Apreciez foarte mult pledoaria colegului de la USR. Sunt aproape întru totul de acord cu domnia-sa.* Mă bucură foarte mult inițiativa celor de la USR, chiar dacă ea s-a născut dintr-o frustrare și dintr-o nevoie de justificare a unora dintre cei care, fiind la vârful partidului respectiv, au făcut parte și dintr-un guvern în ultimii ani.
Înțeleg nevoia de a scăpa de această acuzație, însă nu înțeleg de ce nu a fost făcută o propunere legislativă aplicabilă și etică*, mai ales că USR își face un titlu de glorie din faptul că este plin de profesioniști*
, care – nu-i așa? –, spre deosebire de alte grupuri parlamentare, știu să alcătuiască legi și să le scrie ca la carte și mai ales că acest partid face foarte mult caz de eticul care este al său principiu de guvernare internă. Eu mă îndoiesc asupra declarațiilor dânșilor, dar nu despre asta voiam să vorbesc.
Voiam să vă vorbesc despre proiectul în sine, care comite două chestiuni:
Una, din punctul de vedere al aplicării, este total inadecvat la realitate. Nu se știe cine și cum va putea să-l pună în aplicare, având în vedere cerințele sale de ordin tehnic și, mai ales, de ordin uman: să răscolești prin nu știu câte arhive, să faci arborele genealogic al fiecărui ales* sau, eventual, al fiecărui candidat de pe orice listă, de la orice
funcție importantă în statul român; asta este din punct de vedere tehnic.
Din punct de vedere etic, este, de asemenea, cum să spun eu, șui, ca să mă exprim românește. Pentru că nu poți să faci, nu poți să acuzi fiii sau nepoții sau strănepoții cuiva pentru faptele acelei persoane, care va fi fost turnător, ofițer de securitate, torționar. Da, dacă faptele din prezent ale acelei persoane: nepot, frate, cumnat, fiu, duc pe mai departe metodele securistice, atunci poți să-l acuzi pentru faptele lui. Altminteri, din punct de vedere etic, asta nu se susține.*
Sigur că, retoric, noi putem să folosim și să spunem: „Da, ăla este fiu de securist.” Da, e fiu de securist, dar se și comportă ca un securist? E foarte important. Eu am văzut aici, în sală, oameni pe care nu-i presupun a avea filiație securistică, nu am informații că ar fi pe o asemenea filiație, dar se comportă ca niște securiști. Unii dintre ei sunt de dată foarte recentă, sunt tineri și ai crede că apucăturile nu au avut de unde să le învețe. Ei bine, le-au învățat nu se știe de unde, dar le aplică cu osârdie.
Și, ca să închei subiectul și să previn anumite acuzații, pentru că am văzut că nu se obișnuiește nici măcar în această onorată instituție să se facă o minimă documentare asupra celor care fac parte din ea, vă spun că nu știu unde vă aflați, unii dintre dumneavoastră, acum 30 de ani și ce făceați, dar în spatele meu sunt dovezi că am fost pentru art. 8 din Proclamația de la Timișoara și că am militat toată viața mea de gazetar, 28 de ani, pentru deconspirarea securiștilor și pentru scoaterea lor din viața publică, pentru că îi consider, așa cum spunea și colegul de mai devreme, „un cancer al societății”, de care trebuia să scăpăm în 1990, „un cancer” care este asemenea cancerului reprezentat de nomenclatura partidului comunist.*
Dacă noi, societatea românească, am fi fost în stare să ne curățăm în 1990 de aceste *lepre trădătoare ale neamului românesc12, care și-au bătut joc de români 45 de ani*, folosind instrumentele statului, probabil că astăzi am fi fost mult mai departe și mult mai fericiți.
Din păcate, n-am fost capabili, am lăsat să ni se fure și revoluția, și libertatea și astăzi ne aflăm din nou la cheremul celor mai mulți dintre cei care au făcut parte din aceste structuri de putere ale statului comunist.
Cu toate acestea, noi vom da un vot de susținere pentru inițiativa colegilor de la USR*, pentru a marca un mesaj politic că, da, vrem și susținem deconspirarea tuturor securiștilor. Dar, fraților, ați greșit-o grav! Puteați s-o faceți mult mai bine, astfel încât să aibă o minimă șansă de a trece.
Mulțumesc.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea combină un principiu etic universal (responsabilitatea individuală) cu o preocupare pentru interesul public de a nu pedepsi nevinovați.
„dacă faptele din prezent ale acelei persoane: nepot, frate, cumnat, fiu, duc pe mai departe metodele securistice, atunci poți să-l acuzi pentru faptele lui. Altminteri, din punct de vedere etic, asta nu se susține.”