Stenogramă plen

## Bunã dimineaþa!

Declar deschise lucrãrile ultimei ºedinþe de plen a Senatului României din legislatura 1996Ð2000. Vã rog sã vã ocupaþi locurile.

Constatãm cã sunt prezenþi, dupã indicaþiile electronice, 110 dintre colegii noºtri.

Este vorba de o ordine de zi, evident, sumarã. Avem douã probleme, sã supunem, legislative la ordinea de zi. Ordinea de zi Ñ nu ºtiu dacã o aveþi Ñ este întocmitã în ultima clipã.

Primul punct din ordinea de zi este proiectul de Hotãrâre privind modificarea Hotãrârii Senatului cu privire la raportul Comisiei de anchetã privind cercetarea condiþiilor în care a fost privatizat ROMTELECOM ºi a consecinþelor acestei privatizãri pe plan economic ºi al siguranþei naþionale. E vorba de o puþin importantã modificare, dar este nevoie sã modificãm aceastã hotãrâre.

Pe locul doi urmeazã, dacã avem raportul întocmit, sã validãm alegerea domnului Gheorghe Crãciun ca senator, pe locul rãmas liber datoritã mult regretatei dispariþii a colegului nostru Laurenþiu Ulici. Din nefericire, pânã în clipa de faþã nu avem raportul Comisiei juridice ºi am fi puºi într-o situaþie absolut neobiºnuitã ca sã-l privãm pentru urmãtoarele zile de dreptul de a fi ales senator al celui care era urmãtorul pe lista din 1996. Poate cã, dupã ce dezbatem ºi rezolvãm problema de la punctul 1, sã gãsim soluþii ºi pentru rezolvarea constituþionalã a acestei completãri a efectivului Senatului.

Pe locul trei voi cere îngãduinþa sã vã fac un scurt bilanþ al legislaturii care se încheie astãzi pentru noi ºi, sigur, pe locul patru vom acorda timpul unei ºedinþe solemne, pe care noi am hotãrât împreunã s-o þinem astãzi, cu prezentarea din partea grupurilor parlamentare a omagiului pe care trebuie sã-l aducem celor care în 1918 ne-au constituit, în urma celei mai Mari Uniri a noastre Ñ ºi nu ultima Ñ, în România modernã.

Acesta este proiectul de program pentru astãzi. Dacã aveþi de fãcut discuþii, le vom lua în considerare. Dacã nu, dupã cum observ, am sã vã rog sã vã exprimaþi votul cu privire la aprobarea acestui proiect de program.

Vã rog sã votaþi.

Cu 96 de voturi pentru, nici un vot împotrivã, nici o abþinere, plenul Senatului a aprobat ordinea de zi pe care v-am propus-o.

Sper cã aveþi aceastã hotãrâre privind modificarea Hotãrârii Senatului nr. 40/2000.

Dacã sunt de fãcut discuþii generale asupra acestui proiect?

este acelaºi lucru cu procesul legislativ, a cãrei derulare este fixatã de Constituþie ºi care prevede o anumitã continuitate a proiectelor de lege introduse în forul legislativ, dar astfel de hotãrâri în ceea ce priveºte caracterul organizatoric al lucrãrilor Senatului nu au nici un fel de valoare pentru urmãtorul Parlament. Mulþumesc.

Vã mulþumesc. Are cuvântul domnul senator Dumitraºcu.

De acord ºi nu prea cu domnul Szab—. Trebuie sã existe un element de continuitate. Falii în activitatea parlamentarã nu trebuie sã existe nici mãcar de 24 de ore ºi nici mãcar pentru probleme mai mici decât aceasta pe care noi am hotãrât-o cam acum o lunã. Deci, dupã pãrearea mea, trebuie gãsitã formula juridicã parlamentarã sã recomandãm Ñ de recomandare, este evident, acesta este raportul între noi ºi viitorul Parlament Ñ rezolvarea acestei probleme în sensul în care propunem. Recomandare ºi atât. Dar nu putem sã ne derobãm total numai prin faptul cã plecãm cei mai mulþi dintre noi. Acesta este gândul meu.

Vã mulþumesc.

ªi eu vã mulþumesc. Domnul senator Gherman!

Domnul senator Sãndulescu.

Vã rog!

Evident, proiectul propus de Guvern cerea o amânare cu trei luni de zile. Noi am mai discutat ieri problema asta aici. Se hotãrâse... A fost o propunere pe care a susþinut-o ºi domnul Tãrãcilã, sã dãm douã luni de zile termen fiindcã, aºa, termenele se tot lungesc. Dacã e sã punem dupã cum vrea fiecare, ajungem ad calendas Graecas. Deci un termen de 60 de zile se poate aproba ca sã poatã sã se apuce de treabã. Dacã dãm trei luni de zile, nu o sã ajungã nici trei luni de zile. Eu cred cã 60 de zile ar fi suficient ºi toþi cei care am vorbit ieri am susþinut acest punct de vedere.

Am luat act de obiecþiunea dumneavoastrã. Când vom supune votului articolul respectiv vom dezbate ºi acest amendament pe care îl propuneþi dumneavoastrã.

Domnul senator Szab—!

