Ioan Iustin Talpoș

## Mulțumesc.

Prima este adresată domnului academician Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Obiectul întrebării: „Programul Academiei Române pentru anul Centenarului”.

Stimate domnule președinte al Academiei Române,

Dacă aruncăm o privire la harta României din anul 2018 și pe cea din 1918 observăm cu ușurință că bucuria Centenarului nu poate fi deplină. La 100 de ani după Marea Unire, România este în continuare sfâșiată, unirea Basarabiei cu patria-mamă a durat doar 22 de ani, fiind departe de a fi de-a pururea și pentru totdeauna. Astfel, e de

datoria generației noastre să refacem ceea ce a pus în operă generația Marii Uniri la 1 decembrie 1918, iar acest lucru nu se poate realiza fără educație, principii, valori și credințe.

Centenarul nu înseamnă numai trecut, înseamnă și prezent, dar mai ales viitor, deoarece, oricât de mult ne-am admira înaintașii, ei nu ne pot oferi soluții pentru problemele României de acum. Ei ne pot da numai un exemplu de asumare și de împlinire a unui obiectiv strategic al națiunii române, care a fost finalizat doar prin cooperare și prin cultura servirii interesului public și a țării.

Din păcate pentru actuala clasă politică, organizarea unei agende oficiale de activități și proiecte prin care să celebrăm Centenarul Marii Uniri s-a dovedit a fi mai complicată decât însăși Unirea. Dacă din generația de politicieni ai anului 1918 făceau parte cei de azi, Unirea nu ar fi avut loc.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

– Câte din cele 25 de volume în care sunt sumarizate evoluțiile din România, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, au fost elaborate?

– Câte spații de cazare au fost oferite cercetătorilor români la Viena, în clădirile ce aparțin Fundației „Elias”, și câte din acestea au fost deja ocupate?

– Câte lucrări din Colecția „Basarabica” au mai fost lansate?

– Care sunt imobilele din proprietatea Academiei Române la care au început lucrările de restaurare?

– Care este stadiul programului care vizează consolidarea cunoștințelor istorice în rândurile tinerilor și copiilor?

– Care sunt parteneriatele încheiate de Academia Română pentru marcarea Centenarului în vederea obținerii de sprijin logistic și financiar?

Și cea de-a doua întrebare. Este adresată domnului Valentin Popa, ministrul educației.

Obiectul întrebării: „Învățământul – între speranță și abandon național”.

## Stimate domnule ministru,

În ciuda faptului că se încearcă de ani buni, fără succes, reformarea învățământului românesc, existența problemelor de eficiență, calitate, relevanță și echitate face din acesta un sistem incapabil să promoveze o țară competitivă și prosperă.

Conform datelor statistice Eurostat din anul 2016, raportat la populația cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, țara noastră se află pe locul 3 în Uniunea Europeană la rata de abandon școlar în rândurile celor care, deși au absolvit gimnaziul, nu mai urmează nicio formă de învățământ. Tot conform acestor date, în România abandonul școlar a urcat în perioada 2006–2016, spre deosebire de nivelul Uniunii Europene, unde tendința generală este de scădere. La fel de grav este și faptul că o bună parte dintre acești tineri nu doresc să intre în câmpul muncii după renunțarea la studii.