Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

Domnule preºedinte, Doamnele ºi domnilor colegi,

Declaraþia mea de astãzi se referã la moralitatea în politicã. Am mai vorbit pe tema aceasta. Se minte ºi se furã îngrozitor în politica româneascã. Acelora care încã nu ºtiu substratul scandalului declanºat recent cu privire la articolele 205, 206 ºi 239 din Codul penal le voi spune despre ce este vorba.

Consiliul Europei a fost minþit cã aceste articole au fost modificate sau abrogate Ñ insultã, calomnie, ofensã adusã autoritãþii Ñ tocmai ca sã pot fi eu condamnat! Despre mine era vorba acolo. Asta e realitatea, numai cã ”minciuna are picioare scurteÒ.

Persoane ºi partide care sunt vinovate de înfometarea poporului român au prins din zbor câteva cliºee primitive ºi ne tot acuzã pe noi, cei de la P.R.M., de un pretins extremism, care nu poate fi dovedit în nici un fel. Numai niºte imbecili pot vorbi la nesfârºit despre ceva ce nu existã.

Începe sã se observe o ”reportareÒ a mafiei de la o epocã la alta, peste capul tuturor alegerilor, de parcã acestea nici nu ar fi avut loc.

Am sã relatez acum cazul cel mai revoltãtor care îi atinge pe români direct la buzunar. Este vorba despre un cetãþean israelian, probabil cu dublã cetãþenie, care a fãcut bani grei ºi pentru regimul Constantinescu, ºi face acum ºi pentru regimul actual, dupã cum veþi vedea. Am sã reproduc o notã pe care, pe o manºetã neagrã, am publicat-o în numãrul din 21 aprilie 2000 al revistei mele ”România MareÒ, citez: ”Descoperire senzaþionalã a revistei ÇRomânia MareÈ! Numãrul contului colector în care Emil Constantinescu ºi-a depus mai multe sute de milioane de dolari este 1249254, existent la Merchant's Bank of New York din 434 Brodway, New York 10013. În acest cont secret s-au strâns, de cãtre fostul director al Bãncii Agricole Române, transfugul Istrate, sume colosale pentru familia Constantinescu ºi campania electoralã. În unele cercuri financiare americane se afirmã cã autorul real al acestui cont este cumnatul transfugului Istrate, pe nume Gyora Iahr, pe care îl cunoaºte ºi-l dirijeazã din umbrã Ionuþ Costea, secretar de stat în Ministerul de Finanþe, cumnat cu ambasadorul român în S.U.A., Mircea Geoanã. Avem de-a face cu o ÇinginerieÈ financiarã

extraordinar de gravã. Avem ºi mijloacele de a verifica: în S.U.A., orice sumã din cont are dobândã, orice dobândã e impozitatã ºi orice impozit (prin statutul IRS) este o cifrã publicã. Poate sã comunice domnul Gyora venitul realizat ºi impozitat în S.U.A.? Am primit informaþii de la românii din S.U.A. cã aceastã bancã nu a fost aleasã întâmplãtor, ci pentru faptul cã se aflã la circa 500 m Ñ la patru blocuri vest Ñ de Misiunea economicã a României. Vedeþi cum se leagã? Existã indicii cã Emil Constantinescu are mai multe conturi. Vom reveni!Ò Ñ am încheiat citatul.

Dupã douã sãptãmâni, la 5 mai 2000, de data aceasta pe pagina întâi a revistei mele, am dat urmãtorul generic, citez: ”Au trecut douã sãptãmâni de când revista noastrã a publicat dezvãluirea despre unul dintre conturile secrete, dintr-o bancã din S.U.A., unde se colecteazã milioane de dolari pentru Emil Constantinescu. În orice þarã din lume o informaþie de o asemenea facturã ar fi provocat un rãspuns din partea celor vizaþi. Numai în România vinovaþii tac ca mortu-n pãpuºoi sau ca personajul lui Anton Pann, adulmecat de urs. Un principiu de drept roman afirmã cã ÇA tãcea înseamnã a consimþi!È. Aºadar, de ce tace Palatul Cotroceni? Publicãm, din nou, de data aceasta pe pagina întâi, informaþiile extraordinare despre jaful practicat de Emil Constantinescu ºi banda lui.Ò ªi am reprodus din nou acea notã. Au trecut doi ani de atunci. Nimeni nu a dat nici un rãspuns, nu ca semn cã n-ar fi luat în seamã ce scrie ”România MareÒ Ñ fiindcã, în alte privinþe, au sãrit ca arºi Ñ, ci pentru cã la asemenea date precise nu ai ce sã mai zici, la fel ca în afacerea ”Þigareta IIÒ. Te-a prins, te-a prins! Între timp, Emil Constantinescu a pierdut puterea prin forfait sau prin abandon, sau aruncarea prosopului, cum se spune în box, adicã a fost silit sã pãrãseascã arena de luptã în iulie 2000, ca urmare a unui telefon primit de la ºefii lui din New York, care l-au sfãtuit sã renunþe la totul ºi sã anunþe cã nu va mai candida. Astãzi, el îºi consumã în tihnã milioanele de dolari, fiind ocrotit pas cu pas de S.P.P. ºi invitat de vechiul ºi noul preºedinte sã participe la cele mai importante reuniuni ºi manifestãri, de la comemorarea lui Mihai Viteazul, Mânãstirea Dealu ºi pânã la sindrofiile inutile ºi atât de costisitoare ale aceluiaºi S.P.P. care se tot laudã cum trage cu pistolul dupã cai verzi pe pereþi.