## Domnule preºedinte,

Eu aici nu fac nici un fel de speculaþie, dar orice decizie în legãturã cu vreo comisie a Senatului pe care o adoptãm noi astãzi este valabilã numai pânã la întrunirea noului Parlament ºi nici un fel de astfel de decizie nu funcþioneazã ca fiind obligatorie pentru noul Senat care se va constitui în urma alegerilor de la data de 26 noiembrie. Aº vrea sã fie clar acest lucru. Asta nu

Domnule preºedinte, Stimatã colegã, Stimaþi colegi,

În mod evident noi nu putem, în acest moment, fixa nici douã luni, nici trei luni, deoarece aceastã chestiune nu e de competenþa noastrã. Noi putem, în cel mai bun caz, sã transmitem viitorului Parlament un mesaj ºi cel care va decide va fi viitorul Parlament. Aceasta deoarece, o datã cu încheierea lucrãrilor, lucrãrile comisiilor înceteazã. Reamintesc cã a existat o comisie pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 care a funcþionat în prima legislaturã constituþionalã ºi la reluarea lucrãrilor, în 1992, a fost reanalizatã ºi revotatã de cãtre Parlament înfiinþarea comisiei.

Deci noi nu mai putem transmite absolut nici un fel de îndatoriri, recomandãri, sfaturi viitorului Parlament. Viitorul Parlament va analiza oportunitatea sau inoportunitatea unei asemenea acþiuni. Este în dreptul acestuia sã decidã asupra acestor chestiuni.

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

## Vã mulþumesc.

## Dacã mai sunt observaþii?

Mie mi se pare cã aici nu este vorba decât de continuarea unei hotãrâri a noastrã în care am fixat un anumit teren. Este adevãrat cã viitorul Senat ºi viitorul Parlament vor fi în drept sã reanalizeze, sã menþinã sau nu o asemenea recomandare. Deocamdatã este vorba de termenul pe care îl acordãm nu comisiei, ci Guvernului, de a rãspunde concluziilor comisiei, încât mi se pare cã ne exercitãm un drept acum în ultimele noastre momente cãtre un guvern care, la rândul lui, se gãseºte în ultimele clipe. Nu aº dori sã se spunã cã Senatul, chiar în ultima zi, a lãsat nelãmuritã o problemã. Oricum, dacã va trece prin vot, treaba este în regulã. Dacã nu, va fi respinsã aceastã propunere. Deocamdatã am încheiat dezbaterile generale ºi vã

Supun atenþiei dumneavoastrã ºi aprobãrii sau nu, prin vot, a propunerii colegului nostru, domnul senator Sãndulescu, care socoteºte cã termenul de 90 de zile e prea îndelungat ºi ar trebui sã fie un termen de 60 de zile. Prin urmare, votul pentru înseamnã cã reducem termenul de la 90 de zile la 60 de zile.

Vã rog sã vã exprimaþi prin vot.

Cu 75 de voturi pentru, 10 voturi împotrivã, 5 abþineri, a fost aprobat amendamentul de modificare a termenului de la 90 de zile la 60 de zile.

Acum vã rog sã vã pronunþaþi prin vot asupra articolului unic, cu modificarea pe care aþi aprobat-o acum.

Vã rog sã vã exprimaþi votul.

Cu 84 de voturi pentru, 5 voturi împotrivã, douã abþineri, articolul unic a fost aprobat.

## **Domnul Vasile Dobrescu**

**:**

Listã!

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Da. O listã, sigur cã da. Se vor da liste tuturor grupurilor parlamentare. Colegul nostru, domnul senator Dobrescu, poate o sã doriþi o listã ºi pentru votul final, aºa cã sã le facem împreunã, eventual.

ªi acum vã rog sã vã exprimaþi votul cu privire la aprobarea hotãrârii în întregul ei.

Vã rog sã vã exprimaþi votul.

Cu 86 de voturi pentru, nici un vot împotrivã, 6 abþineri, hotãrârea a fost aprobatã.

Doriþi listã ºi acum, domnuÕ senator Dobrescu?

## **Domnul Vasile Dobrescu**

**:**

Da.

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Bun. Listã ºi pentru votul final. Vã mulþumesc.

Ne gãsim, stimaþi colegi, într-o situaþie dificilã. Ni se spune din partea Comisiei juridice cã nu sunt îndeplinite condiþiile de fond sã supunem aprobãrii Senatului trecerea în rândurile Senatului a domnului Gheorghe Crãciun. Motivele nu le ºtiu. Nu avem raportul comisiei juridice ºi nu putem risca sã luãm o hotãrâre în necunoºtinþã de cauzã. Noi nu mai avem altã ºedinþã în plen, aºa cum o sã vã anunþ. Înseamnã cã pentru aceastã perioadã Senatul va funcþiona cu un membru mai puþin. Este regretabil, dar decât sã greºim într-o aprobare de suplimentare a numãrului, mai bine lãsãm un loc mai puþin, cerând scuze domnului Crãciun, care, sigur cã nici nu este aici, ºi care va fi privat de câteva zile de a fi fost senator. Aceasta e situaþia. Nu putem trece la supunerea spre aprobare dincolo de obiecþiunile Comisiei juridice. Îmi pare rãu cã domnul senator Dobrescu nu este aici.

Am înþeles cã este la un proces. Mã rog, îºi reia, probabil, activitatea.

Noi vom trece la punctele 3 ºi 4 din program. Dacã înainte de a sfârºi ºedinþa apare totuºi acest raport, îl vom supune dezbaterii.

Stimate ºi stimaþi colegi.

