Corneliu Bichineþ

## **Domnul Corneliu Bichineþ:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În repetate rânduri am prezentat diferite aspecte din realitatea internã. Sãptãmâna trecutã am avut prilejul, împreunã cu o delegaþie a Partidului România Mare, sã merg în Banatul sârbesc, pe unde au trecut ºi colegi de-ai dumneavoastrã ºi vreau, fãrã a prezenta un reportaj de la faþa locului, sã exprim câteva concluzii ale vizitei noastre.

Se ºtie, statisticile afirmã cã peste 10 milioane de români trãiesc în afara graniþelor României. Unii mai bine, alþii mai rãu. Am avut posibilitatea sã-i vizitãm ºi pe basarabeni la ei acasã, însã acolo este o cu totul altã realitate decât în Banatul sârbesc, decât în Valea Timocului. Am avut posibilitatea sã mergem în Panciova, Cuvin, Deliblata, Uzdin, unde colegul Adrian Pãunescu a scris divin, ºi vã salutã oamenii de acolo, aþi fãcut o treabã extraordinarã, în Satul Nou, Locve ºi Vârºeþ.

Oamenilor le-am dus reviste, ziare ºi un numãr de 3.500 volume Ñ carte ºcolarã ºi beletristicã. Desigur, ceea ce se întâmplã în Banatul sârbesc diferã, chiar dacã suntem apropiaþi, de ceea ce se întâmplã în România. Ei nu sunt sãraci, deºi au avut rãzboi. În Serbia nu este sãrãcie. Oricum, dacã sunt probleme economice care afecteazã viaþa oamenilor, acestea nu sunt de mãrimea ºi amploarea celor din România. Românii din Voievodina autonomã ºi prosperã sunt harnici ºi bogaþi, iar cei din Timoc sunt ºi mai harnici, ºi mai bogaþi, ºi mai îndârjiþi. Aceºti oameni convieþuiesc cu sârbii ºi împreunã construiesc, dupã ºocul ”binefacerii americaneÒ, o nouã democraþie, o democraþie în care este loc ºi pentru ai noºtri, însã un loc secund, din nefericire, deoarece mulþi români, datoritã agresivitãþii prelungite a politicii sârbeºti, s-au prãpãdit în timp ºi nu îºi pot gãsi identitatea decât cu ajutorul unei politici abile, discrete ºi eficiente, româneºti. Altfel, despre ei se va scrie la trecut.

Prin intermediul Societãþii de limba românã din Voievodina am putut participa la simpozioane ºi lansãri de carte, la audiþii muzicale ºi întâlniri cu românii din diferite pãrþi ale Serbiei, precum ºi la dialoguri consistente cu factorii puterii din aceastã parte a lumii, mã refer la vicepreºedintele Adunãrii Voievodinei, la ministrul culturii ºi informaþiilor publice din Republica Serbia, precum ºi la ministrul federal pentru probleme naþionale ºi comunitãþi etnice.

Nu în ultimul rând voi menþiona dialogul interesant cu episcopul-vicar al Mitropoliei Banatului ºi administrator al Episcopiei Ortodoxe Române din Iugoslavia Daniil Partoºanu, om de culturã, cu o misiune grea în zonã, ºi anume aceea de a reface Biserica Ortodoxã Românã de aici. Rugãmintea celui care vã vorbeºte este ca prin puterea minþii dumneavoastrã sã-i ajutãm pe românii din acea parte a Serbiei ºi din alte pãrþi, din Valea Timocului, sã-ºi regãseascã identitatea, sã se poatã afirma ca etnie. Dacã noi am creat în România un cadru firesc, ca fiecare etnie sã-ºi poatã gãsi identitatea, sã ºi-o poatã afirma, este bine sã fim preocupaþi ºi de românii care, dintr-un motiv sau altul, trãiesc în afara þãrii. Vã mulþumesc.