„«România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni mediocri.» Culpa morală și eșecul politic al ministrului Cătălin Marian Predoiu”
Una dintre cele mai celebre și mai amare ziceri din istoria politică românească îi aparține lui Petre Carp, care spunea că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni mediocri”. Avertismentul marelui politician conservator devine astăzi profeție: România își epuizează rapid norocul, încredințându-i lui Cătălin Marian Predoiu funcții de răspundere.*
În virtutea atribuțiilor constituționale ale Senatului privind exercitarea controlului parlamentar, formulăm prezenta moțiune simplă împotriva politicilor publice promovate de Ministerul Afacerilor Interne. Obiectivul acestei moțiuni este foarte limpede: evaluarea responsabilității politice și morale a ministrului însuși. Într-un stat democratic, funcția publică nu este un privilegiu pe termen nelimitat, ci o răspundere. Iar, atunci când această răspundere se traduce prin eșecuri repetate, intervenția Parlamentului devine obligatorie.
Criza de încredere publică generată de prezența în fruntea statului a ministrului Predoiu impune o ruptură imediată de statu-quo. Motivele pentru care considerăm această situație drept una de gravă incompatibilitate morală sunt următoarele:
– politizarea MAI este cancerul care roade din interior ordinea publică și statul de drept în România*
– anacronismul din cadrul MAI se manifestă și prin existența unor structuri cu obiective și atribuții similare altor entități din aparatul central sau unor instituții subordonate. Suprapunerile de atribuții sau competențe reprezintă regula, nu excepția, în MAI;
– MAI nu își respectă obligațiile internaționale asumate în relațiile cu partenerii externi, ONU, OSCE și UE, mai ales în ceea ce privește oferirea și pregătirea unor oferte de resurse umane calificate;
– există ingerințe directe în concursurile organizate pentru funcțiile de conducere, inclusiv prin anularea arbitrară a unor concursuri pentru posturile de inspector-șef. Se constată o lipsa totală de inițiativă în organizarea unor concursuri transparente pentru toate funcțiile de conducere. În schimb, se practică menținerea unor interimate prelungite în mod suspect. Această strategie menține șefii din inspectoratele județene de poliție într-o stare de dependență și obediență politică, vulnerabilizând sistemul în fața comenzilor de partid
și îndepărtând profesioniștii. Astfel, sistemul de ordine publică a ajuns să fie condus, în multe cazuri, de șefi fără o formare adecvată, fără pregătire reală, numiți strict pe criterii de loialitate, și nu de competență;
– inflexibilitatea și anchiloza organizatorică ale MAI nu permit direcționarea consecventă și pe perioadele de timp a resurselor – materiale și umane – indispensabile combaterii asidue a unor fenomene criminogene grave precum traficul de droguri, violența domestică, violența stradală, criminalitatea informatică;
– pretinsa supraspecializare de nișă a unor structuri din toate sferele de activitate ale MAI drenează resursele importante către adevărate sinecuri, în detrimentul alocărilor necesare pentru problematica reală a societății românești;
– în mod adițional, problemele actuale din sistemul judiciar sunt, în mare parte, imputabile aceleiași persoane care a gestionat o lungă perioadă domeniul din calitatea de ministru al justiției. Lipsa unui management operațional coerent în sistemul de aplicare a legii este evidentă. Un sistem funcțional presupune reguli clare de prioritizare a dosarelor. În realitate, nu se respectă ordinea soluționării în ordinea înregistrării, nu există criterii unitare de urgentare a soluționării în funcție de momentul înregistrării, există criterii de urgentare, iar dosarele sunt instrumentate preferențial, cu nerespectarea ordinii de înregistrare. Această lipsă de management subliniază egalitatea cetățenilor în fața legii și creează premisele abuzului;
– consecințele directe asupra siguranței publice sunt grave. Eșecul justiției nu rămâne izolat, ci se transformă inevitabil în domeniul siguranței publice, aflat astăzi sub conducerea aceluiași ministru. Fenomenul drogurilor a scăpat de sub control: consumul a crescut alarmant, rețelele de trafic s-au extins, drogurile au ajuns în școli, în rândul minorilor. Aceasta nu este doar o problemă de ordine publică, ci rezultatul unui lanț de eșecuri instituționale, cu origine în slăbirea autorității legii.