Doamnelor ºi domnilor,

Iatã-ne ajunºi la finalul unei activitãþi care timp de patru ani a dat expresie concretã voinþei noastre comune de a continua construcþia edificiului legislativ al României democratice început în urmã cu 10 ani ºi de a marca, printr-o contribuþie cât mai valoroasã, specificitatea acestei legislaturi istoric situate într-un frãmântat sfârºit de mileniu.

Putem spune acum, mai ales acum...

Aº dori ca cei care poartã discuþii sã le facã mai încet. Totuºi ne referim la patru ani de activitate.

Legislatura Õ96Ð2000 s-a desfãºurat sub semnul competiþiei politice, dar ºi al consensului final, ceea ce a fãcut posibil progresul în crearea cadrului legislativ impus de necesitatea reglementãrii unor domenii în conformitate cu noile realitãþi, cu larga deschidere a þãrii noastre spre Europa.

Se considerã de obicei cã în momentele festive (ºi acesta nu este neapãrat un moment festiv, spun eu) cifrele sunt cel mai grãitor mod de a exprima o stare de fapt. Alãturi de rigoarea statisticilor, mã simt îndemnat sã amintesc aici, la finalul unei legislaturi, cât de cât laborioase, importanþa spiritului care a animat activitatea parlamentarã în tot acest rãstimp, spirit care a fãcut ca opera legislativã fãuritã într-o atât de mare diversitate de contribuþii individuale sã se defineascã în final ca o construcþie unitarã a întregului nostru Parlament.

În acelaºi timp, larga deschidere spre Europa, afirmarea puternicã a orientãrii spre Occident a poporului român ºi a instituþiilor sistemului politic au generat programe legislative importante, structural concepute astfel încât sã permitã armonizarea legislaþiei noastre cu acquis-ul comunitar, în vederea parcurgerii cu succes a tuturor etapelor pentru integrarea României în organismele europene.

Din aceastã perspectivã putem afirma cã în legislatura pe care o încheiem au fost adoptate acte normative în domenii aparþinând transporturilor, muncii ºi protecþiei sociale, justiþiei, sãnãtãþii, afacerilor externe, aproape în totalitate în concordanþã cu reglementãrile comunitare, votul acordat acestor legi de corpul senatorial exprimã cum nu se poate mai elocvent opþiunea primordialã pentru valorile europene în constituirea cadrului legislativ, pentru promovarea acestora, prin intermediul reglementãrilor legale, în toate dimensiunile realitãþii româneºti de azi ºi de mâine.

Efortul susþinut al corpului senatorial s-a finalizat în cursul actualei legislaturi cu un numãr de 1.152 de proiecte de lege ºi propuneri legislative adoptate de Senat. Este vorba de 1.208 proiecte iniþiate de Guvern, dintre care proiecte de lege Ñ 436, ordonanþe Ñ 349, ºi ordonanþe de urgenþã Ñ 423. Este vorba, de asemenea, de propuneri legislative Ñ 354; iniþiate de senatori Ñ 266; de deputaþi Ñ 73, ºi propuneri comune Ñ 15. ªi, în fine, este vorba de proiecte de lege ºi propuneri legislative adoptate de Senat Ñ 1.152, din care 528 proiecte de lege ºi iniþiative legislative, 624 ordonanþe Ñ acestea totalizând cifrele de mai sus Ñ iar legi promulgate au fost 918. Desigur cã într-o retrospectivã exigentã a activitãþii parlamentare trebuie sã fie prezentã raportarea criticã la tot ceea ce s-a întreprins. Numai cunoscându-ne neîmplinirile, alãturi de realizãri, putem ajunge sã facem un pas înainte.

Dacã cu privire la acest succint bilanþ se doreºte a se lua cuvântul, a se face observaþii?

Domnul senator Bucur, are cuvântul.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi ºi onoratã presã,

Aº dori sã produc acea informaþie pe care mã simt dator ºi care este conexã ºi complementarã raportului Domniei voastre, informând membrii Senatului cã astãzi am depus la Secretariatul General al Guvernului raportul, în redactare personalã, al Comisiei de anchetã privind activitatea Ministerului Culturii, cã acest material va fi distribuit colegilor din comisie ºi cã întârzierea enormã cu care s-a realizat acest lucru, care reprezenta o îndatorire parlamentarã statutarã ºi constituþionalã, se datoreazã condiþiilor în care aceastã comisie a fost expusã sã lucreze. Mã refer în mod special la faptul cã nici astãzi rãspunsurile trimise în 27 decembrie 1999 la întrebãrile Ministerului Culturii nu au sosit la Senat. Precedentul este demn de reþinut ºi de luat în seamã, având în vedere faptul cã o asemenea relaþie între Legislativ ºi Executiv, dacã va dãinui ºi în viitor, va ameninþa însãºi condiþia ºi statutul Parlamentului României ºi relaþiile pe care acesta le are cu Executivul.

Desigur cã materialul nu mai poate fi comentat, analizat ºi discutat în cadrul Senatului României, dar materialul este demn de a fi reþinut, pentru cã se întemeiazã pe documente oficiale, pe rapoartele Curþii de Conturi ale României, Curte care a efectuat controale anuale asupra activitãþii Ministerului Culturii, ºi am convingerea cã în felul acesta ceea ce ne-am asumat membrii comisiei reprezintã o îndatorire cu care trebuia sã încheiem activitatea Senatului.

