Constantin Gãucan

## **Domnul Constantin Gãucan:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Astãzi este 27 martie 2002, azi se împlinesc 84 de ani de la unirea Basarabiei cu Þara-mamã, prilej de aducere aminte ºi de învãþãminte.

Pentru a nu intra în interferenþã, aºa cum a fost acuzat senatorul Vadim Tudor luni, cu aceastã urgenþã a ministerului, în legãturã cu ultranaþionalismul, nu voi face decât sã citez din marele dascãl al neamului românesc, Nicolae Iorga, despre fapte care s-au întâmplat între rãzboaie ºi mai ales înaintea raptului din iunie 1940. Orice asemãnare cu cele spuse de marele dascãl nu este întâmplãtoare.

Numai cu 3 paragrafe vã reþin douã minute.

”Vin tot felul de judecãtori politici, de militari, tacticieni, strategi, economiºti sã ne explice, în puterea cunoºtinþelor de tehnicã, rostul lucrãrilor grozave care se petrec în jurul nostru. Ni se învedereazã, pe singurele linii ale specialitãþii respective, ce înseamnã cutare loviturã, cutare acþiune ºi ce poate precede din succesul sau insuccesul ei.

Politicienii fac un joc. Nimic moral nu rezultã din acele alergãturi ºi ciocniri care învedereazã numai cine are muºchii mai tari ºi ºtie cum sã ºi-i întrebuinþeze mai bine, meritând aplauzele unor privitori fermecaþi.

Dar altceva se petrece astãzi în lume, domnilor. Este vorba de drept ºi nedrept, uman ºi neuman, este vorba de state la a cãror întemeiere s-a cheltuit atâta muncã ºi s-a risipit atâta generoasã jertfã. Este vorba de naþii care au un suflet în ele ºi acel dumnezeiesc lucru Ñ sufletul Ñ se frânge de durere înaintea incapacitãþii de a se menþine aºa cum credeau cã sunt asigurate pentru totdeauna.Ò

Dintr-o altã alocuþiune, marele profesor spune:

”Evident cã þãrile mici vor fi supravegheate, chemate la ordine, ameninþate, aduse la hotãrâri de multe ori împotriva intereselor lor. Trebuie ca statele mici sã asculte de atâtea chestiuni faþã de pretenþii când ale unuia, când ale altuia din cei dominanþi. Ele pot opune, în lipsa mijloacelor militare ºi economice, capabile de a

le garanta existenþa ºi integritatea hotarelor, argumente de drept ºi de bun-simþ, dintre care, dacã cele dintâi pot fi uºor respinse de oameni obiºnuiþi cu acte ilegale, celelalte nu pot sã nu fie þinute în seamã.

Poporul român posedã o puternicã armã necunoscutã care nu apare dintr-o datã, fiind invizibilã, ea constã în rezistenþa sufleteascã prin care se zãdãrniceºte orice cucerire. Primim orice împilare, dar în inimã pãstrãm libertatea întreagã, ºi când cineva ne crede mai îngenuncheaþi, atunci ne ridicãm pentru a-l pune la pãmânt.

Libertatea cu cât este mai strânsã mai adânc în sufletele noastre, cu atât creºte mai puternic pentru viitorul care nu ni se poate refuza potrivit ºi cu cele mai înalte tendinþe ale naþiunii.Ò

Vã mulþumesc.