Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

## Domnule preºedinte, Onoraþi colegi,

Nu eram pregãtit sã vorbesc, dar ne-au mai rãmas 50 de secunde, prilej cu care vreau sã subscriu ºi eu la declaraþia Grupului parlamentar P.D.S.R.É De altfel, în zilele precedente, am rostit mai multe luãri de atitudine în sprijinul Preafericitului Patriarh Teoctist.

Cred cã pot fi suspectat chiar de obiectivitate maximã. Personal aº avea unele motive sã fiu mâhnit de declaraþiile Preafericitului de la începutul lunii decembrie 2000, dar, vorba ideilor ciuce ale lui Kim Ir Sen, ”Una-i una, alta-i altaÒ. Nu confund planurile. Îl ºtiu din 1986, când s-a prãpãdit precedentul Patriarh, Iustin Moisescu. Îl ºtiu ca pe un om profund, pe un orator bisericesc extraordinar, un scriitor de cãrþi de patristicã memorabile, în galeria marilor întâistãtãtori ºi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Ce s-a fãcut cu el este, într-adevãr, o ticãloºie fãrã margini ºi numai într-o societate anomicã, lipsitã de legi, cum spunea Emil Ghiurchei, se poate întâmpla ca un cap al bisericii de stat sã fie desfiinþat în halul acesta Ñ de cãtre cine? Ñ de cãtre niºte oameni ºi cu o altã confesiune religioasã, ºi de o altã etnie.

Daþi-mi voie sã nu intru în amãnunte, însã atacul e dublu la Preafericitul Patriarh Teoctist.

Sã zicem, prin absurd, cã acel document ar fi fost adevãrat. ªi ce-i cu asta? Eu vã trimit înapoi, în timp, la ce mãrturisea marele eminescolog Augustin Z.N. Pop Ñ mie mi-a spus asta, e prãpãdit de 15 ani. Lui, la rândul lui, îi spusese un alt eminescolog, celebrul Torouþiu Ñ istoricii literari din salã ºtiu de Torouþiu. Ce descoperise Torouþiu în anii Õ30? De fapt, cumpãrase de la un nepot de vãr, ceva de genul ãsta, al lui Eminescu, un document din care reieºea faptul cã Raluca Eminovici, femeia sublimã pentru care Eminescu a scris poate cea mai frumoasã elegie din literatura românã: ”O, mamã, dulce mamã, din negura de vremi, / Pe freamãtul de frunze, la tine tu mã chemiÉÒ, Édin acel document reieºea cã ea avusese o prestare de jurãmânt îndoielnicã. Sã nu spun altceva. Pentru a nu întina memoria frumoasei femei care a fost Raluca Eminovici, moartã de cancer la mai puþin de 50 de ani, ºi, implicit, pentru a nu întina memoria acestei efigii a civilizaþiei naþionale, care este Mihai Eminescu, Torouþiu a aprins lumânarea ºi a ars acel petic de hârtie la lumina lumânãrii, în anii Õ30. Sã disparã cu desãvârºire. A trecut suficient de mult timp de atunci, douãÐtrei generaþii de români, ca sã spun eu acum despre ce a fost vorba.

Acel aºa-zis document Ñ în care personal nu cred, pentru cã ce se întâmpla în anii 1949Ð1950É ºtim bine ce se întâmpla Ñ trebuia ars, nu trebuia adus pe prima scenã a vieþii publice româneºti.

Patriarhul Teoctist nu a fost atacat pentru cã ar fi fost suspectat de nãravuri contra firii, pentru cã, iatã, Europa ne cere aºa ceva! Europa, care are în structurile sale de comandãÉ ne pedepseºte tocmai pentru cã nu legiferãm homosexualitatea. Nu! El a fost atacat pentru cã ar fi fost suspectat cã, în timpul rebeliunii legionare din 1941, ar fi participat la incendierea unei sinagoge. ªi pasul urmãtor ar fi recuperarea unor proprietãþi ºi anatemizarea României, care, vezi Doamne, cum se mai spune, a ucis 400.000 de evrei!