Conturi remarca recent cã Ministerul Finanþelor Publice nu are o evidenþã clarã a debitorilor care sã fie determinaþi sã-ºi onoreze obligaþiile fiscale.
3) Un alt aspect care se cuvine sã fie comentat este cel privind cuprinderea în bugetul de stat a fondurilor pentru dezvoltarea sistemului energetic ºi pentru dezvoltarea drumurilor. Este un pas înainte, dar incomplet. Faptul cã aceste fonduri cuprinse în buget au rãmas cu destinaþie specialã, pentru aceleaºi domenii pe care s-au folosit pânã în prezent, constituie o situaþie anormalã. În condiþiile când economia are o serie de prioritãþi ºi cerinþe urgente, asemenea fonduri speciale trebuie desfiinþate. Nu este normal ca bugetul de stat pe anul 2001 sã se încheie cu un deficit de 35.803 miliarde lei, iar Fondul pentru dezvoltarea drumurilor publice sã aibã un excedent de 1.859 miliarde lei.
4) Continuând politica de îndatorare a þãrii, în bugetul anului 2003 Guvernul ne propune sã validãm, prin votul Parlamentului, creºterea datoriei României cu încã 4,75 miliarde dolari, din caare 951,8 milioane dolari credite externe, 1.014.000.000 dolari Ñ creºterea datoriei publice interne ºi 2,8 miliarde dolari Ñ deficit al activitãþii de comerþ exterior.
5) Concepþia dãunãtoare privind administrarea banului public se evidenþiazã ºi din efortul financiar al statului român în anul 2003, reflectat în plãþile de dobânzi ºi cheltuieli ocazionate de procesul de creditare, care se cifreazã la uriaºa sumã de 52.488 miliarde lei, respectiv 1,4 miliarde dolari. Gravitatea concepþiei reiese pregnant din faptul cã în anul 2003 România este chematã de Guvern sã risipeascã 11.871,5 miliarde lei, respectiv 318,5 milioane dolari, numai pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea ºi plasarea titlurilor de stat.
O situaþie extrem de gravã, care a scãpat de sub controlul Guvernului ºi afecteazã considerabil veniturile bugetare, o reprezintã spãlarea banilor. Comisia
Europeanã a confirmat cã în România, în special în perioada 2000Ð2002, prin multiple ilegalitãþi, inclusiv acte de corupþie, s-au spãlat 2,4 miliarde euro. La acest capitol Ñ ”Administrarea banului publicÒ, în numele Grupului parlamentar P.R.M., solicitãm ca în Legea bugetului sã se prevadã un articol, în care Guvernul sã prezinte Parlamentului, în cursul anului 2003, mãsurile luate privind rãspunderile pentru garanþiile acordate anterior ºi pentru care creditele primite nu au fost rambursate, fiind trecute la datoria publicã, deci asupra populaþiei. Este vorba de aproape 1 miliard de dolari credite nerestituite la termen de beneficiarii lor, fiind achitate de Ministerul Finanþelor Publice din bani publici.
6) Deºi Guvernul afirmã cã promoveazã politici de convergenþã cu Uniunea Europeanã, politici conform cãrora decizia economicã urmeazã un proces amplu de descentralizare în profil teritorial, proiectul de buget de stat, prezentat spre dezbaterea ºi aprobarea Parlamentului, evidenþiazã exact contrariul, fiind fundamentat pe trei piloni Ñ Ministerul Finanþelor Publice, Ministerul Transporturilor ºi Locuinþei ºi Ministerul Apãrãrii. În fapt, celor trei ministere le-au fost alocate spre gestionare 184.408,6 miliarde lei din cheltuielile bugetului de stat, ceea ce reprezintã 63,4% din total. Restul de 36,6%, respectiv 169,5 miliarde lei, revin la 52 de ordonatori principali de credite, din care 21 de ministere ºi 31 de instituþii publice. Se pune firesc întrebarea: De ce aceastã anomalie, care contravine principiilor europene de descentralizare a administraþiei, aspect de altfel observat critic ºi în Raportul de þarã?
7) Soldul bugetelor, care-ºi formeazã veniturile aproape în totalitate din contribuþiile private ale populaþiei, este inexplicabil pozitiv, deºi ele au ca destinaþie expresã susþinerea sãnãtãþii ºi condiþiilor de trai ale naþiunii. Deficitul bugetar fiind orientat exclusiv spre bugetul de stat, rezultã cã, pentru a îndeplini criteriul impus de instituþiile financiare internaþionale privitor la deficitul bugetar, se sacrificã, spunem noi cu cinism, posibilitãþile ºi aºa reduse de restaurare a normalitãþii condiþiilor de viaþã la care, în fapt, contribuie însãºi populaþia.
Pe aceastã cale, Guvernul îºi asigurã un plus de resurse financiare de peste 5.000 de miliarde de lei, fãrã sã dea socotealã contribuabililor ajunºi la un grad de pauperizare comparabil doar cu cel din anii Õ50. De fapt, expresia elocventã a grijii faþã de populaþie se regãseºte în cota de P.I.B. alocatã protecþiei sociale Ñ 10,1%, adicã 18 dolari/lunã/persoanã, situaþie care ne plaseazã, ºi din aceastã perspectivã, tot în coada Europei.
8) Considerãm cã fondul de rezervã bugetarã ºi fondul de intervenþie la dispoziþia Guvernului, în fapt, sume care se utilizeazã la discreþia Executivului, au crescut exagerat, de la 285,5 miliarde lei în 2002, la 1.131,5 miliarde de lei în 2003, adicã de cinci ori.
9) Un element esenþial al relansãrii economice îl reprezintã ºi creditul bancar. În þãrile dezvoltate, creditul bancar reprezintã 60Ð70% din P.I.B., faþã de 10%, cât
este în prezent în România. De menþionat cã în anul 1989 creditul neguvernamental era de 38 de miliarde de dolari, în echivalent, iar la finele anului 2001 ajunsese la circa 3,6 miliarde dolari, de peste 10 ori mai redus acest credit. Pentru lipsirea economiei naþionale de creditele necesare, Banca Naþionalã a României are o mare rãspundere. Noi considerãm cã este necesar ca Guvernul, împreunã cu Banca Naþionalã a României sã elaboreze programe viabile pentru revigorarea creditului bancar în economia româneascã.
10) În sfârºit, o altã problemã a proiectului bugetului de stat pe anul 2003 este legatã de deficitul bugetar, care este prevãzut la 2,9% din P.I.B. Trebuie avut în vedere cã, pe lângã deficitul bugetar, în economia româneascã existã un deficit cvasifiscal, de circa 11Ð12% de P.I.B., determinat de pierderile mari din fiecare an înregistrate de agenþii economici. Asemenea deficite s-au acumulat an de an, au creat mari blocaje în fluxurile bãneºti, mari distorsiuni, fãrã ca sã fie luate mãsuri. Guvernul ar trebui sã prezinte Parlamentului acþiunile pe care le are în vedere pentru anul 2003 pentru soluþionarea acestei probleme deosebit de grave. Astfel, în România nu se va realiza o economie de piaþã funcþionalã mulþi ani de zile.
Problemele economiei trebuie rezolvate în þarã, în primul rând de Guvern ºi de Parlament, de toate structurile economice ºi financiare, pentru armonizare coerentã ºi transparentã, având ca þintã finalã Ñ aderarea României în Uniunea Europeanã în anul 2007.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.