Comemor„m Ón aceste zile de var„ 500 de ani de la trecerea Ón ve∫nicie a lui ™tefan cel Mare.
De ce l-a numit poporul îMare“? Œn acest calificativ, îMare“, oamenii cuprind toate calit„˛ile ∫i superlativele. Un principe mare este ∫i bun, ∫i drept, ∫i Ón˛elept, ∫i frumos, ∫i viteaz. S„ ne g‚ndim la Alexandru cel Mare, la Carol cel Mare, la Petru cel Mare, la Frederic cel Mare ∫i, iat„, la ™tefan cel Mare al nostru.
Nu numai rom‚nii, ci ∫i str„inii au recunoscut dimensiunea lui cople∫itoare. La 30 de ani dup„ moartea rom‚nului, regele Sigismund al Poloniei Ól numea Óntr-un document redactat Ón latina de cancelarie a epocii îStephanus Ille Magnus“ (Acel Mare ™tefan), iar cronicarul Martin Kromer scrie despre prietenia ∫i Ónrudirea lui Ivan al III-lea, marele duce al Moscovei, cu î™tefan, marele principe al moldovenilor“.
A fost ∫i mic odinioar„ acest demiurg al rom‚nilor, atunci c‚nd s-a n„scut, fire∫te, din dragostea lui Bogdan al II-lea pentru o moldoveanc„ aprig„, p„rin˛ii aleg‚ndu-i numele de botez ™tefan. Un nume, parc„, predestinat, fiindc„ Ón greaca veche _stephanos_ Ónseamn„ coroan„.
Œn patronimica noastr„ ™tefan Ól evoc„ pe primul martir al cre∫tinismului, cel care a fost ucis cu pietre la foarte scurt„ vreme dup„ r„stignirea ∫i Ónvierea M‚ntuitorului, pentru c„ a propov„duit Ónv„˛„turile lui Iisus Christos.
Nu se ∫tie mai nimic despre micul ™tefan al nostru p‚n„ Ón anul 1451. Atunci, aflat la o nunt„ Ón Reuseni, al„turi de tat„l s„u, voievodul Bogdan al II-lea, probabil la 15 octombrie 1451, pe vremea mustului ∫i a aromelor tulbur„toare de fructe, ™tefan tr„ie∫te scena de co∫mar a uciderii acestuia de c„tre fratele domnului, adic„ unchiul s„u, Petru Aron.
Istoria se repet„, av‚nd Ón vedere c„ Bogdan n-a fost nici primul, nici ultimul principe ucis de fratele lui, care i-a uzurpat locul pe tron. S„ ne g‚ndim la tragedia lui Hamlet, bun„oar„.
Porunca fratricidului ∫i regicidului, Petru Aron, era ca ∫i adolescentul ™tefan s„ fie ucis, desigur, pentru a nu revendica scaunul de domnie ∫i a se stinge s„m‚n˛a lui Bogdan al II-lea.
Dar Dumnezeu a vrut altfel, fiindc„ avea un plan cu ™tefan. Ajutat de c‚˛iva curteni r„ma∫i fideli, acesta fuge prin podgoriile din Reuseni, ajunge Ón Transilvania ∫i se refugiaz„ la curtea altui unchi al s„u, Iancu de Hunedoara. Aici deprinde me∫te∫ugul armelor, dar nu singur, ci Ómpreun„ cu un v„r al lui, cu c‚˛iva ani mai r„s„rit, viitorul Vlad fiepe∫. ™tefan era nepotul lui Alexandru cel Bun, iar Vlad era nepotul lui Mircea cel B„tr‚n. Formidabil„ constela˛ie de Ónrudiri!
Dup„ 6 ani, ™tefan avea s„ se reÓntoarc„ Ón Moldova, b„t‚nd oastea unchiului s„u Ón aprilie 1457, Ón dou„ lupte: cea de la Dolje∫ti ∫i cea de la Orbic.
