Constantin Gãucan

## **Domnul Constantin Gãucan:**

”Aceasta înseamnã cã, în mai puþin de un an de guvernarea P.S.D., puterea realã de cumpãrare a populaþiei a scãzut deja cu 12 procente. Ne este fricã sã gândim ce s-ar întâmpla dacã P.S.D. ºi-ar duce pânã la capãt mandatul început în decembrie 2000.

Cu toate încercãrile Guvernului de manipulare a opiniei publice, sondajele de opinie dovedesc cã aproape jumãtate dintre oameni (48%) cred cã þara merge într-o direcþie greºitã, numai 36% apreciind cã direcþia este bunã; 72% dintre cetãþenii României declarã cã trãiesc mai prost comparativ cu anul trecut, 81% dintre români sunt nemulþumiþi de veniturile pe care le au, iar 48% de sãnãtatea personalã.

Cât despre ºomaj, în afarã de faptul cã cifrele oficiale indicã o creºtere a acestuia spre sfârºitul anului în curs, ºtim bine cã nici mãcar acestea nu sunt reale: un numãr de ºomeri, egal cu cel înregistrat, nu mai este cuprins în statisticile oficiale, ei obosind sã se mai tot prezinte, fãrã speranþã, la oficiile de plasare a forþei de muncã sau depãºind perioada de primire a ajutorului, ºi aceasta redusã, de la 27 la maxim 12 luni, de cãtre Guvernul Adrian Nãstase. Mai mult, pentru a face economii, chiar ºi pe spinarea ºomerilor, hotãrârea P.S.D. este de a-i egaliza, începând de anul viitor, ajutoarele de ºomaj, prin raportarea lor la salariul minim pe economia naþionalã, neþinând cont nici de nevoile diferite, nici de contribuþia diferenþiatã la fondul de ºomaj.

P.S.D. încearcã sã arunce praful în ochii populaþiei, adoptând Legea nr. 416 din 2001 privind venitul minim garantat ca instrument pentru combaterea sãrãciei. Pentru aplicarea acesteia însã acelaºi Guvern a prevãzut în bugetul pe anul 2002 suma de 5.700 de miliarde lei. Aceasta înseamnã cã, pentru fiecare din cele 2,4 milioane persoane aflate în stare de sãrãcie extremã revin 2.375.000 de lei pe an, deci 198.000 de lei pe lunã, ceea ce este, evident, ridicol. Nici mãcar aceastã sumã nu este asiguratã din bugetul de stat, P.S.D. aruncând ºi aceastã povarã pe umerii bugetelor locale. Practic, aceºti oameni, abandonaþi de cãtre guvernanþi, sunt condamnaþi la o viaþã inumanã.

Guvernul s-a angajat ca, pânã la 15 mai 2001, sã realizeze Planul naþional de acþiune în domeniul ocupãrii forþei de muncã. Într-adevãr, în iulie 2001 a fost aprobat un program în acest domeniu, care are un singur merit, acela cã este bine realizat grafic ºi frumos colorat. În realitate, acesta a rãmas o simplã diversiune propagandisticã. În Valea Jiului, de exemplu, din 3.030 de locuri de muncã programate au fost realizate doar 24, ceea ce este inacceptabil ºi ruºinos în aceeaºi mãsurã. În localitãþile unde au fost create câteva locuri de muncã, s-au folosit bani de la Banca Mondialã ori de la alte organisme internaþionale. În aceeaºi ordine de idei, Guvernul nu a gãsit o soluþie pentru repunerea în funcþiune a industriei de apãrare, aflatã în stare de colaps, ºi pentru a asigura locuri de muncã ºi venituri pentru cei 30.000 de salariaþi din acest sector.