Vã mulþumesc.

ªi eu vã mulþumesc.

Dacã sunt ºi alte intervenþii? Dacã nu, trecem la ultimul punct al ordinii de zi.

Este vorba de ºedinþa pe care trebuie Ñ în mod solemn Ñ s-o þinem în ajunul zilei de 1 Decembrie.

Am sã rostesc eu un scurt cuvânt ºi apoi am sã dau cuvântul grupurilor parlamentare care doresc sã-ºi exprime simþãmintele cu privire la aceastã cea mai mare sãrbãtoare din toate timpurile a þãrii noastre. Sigur cã aºteptãm un moment, sã vedem dacã putem sã începem, cum era firesc, cu Imnul naþional, dupã care vom desfãºura programul aºa cum am hotãrât împreunã.

În acest rãgaz vã informez cã mi s-a comunicat încã o datã din partea domnului preºedinte al Comisiei juridice cã nu sunt îndeplinite condiþiile ca sã putem sã luãm în dezbatere aceastã propunere.

Domnul senator Gherman doreºte cuvântul?

Nu, aºtept sã se intoneze Imnul Naþional al României, ca la orice ºedinþã solemnã.

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Da, aºteptãm, sper cã-l avem pus pe o dischetã sau cum se numeºte, sigur cã aºa va trebui sã începem. Imediat vom asculta, evident, aºa cum se cuvine, Imnul nostru Naþional.

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

## Stimate ºi stimaþi colegi,

## Doamnelor ºi domnilor,

În memoria neamului românesc, ziua de 1 Decembrie 1918 rãmâne înscrisã pentru totdeauna ca zi a demnitãþii naþionale, zi în care, dupã o istorie zbuciumatã, þara se întregea în graniþele ei fireºti.

Momentele cardinale ale constituirii statului naþional unitar român, deºi s-au petrecut în locuri ºi la date diferite, au exprimat, în mod exemplar, unitatea de gând ºi de simþire a fiinþei noastre naþionale, nefiresc ºi nedrept despãrþitã de vremuri între hotarele aceleiaºi þãri.

În Basarabia, Sfatul þãrii de la Chiºinãu a votat unirea cu România încã din 27 martie 1918. A urmat, dupã cum se cunoaºte, la 28 noiembrie, Bucovina, dupã care, la 1 Decembrie 1918, Transilvania ºi Banatul, prin Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, au hotãrât unirea cu vechiul Regat. Era momentul de încununare a visului cãruia generaþii întregi i s-au dedicat cu trup ºi suflet ºi care aveau sã aducã totodatã, în contextul istoric, semnificaþia incontestabilã a modernizãrii societãþii româneºti ºi a afirmãrii sale depline în concertul naþiunilor europene.

Înlãuntrul noilor graniþe, principiile care animaserã de veacuri voinþa colectivã aveau sã afirme noul stat ca promotor demn al libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii, al civilizaþiei universale care stipula condiþii egale de dezvoltare pentru toate naþiunile ºi naþionalitãþile.

O largã deschidere cãtre toate popoarele lumii avea sã fie creatã cu acest prilej ºi aceasta era anunþatã încã din 18 noiembrie 1918 prin Manifestul adresat de români cãtre toate popoarele citez: ”Pe teritoriul sãu strãmoºesc naþiunea românã este gata a asigura fiecãrui popor

deplina libertate naþionalã, iar organizarea în stat liber ºi independent o va întocmi pe temeiul democraþiei care va asigura tuturor indivizilor aflãtori pe teritoriul sãu calitatea condiþiilor de viaþã, unicul mijloc al desãvârºirii omeneºtiÒ.

Sunt fapte de profundã semnificaþie naþionalã pe care le evocãm cu emoþia cuvenitã astãzi, mai ales astãzi, aici, subliniind valoarea de simbol, dar ºi puterea lor de îndemn.

Aºa cum am stabilit, din partea grupurilor parlamentare, voi da cuvântul tuturor celor care doresc sã aducã un cuvânt de amintire luminoasã acestui moment important din viaþa noastrã de totdeauna.

Are cuvântul domnul senator Liviu Maior.

## **Domnul Liviu Maior:**

Domnule preºedinte al Senatului, Onorat prezidiu,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Astãzi sãrbãtorim Ziua Naþionalã a României, 1 Decembrie, moment de rezonanþã a trecutului nostru, moment în care s-a deschis, practic, o cale nouã pentru naþiunea românã.

N-aº vrea sã vorbesc, deºi sunt istoric, despre momentul ca atare. Îl ºtiu copiii din manualele ºcolare, îl ºtiu toþi românii care, de fiecare datã, sunt prezenþi fãrã sã-i cheme nimeni la Alba Iulia, pentru a-ºi aduce prinosul ºi omagiul lor celor care au reuºit la 1 Decembrie sã înfãptuiascã poate cel mai important act al istoriei noastre.

Aº vrea sã mã refer mai mult la momentul 1918 ºi la consecinþele sale. S-a deschis, la 1 Decembrie, prima mare tranziþie din istoria României, dãtãtoare de speranþe pentru toþi românii. Ea n-a putut fi dusã pânã la capãt pentru cã a intervenit anul 1940 ºi prima mare rupturã din istoria momentului 1918 s-a produs atunci. A urmat o a doua tranziþie, marcatã de regimul comunist, care nici el n-a reuºit sã-ºi ducã tranziþia provocatã pânã la capãt, nu a fost capabil nici mãcar sã-ºi realizeze obiectivele pe care ºi le propusese. A venit a treia tranziþie în 22 decembrie 1918, o tranziþie care se prelungeºte la nesfârºit ºi nu sunt semne cã ea se va încheia altfel decât celelalte dinainte.