La 14 aprilie, pe c‚mpul de la Direptate, ™tefan e aclamat, proclamat ∫i uns ca domn al Moldovei de c„tre
mitropolitul Teoctist. Restul e legend„, adic„ miracol. S„ domne∫ti nu mai pu˛in de 47 de ani, Óntr-o ˛„ri∫oar„ r‚vnit„ ∫i lovit„ din toate p„r˛ile de furtunile unor vremuri bezmetice, a∫a ceva ˛ine tot de planul lui Dumnezeu.
Momentul de glorie suprem„ l-a atins ™tefan la 10 ianuarie 1475, c‚nd a repurtat o victorie extraordinar„ Ómpotriva Imperiului Otoman, Ón locul numit Podul Œnalt, nu departe de ora∫ul Vaslui.
De altfel, toate aceste denumiri d„inuiesc ∫i azi: Reuseni, Dolje∫ti, Orbic, Vaslui, Baia, unde ™tefan a zdrobit oastea maghiar„ a lui Matei Corvin, care era tot rom‚n de-al nostru, dar d„inuiesc ∫i numele altor locuri, Ón care tr„iesc rom‚nii de mii de ani, f„r„ Óntrerupere, ca semn de continuitate ∫i de ve∫nicie, ca ilustrare a versurilor eminesciene: îIar noi locului ne ˛inem/Cum am fost a∫a r„m‚nem.“
Atunci Papa Sixtus al IV-lea l-a omagiat pe t‚n„rul voievod al Moldovei, numindu-l îatlet al cre∫tin„t„˛ii“.
Era, s„ nu uit„m, 1475, anul na∫terii lui Michelangelo, la numai 22 de ani dup„ cucerirea marii cet„˛i Constantinopole de c„tre turci, epoc„ de teribil„ expansiune a Islamului Ón Europa.
T‚n„rul ™tefan s-a Ónsurat cu Maria de Mangop, o descendent„ a Ómp„ra˛ilor bizantini, poate ∫i pentru a demonstra c„ rom‚nii drept-credincio∫i sunt mo∫tenitorii Bizan˛ului, denumit îa doua Rom„“.
Este lesne de imaginat ce s-ar fi ales de Europa cre∫tin„ dac„ reduta Moldovei ar fi cedat, a∫a cum avea s„ cedeze dup„ circa 50 de ani reduta Ungariei Ón b„t„lia de la Mohaci, din 1526, c‚nd Buda a devenit pa∫al‚c.
Toate acestea sunt istorie, s-au petrecut acum o jum„tate de mileniu, pot spune unii ∫i al˛ii, mai ales din t‚n„ra genera˛ie care, desigur, are alte preocup„ri. Œn principiu, ei au dreptate, a∫a este, via˛a merge Ónainte, dar i-a∫ ruga s„ remarce un lucru destul de greu de sesizat, pentru c„ este ca aerul pe care Ól respir„m ∫i la care lu„m aminte abia atunci c‚nd nu-l mai avem. Este vorba de limba rom‚n„.
F„r„ victoria de la Podul Œnalt, f„r„ alte biruin˛e ale lui ™tefan ∫i ale altor Ónainta∫i, f„r„ palma aceea r„sun„toare pe care cu b„rb„˛ie i-a tras-o c„pitanul de pompieri Pavel Z„g„nescu unui ienicer obraznic care scuipase dispre˛uitor Ón urma trupei pompierilor rom‚ni, Ón Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848, ei, bine, f„r„ toate aceste dovezi ale demnit„˛ii eu bag m‚na Ón foc c„ ast„zi n-am mai fi vorbit cu to˛ii limba rom‚n„, care este cea mai fidel„ ∫i mai legitim„ urma∫„ a latinei populare, _latina vulgata_ , care se vorbea Ón Roma antic„.
