Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

Nu, nu, dar m-a ajuns blestemul vostru.

Am vrut sã vãd ºi eu Versailles ºi Micul Trianon ºi era o ploaie rece de primãvarã, dar a fost un moment fericit al vieþii mele.

Nu cred cã este momentul nici acum ºi nici în viitor sã-ºi aroge cineva merite pentru eliberarea lui Ilie Ilaºcu.

Singurul care are mari merite, în proporþie de 99%, este bunul Dumnezeu, pentru cã numai Dumnezeu l-a þinut în viaþã.

Temniþele ruseºti nu omoarã cu glonþul, nu omoarã cu ºbilþul, nu omoarã cu deschiderea noaptea a vizetei, cum l-au împuºcat pe Lucreþiu Pãtrãºcanu.

Temniþele ruseºti, în mod paradoxal, omoarã cu picãtura chinezeascã, omoarã cu pancreatita, pe care a fãcut-o el acolo, pentru cã el a avut dureri îngrozitoare, mai ales dureri de cap, ºi o mare slãbire, o mare distrofie, o mare devitaminizare ºi numai medicii din jurul nostru ºtiu ce eforturi disperate s-au fãcut pentru a i se transmite prin ”vama cuculuiÒ, cum spunea Octavian Goga, pe unde nu sunt vameºi, acele medicamente care sã-l þinã în viaþã.

Dacã este sã vorbim de meritele sau nemeritele unora, vreau sã vã spun cã la unii puternici ai zilei, nomina odiosa, soþia lui, ca Vitoria Lipan, se ducea îngheþatã ºi cu mâinile frânte de disperare ºi bãtea pe la uºi sã cearã sã-i fie ajutat bãrbatul, aici, în Capitala României, de unde în mod normal Soarele ar trebui sã rãsarã pentru toþi românii ºi uite cã unii ºi alþii nu au primit-o, au þinut-o ca pe un om care cerºea ceva, nu ca pe Ana lui Manole, ca pe o femeie jertfitã.

Nu vreau sã insist. E momentul atât de mare, atât de înãlþãtor, atât de frumos, este o baie de luminã, de purificare moralã, încât toate s-au ºters din memoria noastrã.

Am vãzut prin unele publicaþii, al cãror drept la opinie îl respect ºi cu care am polemizat ºi, probabil, voi mai polemiza, dar acum nu, cã Moscova l-ar fi eliberat de Ilie Ilaºcu. Normal cã, pusã problema în termenii aceºtia, da, Moscova l-a eliberat pentru cã ea l-a închis. Îl elibereazã temnicerul, nu?!

ªi pe voi cine v-a eliberat, coane Alecule ºi dragã Nea Mircea? Cine v-a închis? Chelarul. Cine avea cheile la brâu? Cei care v-au bãgat în temniþã.

Dar 9 ani de zile de ce nu l-a eliberat Moscova? De ce n-a fãcut nimic pentru el? Pentru cã era supusul lor, cum ar veni.

Prin cãpãtarea unui nou statut, prin cãpãtarea unei noi cetãþenii, prin cãpãtarea statutului de senator român.

România nu e Transnistria, e þarã mare ºi puternicã ºi infinit mai bogatã decât ei. Asta îi spuneam lui Ilie, asearã, la telefon: ”Vei veni într-o þarã cu mult mai puternicã ºi cu mult mai bogatã în raport cu sãrãcia voastrãÒ. ªi eu sunt conºtient de asta.

Important este ca integrarea sã se facã pe multiple planuri, sã nu mai fie nevoiþi românii de acolo sã fie percepuþi aici numai ca participanþi la tot felul de atacuri, la bande de racheþi ºi la treburi din astea. Ei, de fapt, cum ar fi spus Petre Þuþea, sunt românii absoluþi. Ei stau ca Iona în burta chitului, în burta balenei.