Am parcurs o istorie plinã de începuturi ºi fãrã sã finalizãm ceea ce generaþia Unirii de la 1 Decembrie 1918 ºi-a propus, o Românie a tuturor cetãþenilor sãi, o Românie în care oamenii sã fie egali, sã prospere ºi sã evolueze spre bunãstare.

Acum trãim un moment care poate fi considerat la fel de convulsionat, ca multe alte momente din istoria þãrii noastre.

A sosit momentul sã privim în faþã adevãrata stare de lucruri, care este una politicã. Este timpul ca aceastã dezbatere sã aibã loc atât în mijlocul nostru, cât ºi în publicul larg.

Se vorbeºte despre identitate naþionalã atunci când sufletul este în primejdie, se vorbeºte despre identitate când spaima a luat locul speranþei, se vorbeºte de identitate când reperele ei fundamentale Ñ istoric, cultural ºi geografic Ñ sunt ameninþate cu anihilarea. Cãutarea identitãþii nu este o afirmaþie în sine, este reflexul defensiv al celor care simt pericolul.

Vã mulþumesc.

Dau cuvântul, în ordinea în care s-au fãcut înscrierile, domnului senator Bunduc Gheorghe.

Urmeazã domnul senator Vasile Dobrescu.

## **Domnul Gheorghe Bunduc:**

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Sãrbãtorim astãzi ziua Marii Uniri, ziua în care, la 1 Decembrie 1918, a luat sfârºit un proces istoric care a cunoscut mai multe etape.

A fost nevoie de acel an, 1859, când, prin voinþa maselor populare din Moldova ºi din Þara Româneascã ºi într-un context european favorabil, a fost posibilã aceastã unire. Ca dobrogean, reprezentant al judeþului Tulcea, nu pot sã nu amintesc un al doilea moment al acestui act, moment care a fost sãrbãtorit, de altfel, în Dobrogea ºi, în mod deosebit, la Tulcea, în urmã cu câteva zile, mai exact la 14 noiembrie, Tulcea a sãrbãtorit 122 de ani de la readucerea Dobrogei la Patria-mamã. Aceastã zi vrem sã devinã o zi a întregii Dobroge.

Procesul acesta, destul de complicat, a continuat în anul 1918 când, în condiþiile terminãrii celui Dintâi Rãzboi Mondial ºi ale destrãmãrii unor imperii, a unor state multinaþionale, a fost posibilã unirea, mai întâi, a Basarabiei, în martie 1918, iar la 15 noiembrie aducerea lângã trupul þãrii a Bucovinei. Nu o sã intru în amãnuntele unirii Transilvaniei, a Banatului, a Criºanei ºi a Maramureºului cu România, am sã scot în evidenþã, stimaþi colegi, doar câteva aspecte ce scot în relief care a fost atitudinea celorlalte naþionalitãþi din Transilvania faþã de acest act.

La 8 ianuarie 1919, Comitetul central sãsesc de la Mediaº a aprobat acest act de la 1 Decembrie 1918, lucru realizat ºi consemnat ºi de populaþia evreiascã, tot în ianuarie 1919.

În august, acelaºi an, Congresul ºvabilor de la Timiºoara îºi declara acceptul pentru acest act.

În legãturã cu atitudinea populaþiei maghiare, care a trãit pe aceste pãmânturi vreme de secole, ºi la bine ºi la rãu, un manifest din 3 noiembrie 1918 consemna: ”Faþã de naþiunile surori nu avem nici o pretenþie, ºi noi ne considerãm o naþiune reînnoitã, o forþã eliberatã pe ruinele monarhiei. Ne trezim uºuraþi la conºtiinþa faptului cã nu mai suntem forþaþi sã fim stâlpii asupririi, sã trãim unii lângã alþiiÒ. Am încheiat citatul din acest manifest care a fost elaborat la Târgu Mureº.

Are cuvântul domnul senator Vasile Dobrescu. Urmeazã la cuvânt domnul senator Dan Amedeu Lãzãrescu.

## **Domnul Vasile Dobrescu:**

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Astãzi sãrbãtorim unul din evenimentele cruciale din istoria românilor. Au fost multe înainte de 1 Decembrie 1918 care ne-au statuat puterea, calitatea, inteligenþa, capacitatea de a dezvolta o civilizaþie în acest spaþiu european, dar 1 Decembrie 1918 este momentul de referinþã la care ne vom raporta ºi de acum încolo, vom face trimiterile necesare numai pentru a cinsti memoria înaintaºilor, a eroilor care s-au jertfit ºi pentru a ne ridica la calitatea politicã, la calitatea forþei, curajului ºi sacrificiului acelora care înfãptuit un proces de unificare îndeplinit ºi finalizat la 1 Decembrie, la Alba Iulia, 1918.

Adunãrile plebiscitare ºi organismele politico-statale liber alese la Chiºinãu, la Cernãuþi ºi apoi în Transilvania, inclusiv la Alba Iulia, au reprezentat forþa dinamicã a naþiunii noastre ºi au încheiat procesul de unificare punând la bazã principiile autodeterminãrii, punând la bazã Ñ am spune noi Ñ principiile dreptului internaþional ºi principiile universale ale democraþiei.