La o asemenea putere ∫i cinste ne-a adus ™tefan cel Mare. De la ™tefan Óncolo, istoria s-a scris altfel, popoarele care au astfel de titani nu mai pot fi ca Ónainte, ele se raporteaz„ mereu ∫i mereu la ∫tacheta ridicat„ de ace∫tia.
A∫a Ómi imaginez eu Podul Œnalt, ca pe o ∫tachet„ foarte Ónalt„, care ne-a obligat s„ ne p„str„m rangul Ón istorie. Francezii, de exemplu, se vor m‚ndri tot timpul c„ sunt compatrio˛ii ∫i urma∫ii lui Napoleon, aceast„ surs„ de lumin„ neput‚nd fi astupat„ sau negat„ de nimeni. Acel Napoleon care spunea at‚t de frumos: îŒmi c‚∫tig b„t„liile cu visele solda˛ilor mei.“
4 MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004
Dar ™tefan n-a stat numai c„lare sau Ón bivuacuri de lupt„, cu spada la c„p„t‚i, el a fost ∫i ctitor de ˛ar„, Óntemeietor de loca∫uri de cult, f„uritor al unei civiliza˛ii magnifice care a dat Óntreaga m„sur„ a geniului rom‚nesc.
Moartea lui ™tefan n-a fost una u∫oar„, a∫a cum nici via˛a nu i-a fost u∫oar„. El avea r„nit nu numai trupul, dup„ at‚tea lupte cr‚ncene, el avea r„nit ∫i sufletul, din pricina iubitei sale fiice Elena, m„ritat„ cu fiul ˛arului Ivan al III-lea, ca simbol al unei alian˛e politico-matrimoniale, ratat„, din p„cate, pentru c„ t‚n„ra femeie ∫i fiul ei au fost azv‚rli˛i Ón fort„rea˛a Petropavlovsk din Moscova, ca urmare a intrigilor urzite de noua st„p‚n„ de la Kremlin, Sofia Paleoloaga. Sufletul b„tr‚nului o∫tean mai s‚ngera ∫i din cauza uneltirilor boierilor tr„d„tori, fiindc„ aceasta a fost ∫i a r„mas, din nefericire, una dintre bolile lumii rom‚ne∫ti, ∫i anume luptele politice intestine, tr„darea, î∫iclenia“, cum zice cronicarul, care ne macin„ Ón interior ∫i ne descalific„ Ón exterior.
Œn decembrie 1855, c‚nd au fost deshumate osemintele de la M‚n„stirea Putna ∫i oamenii au v„zut c„ erau galbene ca aurul, semn de sfin˛enie Ón limbaj c„lug„resc, Mo∫ Toader Ni˛u din Putna a c„zut Ón genunchi pe marginea gropni˛ei voievodale, a privit la r„m„∫i˛ele p„m‚nte∫ti ale zimbrului ∫i a pl‚ns ca un copil, spun‚nd printre lacrimi: îS„racii de noi, aista-i tat„l nostru!“. Scena este povestit„ din gur„ Ón gur„ ∫i redat„ de t‚n„rul Eminescu Ón îCurierul de Ia∫i“.
Ast„zi, spre ru∫inea noastr„, a Ónceput s„ b‚ntuie un blestemat curent de opinie, insuflat de ni∫te mercenari f„r„ ˛ar„ ∫i f„r„ scrupule, care nu au nici o meserie, dar se pricep de minune s„ injecteze venin Ón starea de spirit a rom‚nilor.
Risipi˛i de criv„˛ul pustiet„˛ii pe meleagurile noastre, tot felul de irozi ai minciunii ∫i ai de∫ert„ciunii, Ón c‚rd„∫ie cu ni∫te cozi de topor autohtone, Óncearc„ s„ extirpe nervul sentimentului na˛ional, predic‚nd prin manualele alternative de liceu, prin emisiuni de televiziune, prin unele publica˛ii ∫i pe la ni∫te simpozioane ridicole, teza conform c„reia îÓn lumea modern„ nu mai este recomandabil s„ fii patriot ∫i c„ statul-na˛iune ∫i-a tr„it traiul, ∫i-a m‚ncat m„laiul“.
