Corneliu Doru Gavaliugov

## **Domnul Corneliu Doru Gavaliugov:**

Domnule preºedinte al Senatului, Stimate doamne ºi stimaþi domni senatori, Stimaþi invitaþi,

Nu pot sã încep intervenþia mea dedicatã Zilei Naþionale 1 Decembrie aici în Senatul României decât prin niºte aplauze personale pentru domnul Amedeu Lãzãrescu în cadrul acestui ultim discurs, un discurs care vine din partea unui venerabil om de culturã, democrat ºi strãlucit reprezentant al unui partid care a fãcut istorie într-un secol atât de zbuciumat al României.

Ca senator de Alba ºi, probabil, unul din cei mai tineri membri ai Senatului care au luat cuvântul astãzi aici, este mai greu ºi nu-mi doresc sã reiau evocãrile marilor personalitãþi care ºi-au adus contribuþia ca în 1918, provinciile româneºti care nu aparþineau þãrii-mame, prin adunãri plebiscitare ºi, deci, printr-o extinsã ºi minuþioasã voinþã popularã, confirmatã de documentele aduse apoi din toate aceste provincii la Alba Iulia, aveau sã decicã, printr-o mare adunare de la Alba Iulia, Unirea tuturor provinciilor, unirea Transilvaniei cu Þara.

Aceasta nu s-a fãcut, aºa cum istoria noastrã ne-a obiºnuit, pe calea armelor. Sigur, actul venea undeva la sfârºitul unui rãzboi foarte sângeros care a marcat, prima datã în secolul care se încheie în scurt timp, continentul european, dar pentru România, pentru românii de pretutindeni, locuitori ai þinuturilor româneºti, a fost prilejul de a pune la bazã legea ºi dreptatea într-un document care unea niºte principii afirmate în practicã prea puþin în acel moment ºi având mai mult o valoare teoreticã. E vorba de principiile wilsoniene ºi care, prin Proclamaþia de la Alba Iulia, aveau sã-ºi gãseascã, pentru prima datã, loc într-un document de stat.

Mai târziu, în finalul unui alt rãzboi sângeros, nu numai pentru continentul nostru, dar pentru întreaga lume, al Doilea Rãzboi Mondial, la San Francisco se puneau bazele, o datã cu o nouã organizare mondialã a pãcii ºi a statelor, se confirma un alt document care garanta drepturile cetãþenilor prin Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului.

Dar este meritoriu cã la Alba Iulia, Comitetul Naþional Român împreunã cu Partidul Social Democrat, conducãtorii Partidului Social Democrat Român au gãsit formula optimã de a pune drepturile cetãþenilor, drepturile locuitorilor noului stat care se crea, într-o formulã pe care Ñ vreau sã recunosc în faþa dumneavoastrã Ñ nici constituþiile urmãtoare din 1923, poate nici Constituþia României din 1991 n-au avut aceeaºi forþã de a le impune ºi de a le relua într-o manierã modernã. Dar Constituþia din 1991, cea dupã care se conduce România de astãzi, este o constituþie care confirmã niºte principii, afirmã niºte drepturi, dar, la fel ca ºi în anii de dupã 1918, ºi astãzi trebuie sã ne întrebãm dacã aceste drepturi pentru care marii bãgãtaºi ai momentului 1918 au luptat sã le includã într-un document programatic, aº spune eu chiar constituþional Ñ cum a fost Proclamaþia de la Alba Iulia Ñ dacã aceste drepturi, astãzi, sunt împlinite pentru toþi cetãþenii României.