România ºi-a lãrgit spectrul activitãþilor politice ºi al reformelor de mare amploare. Reformele agrare, reformele instituþionale de unificare, Constituþia din 1923 au înscris România ca un stat democratic ºi ca o forþã politicã ºi, în acelaºi timp, economicã, aº spune, chiar strategicã în raporturile cu Uniunea Sovieticã ºi în zonele în care se aflã ea.

Domnilor, momentele dramatice pe care le-au trãit românii în timpul Rãzboiului mondial au fost deosebite. Ele nu pot fi comparate cu minorele, am spune noi, accente de crizã economicã ºi politicã de astãzi. E adevãrat cã trãim într-un marasm al vieþii politice, cã eºecurile economice s-au dovedit ºi cã ele sunt percepute de milioane de oameni, dar gândiþi-vã cã în 1918, românii ajunseserã, am spune, la fundul suferinþelor ºi expresiei de rezistenþã, dar au avut capacitatea de a se uni.

Cvasitotalitatea oamenilor politici au fost prezenþi pe baricade, dezertãrile au fost minore, minore ca reprezentare politicã, minore ca accent. Românii n-au fost scoºi cu furca afarã. Dimpotrivã, ei s-au implicat în acest proces în mod conºtient. Marii oameni politici ºi-au sacrificat averile, au fost pe punctul de a fi lichidaþi chiar fizic de cãtre duºmanii þãrii, atunci, ºi au riscat acest lucru. Acest lucru l-a fãcut ºeful statului, regele Ferdinand, acest lucru l-a fãcut Ionel C. Brãtianu, acest lucru l-au fãcut cei de la Chiºinãu, Pantelimon Halipa, la Inculeþ, Ion Nistor în Bucovina, Iancu Flondor, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, ªtefan Cicero Pop, ceilalþi mari corifei care s-au pus în primele rânduri pentru a rezolva o problemã de expresie naþionalã pentru toþi cetãþenii þãrii.

## Mulþumesc, domnul senator.

Are cuvântul domnul Dan Amedeu Lãzãrescu. Se pregãteºte domnul senator Gavaliugov.

## **Domnul Dan Amedeu Lãzãrescu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori.

Veþi înþelege emoþia care mã cuprinde acum, când, pentru cea de pe urmã oarã vorbesc la o tribunã parlamentarã româneascã, la împlinirea vârstei de 82 ani ºi

dupã ce am fãcut parte vreme de 60 de ani ºi 2 luni din istoricul Partid Naþional Liberal.

Cred cã sunt cel de pe urmã supravieþuitor al candidaþilor partidelor istorice Ñ în orice caz, al Partidului Naþional Liberal Ñ în alegerile frauduloase din 19 noiembrie 1946, când am avut marea cinste sã fiu înscris cel mai tânãr candidat, al treizecilea pe lista Partidului Naþional Liberal la Capitalã, în frunte cu Dinu Brãtianu, iar al treizeciºiunulea, cel de pe urmã, la cererea lui, era marele meu protector, istoricul Gheorghe Brãtianu, asasinat la Sighet.

Astãzi, când se pregãteºte un nou mileniu ºi pentru noi, ºi pentru poporul maghiar, avem datoria sã spunem urmaºilor noºtri, noi care am suferit atât de mult Ñ vreme de 60 de ani Ñ cum s-a înfãptuit reîntregirea neamului, pentru cã nu se ºtie prea bine acest lucru.

Reîntregirea neamului de la 1 Decembrie 1918 a fost rezultatul a cel puþin trei forþe esenþiale care s-au conjugat într-un moment fericit pentru a face ca toþi românii de pe cuprinsul Europei sã se uneascã într-un singur stat, astãzi Ñ din nefericire Ñ ºtirbit, cum ºtirbit este ºi statul german creat de Bismarck ºi refãcut de Kohl.

Aceste trei forþe au fost: în primul rând, patriotismul nezdruncinat al românilor de pe ambele laturi ale Carpaþilor vreme de 1.000 de ani, al celor din Vechiul Regat ºi al celor de sub þinuturile Transilvaniei ºi ale Ungariei sau ale Parþiului, dar nu trebuie sã credeþi cã formula ”Vrem sã ne unim cu þara!Ò a fost o formulã eternã. Nu-i interesa pe intelectualii transilvãneni sã se uneascã cu o þarã fanariotã, cotropitã apoi de agenþii þarului ºi condusã de domnii regulamentari, conduºi de consulii þarului Nicolae. Nu cu aceºti români subjugaþi fanarioþilor ºi ruºilor voiau sã se uneascã românii care beneficiau, într-o oarecare mãsurã, drãmuitã, mai mult în Banat ºi Bucovina decât în Transilvania, de atmosfera intelectualã a Mittel-Europei reprezentatã de Austria.

Sigur cã nu gãsesc cuvinte sã mulþumesc celui ce a rostit asemenea înãlþãtor manifest.

Dau cuvântul domnului senator Gavaliugov ºi urmeazã la cuvânt domnul senator Gheorghe Dumitraºcu.