De aproape 15 ani Óncoace, o liot„ de netrebnici pune la st‚lpul infamiei tot ceea ce e rom‚nesc, spurc„ Ónsemnele ∫i simbolurile demnit„˛ii na˛ionale, insult„ memoria lui ™tefan cel Mare care, vezi, Doamne, ar fi fost un afemeiat, deci nu trebuia sanctificat de Biserica Ortodox„, dar ∫i memoria lui Mihai Viteazul, care ar fi fost un aventurier ∫i un condotier, precum ∫i memoria altor desc„lec„tori de ˛ar„.
Toat„ lumea are voie s„-∫i glorifice Ónainta∫ii, s„ arboreze drapelul na˛ional, s„ intoneze c‚ntecele vechi ale Ón„l˛„rii suflete∫ti, a∫a cum fac americanii, francezii, englezii, germanii, spaniolii, italienii, portughezii, ru∫ii, scandinavii, chinezii, japonezii, israelienii ∫i alte neamuri, numai noi, rom‚nii, nu avem voie, fiindc„ se reped ni∫te profesioni∫ti ai diversiunii, vaccina˛i cu tot felul de burse suspecte ∫i ciupi˛i de ni∫te servicii secrete str„ine, s„ ne denun˛e Ón stil inchizitorial, pe motiv c„ am fi na˛ional-extremi∫ti.
Rom‚nii au Ónceput s„ fie trata˛i ca ni∫te cobai ai unor experimente de gulag, de tipul mancurtiz„rii, al
sp„l„rii creierului, f‚nt‚nile sufletului rom‚nesc sunt otr„vite zi de zi. P‚n„ ∫i cei trei magi ai civiliza˛iei rom‚ne∫ti din secolul XX, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, sunt b„l„c„ri˛i ∫i ∫tampila˛i cu infamanta diatrib„ de îfasci∫ti“. Nu se poate at‚ta mizerie moral„! Destul! Ajunge! Am spus-o ∫i o repet: e prea mult pentru o genera˛ie s„ moar„ ∫i de foame, ∫i de ru∫ine!
fi„rile de pe b„tr‚nul continent se pot integra Ón Europa unit„ numai cu valorile lor inconfundabile, numai cu specificul na˛ional al lor. Noi vom fi respecta˛i ca rom‚ni, nu ca o mas„ amorf„, n„scut„ Ón laboratoarele de clonare pe care le Óntre˛in reprezentan˛ii unor secte raeliene, f„r„ patrie ∫i f„r„ Dumnezeu.
Rom‚nia are nevoie mai mult ca oric‚nd de oameni de caracter, iubitori de neam ∫i de Biblie, la fel cum au fost p„rin˛ii no∫tri ∫i lan˛ul genera˛iilor de Ónainta∫i.
Rom‚nia are nevoie, totodat„, mai pu˛in de sabia propriu-zis„ a lui ™tefan cel Mare, Ónc„ prizonier„ la turci, ∫i mai mult de spiritul epocii sale, eroic, creator, biruitor prin cruce.
Doamnelor ∫i domnilor,
Ne-am adunat ast„zi aici pentru comemorarea unei jum„t„˛i de mileniu de la trecerea Ón ve∫nicie a lui ™tefan cel Mare. El a f„cut ceea ce era pl„cut Ónaintea Domnului ∫i a adormit l‚ng„ p„rin˛ii s„i, cum ar spune Cartea Sf‚nt„. Ar trebui ca parastasul de 500 de ani al lui ™tefan cel Mare s„ fie un prilej trist, ∫i, totu∫i, avem at‚tea motive s„ ne bucur„m, fiindc„ ™tefan nu a murit, cum nu moare nici soarele de pe cer.
