Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

Doamn„ pre∫edinte de ∫edin˛„, Onora˛i colegi,

La Ónceput n-am dorit s„ vorbesc pentru c„ venisem preg„tit pentru sus˛inerea unui proiect legislativ, dar v„z‚nd c‚t de pu˛ini oameni sunt Ón sal„, v„z‚nd c„, practic, nu avem cvorum de ∫edin˛„, v„z‚nd c„ vorbim la pere˛i, v„z‚nd ce drame se petrec la ora actual„ Ón ˛ara noastr„, m-am sim˛it dator s„ folosesc singura arm„ pe care o avem Ón dotare ca reprezentan˛i ai poporului, ∫i anume microfonul, ∫i s„ trag un semnal de alarm„, ast„zi, 14 mai 2007.

îSeceta a ucis orice boare de v‚nt,

Soarele s-a topit ∫i a curs pe p„m‚nt,

A r„mas cerul, fierbinte ∫i gol,

Ciuturile scot din f‚nt‚n„ n„mol“.

Asta scria, la 18 ani, Óngerul neprih„nit care a fost Nicolae Labi∫.

™i ce tragedie a tr„it acest t‚n„r de curaj! C‚t de timpuriu a murit!

Am participat, Ómpreun„ cu fratele nostru Ilie Ila∫cu, evadat din ceea ce Dostoievski numea îAmintiri din Casa mor˛ilor“, evadat de la Tiraspol, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am participat la Ónmorm‚ntarea mamei lui Nicolae Labi∫ Ón vara anului 2001. Mi-a telefonat atunci fiica ei mai mare, Margareta, mi-a spus c„ s-a pr„p„dit tanti Profira, cu care vorbeam des la telefon, ∫i dac„ doresc s„ particip. ™i l-am Óntrebat atunci pe Ilie Ila∫cu dac„ el a v„zut morm‚ntul lui Mihai Eminescu. Nu-l v„zuse. ™i zic: îHaide acum la morm‚ntul lui Eminescu s„ punem o floare ∫i s„ o Ónmorm‚nt„m ∫i pe mama lui Nicolae Labi∫.“

Ce destin ciudat, copiii s„ moar„ Ónaintea mamelor! Era tot o var„, era tot o c„ldur„ canicular„ ∫i iat„ cum se repet„ ciclic istoria, la noi, rom‚nii, parc„ isp„∫im un blestem. E secet„ ∫i acum, ca ∫i atunci, la momentul la care scria Labi∫, Ón 1946, ca ∫i ulterior, ca ∫i Ón anii din urm„. Dac„ nu plou„ dou„ s„pt„m‚ni Ón Rom‚nia, e secet„. Dac„ plou„ dou„ s„pt„m‚ni, sunt inunda˛ii. Practic, nu mai avem parte dec‚t de dou„ anotimpuri: seceta ∫i inunda˛iile. Au ajuns b„tr‚nii vl„dici ai poporului rom‚n, Ón frunte cu Preafericitul Patriarh, s„ ias„ cu prapuri Ómp„r„te∫ti, s„ ias„ pentru a invoca Divinitatea s„ plou„.

Dar am avut un sistem de iriga˛ii care valora enorm. Cine a ruinat acel sistem de iriga˛ii? Cine a distrus sistemul imunitar al economiei rom‚ne∫ti? Cine a luat de la gura rom‚nilor p‚inea noastr„ cea de toate zilele, de care, Ón rug„ciunea sa, vorbe∫te M‚ntuitorul nostru Iisus Cristos? Vede˛i bine, el nu zice îTat„l meu“, el zice îTat„l nostru“, el ne face p„rta∫i la faptul c„ este fiul lui Dumnezeu.

De 17 ani suntem Óntr-o permanent„ campanie electoral„, Ón loc s„ fim Óntr-o permanent„ campanie agricol„, care nu este numai toamna ∫i prim„vara, trebuie preg„tit„ Ón tot restul anului.

Speciali∫tii Ómi spun c„ mai bine de 70% din necesarul de hran„ al poporului rom‚n provine din

import. Nu e normal ce se Ónt‚mpl„. Ce microb al turb„rii a p„truns Ón societatea rom‚neasc„ de nu mai facem ceea ce ∫tiam s„ facem noi, de am Ónceput s„ import„m sare comestibil„ din Ungaria, de import„m usturoi din Turcia, de import„m tot felul de legume f„r„ gust de unde a Ón˛„rcat mutul iapa! ™i noi nu mai facem nimic, st„m pe ∫an˛, ca Ón Poiana lui Iocan din îMorome˛ii“ lui Marin Preda, ∫i Ónv‚rtim politichia ca purcica dovleacul! E bine ce se Ónt‚mpl„?