## **Domnul Corneliu Doru Gavaliugov:**

Domnule preºedinte al Senatului, Stimate doamne ºi stimaþi domni senatori, Stimaþi invitaþi,

Nu pot sã încep intervenþia mea dedicatã Zilei Naþionale 1 Decembrie aici în Senatul României decât prin niºte aplauze personale pentru domnul Amedeu Lãzãrescu în cadrul acestui ultim discurs, un discurs care vine din partea unui venerabil om de culturã, democrat ºi strãlucit reprezentant al unui partid care a fãcut istorie într-un secol atât de zbuciumat al României.

Ca senator de Alba ºi, probabil, unul din cei mai tineri membri ai Senatului care au luat cuvântul astãzi aici, este mai greu ºi nu-mi doresc sã reiau evocãrile marilor personalitãþi care ºi-au adus contribuþia ca în 1918, provinciile româneºti care nu aparþineau þãrii-mame, prin adunãri plebiscitare ºi, deci, printr-o extinsã ºi minuþioasã voinþã popularã, confirmatã de documentele aduse apoi din toate aceste provincii la Alba Iulia, aveau sã decicã, printr-o mare adunare de la Alba Iulia, Unirea tuturor provinciilor, unirea Transilvaniei cu Þara.

Aceasta nu s-a fãcut, aºa cum istoria noastrã ne-a obiºnuit, pe calea armelor. Sigur, actul venea undeva la sfârºitul unui rãzboi foarte sângeros care a marcat, prima datã în secolul care se încheie în scurt timp, continentul european, dar pentru România, pentru românii de pretutindeni, locuitori ai þinuturilor româneºti, a fost prilejul de a pune la bazã legea ºi dreptatea într-un document care unea niºte principii afirmate în practicã prea puþin în acel moment ºi având mai mult o valoare teoreticã. E vorba de principiile wilsoniene ºi care, prin Proclamaþia de la Alba Iulia, aveau sã-ºi gãseascã, pentru prima datã, loc într-un document de stat.

Mai târziu, în finalul unui alt rãzboi sângeros, nu numai pentru continentul nostru, dar pentru întreaga lume, al Doilea Rãzboi Mondial, la San Francisco se puneau bazele, o datã cu o nouã organizare mondialã a pãcii ºi a statelor, se confirma un alt document care garanta drepturile cetãþenilor prin Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului.

Dar este meritoriu cã la Alba Iulia, Comitetul Naþional Român împreunã cu Partidul Social Democrat, conducãtorii Partidului Social Democrat Român au gãsit formula optimã de a pune drepturile cetãþenilor, drepturile locuitorilor noului stat care se crea, într-o formulã pe care Ñ vreau sã recunosc în faþa dumneavoastrã Ñ nici constituþiile urmãtoare din 1923, poate nici Constituþia României din 1991 n-au avut aceeaºi forþã de a le impune ºi de a le relua într-o manierã modernã. Dar Constituþia din 1991, cea dupã care se conduce România de astãzi, este o constituþie care confirmã niºte principii, afirmã niºte drepturi, dar, la fel ca ºi în anii de dupã 1918, ºi astãzi trebuie sã ne întrebãm dacã aceste drepturi pentru care marii bãgãtaºi ai momentului 1918 au luptat sã le includã într-un document programatic, aº spune eu chiar constituþional Ñ cum a fost Proclamaþia de la Alba Iulia Ñ dacã aceste drepturi, astãzi, sunt împlinite pentru toþi cetãþenii României.

Mulþumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Dumitraºcu ºi se pregãteºte ultimul care s-a înscris la cuvânt, domnul senator Nistor Bãdiceanu.

Onorate domnule preºedinte, Domnilor colegi, Respectuos cuvânt pentru presã.

Vã rog sã coborâþi microfonul.

## **Domnul Gheorghe Dumitraºcu:**

Evident, în primul rând, preþuirea ºi recunoºtinþa pentru aceia care în decursul secolului XIX, mergând dupã mersul Revoluþiei în Istoria românilor a lui Bãlcescu, au realizat pânã la începutul secolului XX statul naþional unitar român în trei etape, incluzând aici 1878, reunirea Dobrogei cu România.

Astãzi, dupã atâþia ani de la Marea Unire, România se confruntã cu probleme deosebit de grave. Niciodatã statul românesc nu s-a aflat într-o asemenea competiþie nenorocitã între situaþia deosebit de grea ºi neputinþa de a ieºi din aceastã situaþie deosebit de grea.

Niciodatã nu au fost atât de puþine motive de speranþã.

Problema naþionalã a statului românesc, a rostului lui i-a costat pe cei aflaþi la putere ºi acum, sub acest aspect, Guvernul actual a fost ºi este nu îndeajuns de responsabil, gândindu-mã la modul în care a colaborat cu o forþã nonromâneascã, cu un partid etnic nonromânesc.

Domnilor, este adevãrat cã în ce mã priveºte am cãutat sã-i sensibilizez pe cei care au condus ºi conduc forþa politicã din care am ieºit ºi deºi am fost o limbã de clopot în dungã în legãturã cu cei care se vor instala mâine la putere, aceºtia nu au fost îndeajuns de sensibilizaþi.

Îndeajuns, spun cuvântul ”îndeajunsÒ! Ca dovadã cã nu trebuiau sã priveascã drept o surprizã culorile care se aflã astãzi prin judeþele Transilvaniei, culorile electorale.

