Constantin Gãucan

## **Domnul Constantin Gãucan:**

Domnule preºedinte, Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Despre situaþia din învãþãmânt, sãnãtate ºi agriculturã s-a vorbit ºi se vorbeºte aºa de mult încât ar pãrea cã cele câteva lucruri pe care o sã le spun ºi eu nu ºi-ar avea sensul. Dar mi-am adus aminte zilele trecute, cu un prieten de-al meu din Uniunea Scriitorilor, de o întâmplare cu Fãnuº Neagu din anii Õ80 ºiÉ când situaþia din România, am putea spune, ºi în sãnãtate, ºi în învãþãmânt, ajunsese într-o stare de degradare destul de mare. Fãnuº Neagu, la vremea aceea Ñ este hilar, dar aratã absurdul în care se trãia atunci, pe care, de fapt,

nu îl înþelegi, ºi cred cã trãim într-un absurd ºi acum, ºi aº pigmenta afirmaþiile mele Ñ, Fãnuº Neagu, la o întâlnire a Uniunii Scriitorilor, începe sã povesteascã ºi terminã cu o întrebare. Zice: ”Eu scriu dimineaþa. Mã scol dimineaþa, aprind lumina, întuneric. În ce þarã trãim, mãi, tovarãºi? Încerc sã scriu la sobã, nu sunt gaze. Mã duc jos, în cofetãrie, cã era mai cald. În ce þarã trãim, mãi, tovarãºi? Eu în casã nu pot sã scriu. Acolo, am vãzut cã se dãdea pepsi ºi cer ºi eu un pepsi, dar mi se spune cã este numai pentru donatorii de sângeÒ. ªi, iarãºi, terminã. ”În ce þarã trãim, mãi, tovarãºi?Ò Mai mult. ”Eu am fãcut scandal, ca scriitor ºi ca mare scriitor, ºi rezultatul: dupã trei zile, mã trezesc la uºã cu o femeie cu doi copii mici de mânã. Fusese datã afarã din cauzã cã nu îmi dãduse pepsi, care se dãdea numai pentru donatorii de sânge, undeva, în Piaþa 1 MaiÒ. ªi, iarãºi, terminã ritos: ”Dar în ce þarã trãim, mãi, tovarãºi?Ò

Eu o sã pun o singurã întrebare pentru dumneavoastrã ºi Ñ dupã ce o sã punctez câteva lucruri care ar pãrea nostime sau ar pãrea, într-adevãr, de domeniul absurdului Ñ o sã închei cu întrebarea: ”Dar în ce þarã trãim, domnilor?Ò

Un caz. La mine, la Slãnic-Prahova, o tânãrã, din cauza unei mari greºeli terapeutice a unei doctoriþe obstetricianã, este mutilatã ºi nu mai poate face copii. S-a fãcut histerectomie, copilul moare. Ea dã în judecatã doctoriþa. Cere o daunã minorã, pentru o mutilare pe viaþã la o tânãrã de 29 de ani. Nu i se plãteºte, se dã în urmãrire penalã. În schimb, dupã doi ani, disperatã, apare la televiziune, la o emisiune de sãnãtate ºi, ca urmare a celor spuse de ea pe postul de televiziune, doctoriþa Ñ care, între timp, fusese avansatã ºi Slãnicul a rãmas fãrã un obstetrician ginecolog, avansatã la centru, la Ploieºti, la maternitatea cea mai mare din oraº Ñ o dã în judecatã pe mutilatã ºi cere 50.000.000 de lei daune pentru cã i-a stricat imaginea de doctoriþã, apãrând la televiziune.

Al doilea caz hilar, dar care aratã absurdul întâmplãrilor din jurul nostru, este un caz de la mine, din Coseºti. Sunt niºte ferme extraordinare, tinere, pomicole, de meri ºi de meri creþeºti care sunt aur pentru România, dacã s-ar da la export, mai ales pentru diabet concentrat. Primarului din comuna respectivã i se cer, în mod imperativ, 40 de hectare cu care trebuia reîmproprietãriþi þãranii, sã le cedeze A.D.S.-ului. Noi ºtim ce înseamnã A.D.S.-ul, este o modalitate de a transfera niºte pãmânturi, dupã care se vând. Cui? Existã cineva care a luat, cu 300.000.000 de lei, 9 hectare ºi toate acareturile, plus castelul, cum zic þãranii locali, sediul mare al I.A.S.-ului. Primarului i se spune: ”Dacã nu semnezi cedarea de 40 de hectare, sã îþi depui demisia pe masã, cã altfel nu ºtiu ce îþi facem!Ò E, iarãºi, o întrebare, la care, mai la urmã, pun singura întrebare a lui Fãnuº Neagu.