Dacă vrei să înțelegi de ce o țară arată așa cum arată, trebuie să te uiți la cei care o conduc. Guvernele vin și pleacă, politicienii sunt numiți și demiși. Așa funcționează o democrație. Există însă în România o categorie aparte – politicienii care supraviețuiesc oricărei schimbări. Politicieniidinozaur.12 Unul dintre ei este Cătălin Marian Predoiu*, actual ministru al afacerilor interne.
Funcția pe care o ocupă astăzi nu reprezintă o excepție, ci rezultatul unui lung șir de mandate înlănțuite. Domnul Predoiu a fost de trei ori ministru al justiției, cumulând aproximativ 82 de luni în această funcție. Aproape 7 ani, un record absolut în România postdecembristă. Este ministru al afacerilor interne de 2 ani și jumătate și viceprim-ministru în același timp. Se află la al treilea mandat de parlamentar, însumând 12 ani de privilegii. A ocupat de trei ori funcția de prim-ministru – este adevărat, doar în calitate de interimar, dar suficient cât să completeze tabloul longevității.
La prima vedere, nimic neobișnuit. Doar că toate aceste funcții au venit exclusiv prin numiri și prin înscrieri pe liste de partid. Niciuna printr-un vot direct al cetățenilor. Pus față în față cu electoratul o singură dată în întreaga carieră, domnul Predoiu a obținut un scor memorabil de 11 procente. În aceste condiții, eticheta de „dinozaur” este nedreaptă pentru dinozauri: ei au dispărut din peisaj; domnul Predoiu – nu.
Longevitatea în sine nu este un păcat. În anumite contexte poate fi chiar virtute. Nu în cazul domnului Predoiu. Aici vorbim de o acumulare de eșecuri, stângăcii și decizii
greșite asumate conștient. Lista este mult prea lungă pentru a fi parcursă integral. Ne-am oprit doar asupra câtorva erori și culpe majore* care au costat și costă în continuare România și pe români.
Actualii guvernanți au reușit performanța de a scoate România din cursa pentru Visa Waiver, care ar fi permis cetățenilor români să călătorească în Statele Unite fără viză. Responsabilitatea principală pentru acest eșec răsunător revine Ministerului Afacerilor Interne, condus de Cătălin Predoiu. Autoritățile americane au constatat de mai multă vreme că printre migranții ilegali proveniți din America Latină care încearcă să treacă frontiera către Mexic și SUA se află cetățeni români – un caz unic în statele membre ale Uniunii Europene.
Mai mult, s-a constatat că majoritatea acestor cetățeni provin din doar două-trei județe din sudul României, un indiciu serios privind existența unor rețele de crimă organizată și trafic de persoane. Ironia situației este greu de ignorat: cel puțin două dintre aceste județe, Dolj și Olt, au conduceri ale Poliției numite fără concurs. În județul Olt, conducerea Poliției este asigurată chiar de o persoană care, în 2022, a picat fix examenul pentru ocuparea postului.*
Tema care domină în această perioadă spațiul public este recenta investigație jurnalistică ce a scos la iveală disfuncții grave în sistemul judiciar. În aproape toate mărturiile apare același numitor comun: legile justiției adoptate în 2022. Aceste legi au fost concepute în perioada în care Ministerul Justiției era condus de domnul Predoiu, în bine cunoscutele sale „laboratoare” de reformă. Actele normative respective sunt invocate constant ca sursă a blocajelor și abuzurilor semnalate.
Responsabilitatea domnului Predoiu nu se oprește aici. Tot sub mandatul său au fost făcute numirile la vârful parchetelor. La DNA, o conducere interesată să știe tot ce se află în dosare. La Parchetul General, o conducere care și-a transformat misiunea într-o vânătoare de adversari politici incomozi.* Nu sunt percepții izolate, ci realități confirmate de climatul și tema instantă a sistemului.
Dar, poate, cel mai dureros rezultat al politicilor eronate ale MAI este însă succesiunea impresionantă de fugari care găsesc aproape întotdeauna o portiță pentru a ieși din țară chiar înainte de pronunțarea condamnării definitive.
