Constantin Tămagă

## **Domnul Constantin Tămagă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Nu voi dezvolta foarte mult temele pe care le pregătisem, pentru că timpul nu ne mai permite. Ați fost, de altfel, și la noi la comisie, unele dintre ele le-am dezvoltat acolo. Două, punctuale, aș dori să le prezint și, eventual, dacă sunteți în situația să răspundeți sau să le pregătiți.

Întâi, legat de irigații, temă abordată și de domnul Niță, dar eu vreau să fiu mai concret și să vă întreb: aveți în vedere, prin strategia pentru irigații, să mergeți pe reabilitarea sistemelor existente sau e vorba de o nouă politică, de o nouă abordare a acestei teme?

Pentru că, dacă vreți mai mult, eu vă spun că a reabilita sistemele de irigații înseamnă sigur a consuma banii fără rezultate.

Noi trebuie să revedem politica de irigații – știu ce vorbesc, am studiat mult treaba asta – pe două considerente:

Întâi nu lăsăm apa să curgă în Dunăre, să o repompăm înapoi pe patru trepte cu costuri extraordinare. Deci e vorba de a o aștepta și a folosi cât se poate căderea.

Doi. Este vorba de consumul de apă pe hectar, care nu poate fi în niciun caz acoperit prin resursa aproape singulară – Dunărea. Eu vă spun tuturor celor care vreți să auziți chestiunea asta că, atunci când este secetă, în Dunăre nu este apă pentru irigații. Atunci când se restricționează la Porțile de Fier consumul, când nu se mai..., când se pune întrebarea dacă reactorul de la Cernavodă are cu ce se răci, dacă se mai navighează pe Dunăre sau nu, credeți că, dacă ai avea sistem, îți dă cineva apă? Niciodată! E vorba de un miliard de metri cubi pe o udare, la trei milioane de hectare, câte ziceam noi că avem.

Și, dacă mai vreți o apreciere, întotdeauna politica privind irigațiile au dirijat-o cei care au consumat banii în șantiere pentru canale și așa mai departe. Atunci era o politică. Era uzina de la Brăila, care trebuia să producă buldozere, excavatoare, era la Piatra Neamț – S1800. Trebuiau să producă și să fie plătite de agricultură. Închei... Pe asta e mult de discutat.

Mai e o chestiune pe care vreau să v-o spun. M-a surprins atitudinea tuturor miniștrilor de până acum, dar și a ministrului agriculturii din România, dar și a comisarului european Cioloș, care au acceptat cu atâta ușurință politica organismelor modificate genetic, inclusiv soia, sau în primul rând soia, fără nicio justificare.

Se importă în Europa 50 de milioane de tone de soia, toată modificată genetic, e prezentă în toate produsele alimentare, inclusiv în ciocolată, deci se consumă, avem voie

să consumăm, avem voie să importăm, avem voie să plătim, nu avem voie să producem. După ce logică, nu am înțeles niciodată!

Vă mulțumesc.