Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

îMesaj de condolean˛e adresat Nun˛iului Apostolic din Rom‚nia, Excelen˛a sa Jean-Claude Périsset.

Monsegnore, la trecerea Ón ve∫nicie a Sanctit„˛ii sale, Papa Ioan Paul al II-lea, v„ adresez acest mesaj de condolean˛e cu o nem„rginit„ durere ∫i cu inima Ónl„crimat„.

Œn aceast„ prim„var„ a murit cel mai important om al lumii contemporane, a c„rui autoritate izvora, pe filiera celor peste 260 de papi din existen˛a Cre∫tinismului, direct de la Iisus Christos.

Exist„ un fel de predestinare, pe care Ónc„ nu pot s„ o explic, ∫i anume faptul c„, Ón imensa lor majoritate, cei mai mari oameni ai istoriei au murit prim„vara: Iisus Christos, Alexandru Macedon, Iulius Cezar, Leonardo Da Vinci, Rafael, Shakespeare, Cervantes, Newton, Napoleon, Händel, Beethoven, Lordul Byron, Goethe, Benjamin Franklin, Abraham Lincoln, Einstein ∫i at‚˛ia al˛ii. Iar acum, iat„, Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a avut destinul excep˛ional de a trece lumea cre∫tin„ cu bine din mileniul II Ón mileniul III. Dar Ónsemn„tatea acestui om a fost cu mult mai mare ∫i trecerea timpului va dezv„lui noi dimensiuni ale operei sale apostolice.

A f„cut ∫i politic„? Evident, dar aceea a fost politica lui Iisus Christos, de pace ∫i bun„ Ónvoire Óntre oameni, de triumf al binelui, adev„rului ∫i iubirii. Au fost actori Ón tinere˛e ∫i Ioan Paul al II-lea, ∫i Ronald Reagan, prin urmare, cei care au contribuit decisiv la pr„bu∫irea Cortinei de Fier, care diviza omenirea Ón mod artificial? Da, desigur, dar ei au jucat Ón piesa scris„ de Dumnezeu!

Papa a ilustrat Ón cel mai Ónalt grad semnifica˛ia titulaturii de îPontifex“, care Ón limba latin„ Ónseamn„

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 41/11.IV.2005 îf„c„tor de poduri“. ™i a f„urit poduri Óntre oameni, Óntre popoare, Óntre continente ∫i, mai mult dec‚t at‚t, Óntre religii. ™i a mai ilustrat ceva, cu o for˛„ a exemplului personal ie∫it„ din comun: versetul biblic prin care Dumnezeu ne spune: îMil„ voiesc, nu jertf„!“

A fost un om sf‚nt, f„cut din pl„mada Eroilor, despre care scria Thomas Carlyle. Pe aceast„ îVia Dolorosa“ care este planeta noastr„, Ón fiecare noapte de Œnviere, el a interpretat Ón chip des„v‚r∫it rolul lui Simon din Cyrene, prelu‚nd Crucea M‚ntuitorului pe umerii s„i. El a Ónnobilat func˛ia de Pap„ cu valen˛ele unei bun„t„˛i ∫i Ón˛elepciuni pe care numai apostolii le-au mai avut.

De altfel, Ón f„ptura sa, acest Pap„ polonez, care Óntrupa delicate˛ea lui Chopin ∫i hot„r‚rea mesianic„ a regelui Jan Sobiesky, cel care a despresurat Viena Ón 1683, a topit c‚te ceva dintre virtu˛ile celor trei mari apostoli ai Cre∫tinismului primar: Sf‚ntul Petru, av‚nd Ón vedere c„ papii sunt urma∫ii lui, ∫i Sfin˛ii Ioan ∫i Paul, ale c„ror nume le-a purtat cu at‚ta cinste.

P„cat, mare p„cat c„ Papa Ioan Paul al II-lea nu a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Pace! Noi, cre∫tinii, ∫tim ∫i de ce: pentru curajul lui de a se opune r„zboaielor ∫i nelegiuirilor, de a spune deschis ceea ce Ói insufla Duhul Sf‚nt s„ spun„! Ani de zile au primit acest premiu tot felul de anonimi, chiar ∫i arhangheli ai r„zboiului, iar un om care Óntruchipa Óns„∫i Pacea a fost pedepsit de cei care nu suport„ s„ fie contrazi∫i ∫i care conduc lumea, a∫a cum o conduc, spre Apocalips„. Dar, dac„ st„m bine s„ ne g‚ndim, cine avea autoritatea s„ premieze un asemenea gigant, c‚nd orice gest sau vorb„ a lui valora mai mult dec‚t toate diplomele ∫i medaliile lumii la un loc?