Nu trebuie uitat... Nu trebuie uitate nici practicile abuzive de intimidare a opoziției democratice pe care poliția, coordonată politic de Cătălin Marian Predoiu, le-a pus în aplicare în preajma și în timpul fiecărui proces electoral. Descinderile la domiciliu pentru simple postări antiguvernamentale pe rețelele sociale sunt doar exemple supreme de depășire a limitelor unui stat autocratic.*
Cel mai grav semnal este tăcerea judecătorilor. Când un magistrat care cunoaște atât de bine legea evită să vorbească de frică, ce șanse mai are un cetățean obișnuit să obțină dreptatea? Această temă nu este imaginară. Chiar în aceste zile, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat definitiv statul român pentru „încălcarea articolului 10” litera... „articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenția europeană a drepturilor omului”. După ani în care a fost hăituit de instituțiile din justiție, acel judecător și-a găsit dreptatea la Strasbourg. Dar câți români obișnuiți pot accesa acest drum?
Deși MAI nu este o structură ierarhică de forță a statului român, modul în care au fost tratați, investigați disciplinar și
concediați lideri de sindicat relevă apetența ministrului Predoiu pentru practici autoritare și derapaje autocratice.
Pornind de la vechiul principiu aristotelic, potrivit căruia politica și moralitatea nu pot fi despărțite, prezența domnului Predoiu în funcții publice devine o problemă de fond, nu una de conjunctură. Excluderea României din Programul Visa Waiver și degradarea accelerată a climatului... a climatului din justiție nu sunt simple accidente administrative, ci eșecuri cu o clară dimensiune morală. Atunci când responsabilitatea este evidentă, dar asumarea lipsește, culpa nu mai este doar instituțională, ci personală. Iar domnul Predoiu bifează ambele situații.
Această absență a responsabilității morale erodează încrederea românilor în instituții. Cetățenii nu mai cred în politicieni care rămân în funcții indiferent de rezultate. Or, încrederea este fundamentul oricărei cooperări umane, cu atât mai mult al unei construcții fragile precum democrația.* Fără ea, statul nu mai funcționează prin reguli, ci prin inerție și teamă. Exact ceea ce vedem astăzi.
Responsabilitatea ministerială și acțiunile structurilor subordonate ridică serioase semne de întrebare privind respectarea statului de drept. În contextul unui proces de interes public, autoritățile au instituit un dispozitiv de forță disproporționat, zone întregi au fost îngrădite, cetățeni pașnici au fost îndepărtați de pe spațiul public, accesul a fost restricționat excesiv, iar atmosfera creată a fost una de intimidare, nu de protecție.
Aceste practici nu sunt specifice unui stat democratic matur. Sunt reflexe de stat polițienesc, în care prezența cetățeanului în spațiul public este tratată ca o amenințare, nu ca un drept. Nu vorbim despre siguranță publică. Vorbim despre un abuz de forță, despre folosirea jandarmeriei ca instrument de descurajare civică și despre transmiterea unui mesaj periculos: „tăcerea este preferată prezenței”.
Responsabilitatea politică pentru aceste derapaje aparține ministrului afacerilor interne – fie prin ordin direct, fie prin tolerarea unor culturi instituționale care confundă ordinea publică cu reprimarea. România nu poate fi guvernată prin garduri, cordoane și frică. Dreptul la liberă circulație, la exprimare și la prezență pașnică în spațiul public nu se suspendă prin dispoziții administrative.
Această moțiune simplă este un semnal clar: Parlamentul nu acceptă normalizarea abuzului*, nu acceptă intimidarea cetățeanului și acceptă... și nu acceptă transformarea forțelor de ordine în instrumente politice.
Norocul nu este infinit. Mandatele lui Predoiu, din păcate, se pare că da. Vă chemăm să votați această moțiune nu din rațiuni politice, ci din respect pentru democrație, pentru statul de drept și pentru cetățenii care așteaptă de la noi curaj, nu tăcere*. Votați această moțiune, altfel riscăm să rămânem fără noroc, dar cu Predoiu veșnic la butoane.*
Vă mulțumesc.
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Caracterizarea statului român drept „autocratic” prin prisma acțiunilor poliției, respingând legitimitatea democratică a instituțiilor.
„Descinderile la domiciliu pentru simple postări antiguvernamentale pe rețelele sociale sunt doar exemple supreme de depășire a limitelor unui stat autocratic.”
În context ↑
voce proprie
Marker
Cadru
Justificarea se ancorează în principii universale precum democrația și statul de drept.
„Încrederea este fundamentul oricărei cooperări umane, cu atât mai mult al unei construcții fragile precum democrația.”