Cătălin Marian Predoiu

## **Domnul Cătălin Marian Predoiu:**

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

De la acest microfon, domnul senator Frunda, cu elocință, a pledat pentru eliminarea minciunii din chestiunile instituționale și vreau să subscriu acestui îndemn.

Mai mult decât atât, eu cred că am obligația legală nu numai să combat neadevărul, dar să încep să lămuresc și mistificările, pentru că, domnule senator Antonescu, nu-i adevărat tot ce a spus domnul senator Frunda. Există un număr de mistificări și voi încerca, nu mai mult de 5 minute, să le lămuresc din perspectiva ministerului.

Prima mistificare este aceea că acele comisii de pe lângă curțile de apel ar fi neconstituționale.

Eu am în față Decizia Curții Constituționale nr. 321/2007 care declară aceste comisii constituționale. Ba, mai mult decât atât, se spune că „Norma constituțională nu exclude confiscarea averii în privința căreia instanța de judecată stabilește că a fost dobândită ilicit”. Asta este ceea ce îngrijorează? Faptul că se poate confisca averea ilicită? Aceste comisii au un rol foarte precis, domnule senator Chelaru, și anume, ele suplinesc un deficit de constituționalitate din legea inițială, adoptată în 2007, domnule senator Antonescu, la inițiativa ministrului dumneavoastră, care dădea posibilitatea agenției să treacă direct la cererea de confiscare. Acum o face instanța cu toate garanțiile procesuale necesare, la cererea comisiei. Prin urmare, există un rol precis pentru care aceste comisii au fost gândite încă din anul 1996.

Există o diferență între sesizarea Parchetului și sesizarea acestor comisii. La Parchet sesizez când am de-a face cu o infracțiune, la comisie mă duc doar când am de-a face cu o diferență nejustificată, vădit semnificativă, între declarații și realitatea faptică, care nu implică neapărat o infracțiune. Dacă scoatem aceste comisii, atunci lăsăm, practic, numai varianta Parchetului și ANAF-ului, care acoperă o necesitate, dar nu complet.

A doua mistificare este că ANI nu este afectată dacă noi adoptăm raportul _tel quel_ .

Este foarte afectată. Pe lângă chestiunea cu comisia, mai este și problema cu termenul de soluționare a evaluărilor, a investigațiilor, care s-a micșorat de la trei ani la un an. Este evident pentru toată lumea că o investigație complexă, o evaluare complexă, nu se poate termina întotdeauna într-un an. Nu este un termen nerezonabil termenul de trei ani. Chiar și în alte materii, în dreptul civil, termenul general de prescripție este de trei ani de când este făcută prescripția – în dreptul modern.

Al doilea motiv, clauza de impunitate. Pot să fac declarația cum doresc. Dacă totuși mă „prinde” ANI, o schimb și am rezolvat problema. Și asta este o cauză de afectare directă și mai pot fi și altele, dar nu vreau să vă rețin atenția, le cunoașteți.

A treia mistificare, mecanismul de cooperare și verificare nu este afectat. Ba este foarte afectat. ANI este capitolul doi, nu rezolvăm acest capitol, nu închidem mecanismul și, mai grav, astăzi se pune problema conexării acestei problematici – nu voiam să o spun, dar trebuie să o fac – de problematica Schengen și punem în pericol progresele făcute de România, cu investiții uriașe și eforturi substanțiale ale Ministerului Administrației și Internelor, numai pentru că, de exemplu, în privința ANI nu avem problemele rezolvate. Da, este adevărat, sunt și alte cauze, cum ar fi, de exemplu, că nu avem la timp toate reglementările, cum ar fi, de exemplu, că nu am reușit, poate, să creăm starea de emulație printre magistrați ca aceștia să cupleze la acest efort de ridicare a mecanismului, cum ar fi, de exemplu, că ne trebuie oameni, fonduri și alte resurse, inclusiv de ordin normativ, ca să punem justiția pe roate, dar tot raportul a spus, să știți, că suntem pe un drum bun, și acum ce facem? Vrem să ne întoarcem din drum?