Nicolae Iorga scria c„, pe la anul 1550, marinarii s‚rbi din Ragusa, Dubrovnicul de azi, c‚ntau ceva neasemuit de frumos, care se c‚nt„ ∫i azi: î™tefan, ™tefan, domn cel mare,/Seam„n pe lume nu are/Dec‚t numai m‚ndrul soare!“
Poate muri un astfel de om, c‚nd numele lui e imortalizat Ón m‚n„stirile, schiturile, izvoarele, colinele, poienile, r„scrucile, pe∫terile ∫i mun˛ii Moldovei?
S„ ne g‚ndim ast„zi la rom‚nii de pe ambele maluri ale Prutului ∫i s„ ne rug„m la bunul Dumnezeu s„ ajute revenirea pe cale pa∫nic„, Ón Europa unit„, a Basarabiei ∫i a Bucovinei de Nord, teritorii etern rom‚ne∫ti, la patria-mam„.
S„ nu uit„m nici setea de dreptate a lui ™tefan, nici spiritul s„u vizionar, a∫a cum au fost ele reflectate Ón finalul de apoteoz„ al capodoperei îApus de Soare“ de Delavrancea, c„ îMoldova n-a fost a str„mo∫ilor mei, n-a fost a mea ∫i nu e a voastr„, ci a urma∫ilor vo∫tri ∫i a urma∫ilor urma∫ilor vo∫tri, Ón veacul vecilor!“.
Prin urmare, Moldova nu e a ciocoilor ∫i a baronilor locali, care o t‚lh„resc ∫i o Ónfometeaz„, Moldova e a acestor prunci de pl„ie∫i ∫i r„ze∫i care trebuie s„ tr„iasc„ Óntr-o ˛ar„ cinstit„ ∫i demn„, eliberat„ de mafia rapace a acestor vremuri de ad‚nc„ ru∫ine na˛ional„.
Œmi plec fruntea ∫i genunchii Ónaintea acestui gigant care a fost ™tefan cel Mare, mu∫atinul frumos la chip ∫i la suflet.
Propun ca la ora 12,00 a zilei de 2 iulie 2004, pe toat„ Óntinderea rom‚nit„˛ii, s„ se trag„ clopotele, s„ se aprind„ candelele la icoan„ ∫i s„ se p„streze un minut de reculegere, fiindc„ o dat„, o singur„ dat„ se Ómpline∫te o jum„tate de mileniu de la intrarea pe poarta
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 101/8.VII.2004
Ómp„r„teasc„ a Raiului a acelui rom‚n cu inim„ de leu care a salvat ˛ara de la pieire ∫i Europa de la umilire.
Este momentul istoric Ón care Partidul Rom‚nia Mare face apel la o adev„rat„ concordie ∫i solidaritate na˛ional„ Ón jurul idealurilor s„n„toase pentru care au tr„it ∫i au murit colo∫i ca ™tefan cel Mare.
Am s„ Ónchei cu c‚teva dintre nemuritoarele versuri ale capodoperei lui Eminescu, îDoina“, at‚t de valabile ∫i azi: î™tefane, M„ria Ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las„ arhimandritului/Toat„ grija schitului,/Las„ grija sfin˛ilor/Œn sama p„rin˛ilor,/Clopotele s„ le trag„, /Ziua-ntreag„,/ Noaptea-ntreag„,/Doar s-a Óndura Dumnezeu,/Ca s„-˛i m‚ntui neamul t„u./Tu te-nal˛„ din morm‚nt,/S„ te-aud din corn sun‚nd/™i Moldova adun‚nd./De-i suna din corn o dat„,/Ai s-aduni Moldova toat„./De-i suna de dou„ ori,/Œ˛i vin codrii-n ajutor./De-i suna a treia oar„,/To˛i du∫manii or s„ piar„/Din hotar„ Ón hotar„,/Œndr„gi-i-ar ciorile ∫i sp‚nzur„torile.“
S„ ne tr„ie∫ti ve∫nic, p„rinte al patriei! La mul˛i ani, M„ria Ta!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.