Corneliu Ciontu

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

## Stimaþi colegi,

Marii teoreticieni ai democraþiei contemporane sunt de acord cu o idee fundamentalã: condiþia de bazã a democraþiei este conflictul politic, iar o democraþie funcþionalã trebuie sã menþinã acest conflict de interese în parametri normali.

Astfel, o þarã democraticã presupune o serie de ideologii ºi de partide concurente. Însã, trecerea acestei concurenþe, dincolo de un prag al firescului ºi decenþei, duce la instabilitate ºi la o lipsã de încredere a populaþiei faþã de clasa politicã.

Într-o România, angajatã pe drumul aderãrii europene ºi atlantice, Partidul România Mare a reprezentat ºi reprezintã o voce distinctã.

În timp ce restul partidelor semnificative ºi-au asumat mesaje ºi identitãþi similare, aproape conformiste, promiþând aceleaºi minuni ºi dezamãgind cu aceleaºi mijloace, partidul nostru a creat o nouã doctrinã ºi a propagat un mesaj inconfundabil.

Pronunþându-se deschis pentru integrarea în Uniunea Europeanã ºi în NATO, Partidul România Mare a fost vocea care a cerut ca aceastã integrare sã fie fãcutã cu verticalitate, negociindu-se ferm în interesul naþional.

Totodatã, partidul nostru a avut curajul sã afirme incoerenþa unora dintre programele Fondului Monetar Internaþional, aflându-se, din acest punct de vedere, în concordanþã cu unele aprecieri ale Preºedintelui Ion Iliescu.

Din pãcate, în momentul în care partidul nostru a devenit în anul 2000 a doua forþã politicã a þãrii, inamicii noºtri, marii învinºi ai ultimilor alegeri, au început sã mistifice idei din acest mesaj original al Partidului România Mare, încercând sã creeze fantoma unui aºa-zis extremism al partidului nostru.

Am declarat, în nenumãrate rânduri, cã partidul nostru este un partid eminamente democratic, respingând cu argumente evidente aberaþia falsului extremism.

Se pare, însã, cã pentru unii, care se considerã mari democraþi, membrii unui partid nu au dreptul sã-ºi aleagã singuri doctrina.

Astfel, existã oameni politici care þin cu orice preþ ca Partidul România Mare sã fie un partid extremist.

Un astfel de caz recent îl reprezintã o declaraþie tendenþioasã a domnului Cãlin Popescu-Tãriceanu. Domnul Tãriceanu este plasat în topul eleganþei vestimentare, dar ocupã ultimul loc în ierarhia eleganþei politice.

Într-un moment în care Preºedintele Ion Iliescu a conºtientizat eroarea nedemocraticã a neinvitãrii P.R.M. la consfãtuirile de la Cotroceni, domnul Tãriceanu încearcã sã readucã în discuþie izolarea politicã a simpatizanþilor Partidul România Mare ºi a reprezentanþilor acestora.

Astfel, Domnia sa îl ceartã pe domnul Iliescu pentru gestul firesc ºi constituþional al acestuia, de a convoca Partidul România Mare la Cotroceni, visând ºi incitând la o adevãratã blocadã anti-P.R.M..

Spuneam la început cã o þarã democraticã, precum cea pe care domnul Tãriceanu pretinde cã o doreºte, este acea þarã în care conflictul politic rãmâne în sfera normalitãþii ºi decenþei.