Cătălin-Daniel Fenechiu

## **Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:**

Mulțumesc mult. Domnule președinte, Domnilor președinți, Domnilor președinți interimari, Domnilor secretari generali, secretari adjuncți, Dragi colegi*,

Mă bucur ca astăzi, la 160 de ani de la înființarea Senatului României, lucrările să fie prezidate de un liberal, așa cum, în 1866, primul Senat liber ales al României l-a desemnat ca președinte pe Constantin Bosianu, care..., iată, un liberal, a fost primul președinte al Senatului României.

Sărbătorim astăzi, așa cum am spus, 160 de ani de când, în baza Statutului dezvoltător al Convenției de la Paris din 1858, lua ființă Corpul Ponderator, practic primul Senat al României, lua ființă sistemul parlamentar românesc bicameral, care, iată, după 160 de ani, cu o întrerupere de câțiva ani adusă de negura comunistă, supraviețuiește și merge mai departe.

Constituția din 1866 a reglementat modul în care erau aleși membrii Senatului: o parte erau numiți, moștenitorul și, respectiv, șefii bisericii, alții erau aleși. Am avut foarte multă premoniție, pentru că sistemul de alegere al Senatului în 1866 seamănă perfect cu sistemul de astăzi al americanilor, în care fiecare județ din România avea câte doi reprezentanți, la fel cum are fiecare stat din Statele Unite. În plus, noi mai aveam și reprezentanții celor două universități importante la acea vreme – nu că astăzi n-ar fi importante, dar atunci erau doar două –, respectiv București și Iași. Aș putea spune Iași și București, ca să respect istoria.

Mergând mai departe, în 1877, cu siguranță toți ne amintim, că am citit sau am auzit despre acest lucru, Senatul a participat la ședința comună la care a fost aprobată Declarația de independență, în lectura lui Mihail Kogălniceanu.

A venit Constituția din 1918... din 1923, când, după război și după reîntregirea din 1918, practic, a fost legiferat votul universal. Și putem spune că, în sistemul parlamentar bicameral,