Dacã Guvernul care a fost, coaliþia care a fost, algoritmicã, ºi principalul partid de opoziþie ar fi fost mai fermi, altele ar fi fost culorile ºi altele problemele din ultimele douã sãptãmâni...

Domnilor, rezultatele electorale nu au fost constatãri, ci acuze ale electoratului.

Acum, în problema Transilvaniei trebuie sã spun cã nu existã o primejdie de pierdere teritorialã a ei, nici acum, nici în viitorul apropiat.

Nu e posibil în lumea de astãzi o transformare teritorialã, dar este foarte realã, dureros de realã pierderea economicã a Transilvaniei, aici da, deja, ºi procesul continuã!

Domnilor, marile probleme ale României actuale nu sunt problemele teritoriale. Fãrã îndoialã, ca socialist spun: vroim Dacia aºa cum e acum, în limitele etnosului dacic. Dar aceasta este o problemã de istorie pe care a amendat-o în mod dureros Tratatul cu Ucraina, împotriva cãruia m-am ridicat aici, dar nu a fost posibil de discutat.

Mulþumesc, domnule senator.

Dau cuvântul colegului nostru, domnul senator Nistor Bãdiceanu.

Vã rog sã rãmâneþi ºi dupã terminarea acestui cuvânt, vom încheia ºedinþa noastrã solemnã tot cu ascultarea Imnului Naþional.

Aveþi cuvântul, domnule senator.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

În calitate de membru al unui partid care a depus eforturi pentru unificarea þãrii, pentru crearea României Mari, mã simt dator sã þin ºi eu o cuvântare, un lucru destul de greu dupã ce atâþi distinºi colegi ºi-au spus punctele de vedere, uºurându-mi în parte sarcini sau îngreunându-mi-o, pe de altã parte, luându-mi din ideile pe care vroiam sã le spun.

Înainte de 1918 aceste meleaguri care formeazã România au avut norocul sã aibã un mãnunchi de oameni politici pe care, din pãcate, astãzi nu îi avem.

Ei aveau un ideal. Au ºtiut sã lupte pentru acel ideal, iar 1 Decembrie 1918 a fost împlinirea lui.

Din pãcate, dupã acel moment clasa politicã, beneficiara acestei Uniri, nu s-a dovedit la înãlþimea fãuritorilor României Mari. Au urmat disensiunile, certurile ºi toate celelalte care au dus în 1938 la dizolvarea partidelor ºi întronarea, dacã vreþi, a dictaturii regale, a partidului unic Frontul Renaºterii Naþionale. Deci, iatã cã, a apãrut Frontul care se va dezvolta pe parcurs.

Ce s-a întâmplat ºi ce s-ar fi putut întâmpla dacã atunci, în 1938, ar fi venit la putere Goga ºi Cuza?! hai sã punem o ipotezã de lucru!

Am fi avut un tratat economic ºi de alianþã, dacã vreþi, cu Germania lui Hitler, care ne-ar fi pus în postura ca atunci când a avut loc Tratatul RibenttropÐ Molotov sã nu fie puse în discuþie fruntariile þãrii noastre, pentru cã am fi fost aliaþi ai Germaniei, aliaþi care am devenit exact dupã ce am ajuns la prãbuºirea teritorialã a României.

Iatã cã noi am intrat în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial cu graniþele negarantate de nici una dintre puteri.

O politicã mai deficitarã nici cã se putea închipui! În România, clasa politicã nu s-a ridicat la înãlþimea evenimentelor care au bulversat Europa.

Ce s-ar fi întâmplat dacã noi am fi fost într-o neutralitate în genul celei a Turciei cu Germania?! Sigur, am fi rãmas de cealaltã parte a Cortinei de Fier, am fi astãzi la înãlþimea altor þãri, a Belgiei, a Olandei ºi aºa mai departe, nu ne-am confrunta cu sãrãcia cu care ne confruntãm.

ªi Câmpeanu!

ªi Câmpeanu, cât ºi reprezentantul U.D.M.R.-ului! Deci am început prin intoleranþã care, din pãcate, mai dãinuie ºi astãzi.

Sã nu ne mirãm cã harta României aratã aºa cum aratã în urma alegerilor de duminica trecutã.

Existã, din pãcate, posibilitatea sã fie ºi mai rãu decât rãul ºi dacã nu ne vom trezi la timp ºi nu vom acþiona în consecinþã acest mai rãu poate sã vinã peste noi, peste toþi.

Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã dea înþelepciune clasei noastre politice pentru a reinstaura în þarã armonia ºi belºugul.

Doamne, ocroteºte-i pe români!

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Mulþumesc, domnule senator.

Doamnelor ºi domnilor colegi ºi prieteni,

Mi-aº îngãdui sã spun cã ne-a fost dat sã trãim ultima ºedinþã a sesiunii 1996Ð2000 în atmosfera de înãlþare a inimilor cu gândul la Marea Unire.

Fie ca acest luminos gând sã ne cãlãuzeascã de aici înainte acþiunile spre mai binele concetãþenilor noºtri, spre mai binele patriei noastre. România europeanã, România prosperã, România eternã!

Declar închisã ºedinþa din 30 noiembrie 2000 a Senatului României.

Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Serviciul relaþii cu publicul ºi agenþii economici, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, telefon 411.58.33. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: ramomrk@bx.logicnet.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro

**ISSN** 1220Ð4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 166/24.XI.2000 conþine 12 pagini.**

Preþul 5.748 lei