...pentru simplul fapt cã U.D.M.R. este organizaþie ilegalã, anticonstituþionalã, antiromâneascã ºi antieuropeanã.
Care este beneficiul României, domnilor, de 11 ani, de când U.D.M.R. patroneazã manifestãri iredentiste ºi sapã la temelia statului naþional unitar român? ªi care este, de fapt, câºtigul regimului Constantinescu, care a obiºnuit
U.D.M.R.-ul la guvernare ºi se tot lãuda cu aceastã miºcare politicã, elogiatã pânã ºi de Bill Clinton? Astãzi, ºi regimul Constantinescu, ºi administraþia Clinton au pãrãsit scena istoriei, dar U.D.M.R.-ul ºtie sã supravieþuiascã în orice condiþii ºi, de fapt, de vreo 5 ani se eternizeazã la putere.
Nu vã lãsaþi induºi în eroare de fãgãduielile despre o imagine bunã pe plan extern ºi despre drumul României spre N.A.T.O., care, obligatoriu, ar trebui sã treacã pe la Budapesta, cum se tot scria în anii din urmã! Totul nu este decât o cacealma ieftinã, în maniera acestei organizaþii segregaþioniste de a practica politica paºilor mãrunþi.
Am citit ºi eu cu atenþie Legea administraþiei publice locale. Este proastã! Vã spun eu cã este proastã. Este, în fond, o lege ilegalã. Argumentul cã ea ar fi votatã în legislatura trecutã nu rezistã, fiindcã multe dintre normativele care purtau sigiliul inconfundabil a P.N.Þ.C.D. ºi P.N.L. au fost luate la mânã de P.D.S.R. ºi anulate.
Tentativele domnului Ion Iliescu ºi ale miniºtrilor ºi parlamentarilor P.D.S.R. de a demonstra ce bunã ºi ce europeanã ar fi Legea administraþiei publice locale au produs o vie emoþie în rândul românilor, mai ales al acelora din Ardeal, de unde vin. ªi ºtiu cã existã frãmântãri serioase ºi în unele filiale ale P.D.S.R.-ului. Nu m-am amestecat ºi nu mã voi amesteca în aceste probleme.
Faptul cã, oricum, limba maghiarã tot se foloseºte în unele zone, unde se arboreazã indicatoare de-þi vine sã crezi cã te-ai rãtãcit, efectiv, prin Ungaria, nu poate constitui o justificare, ci o circumstanþã agravantã pentru succesiunea de trãdãri ale unora dintre aceia care s-au tot perindat pe la conducerea României. Nu trebuia sã se ajungã aici!
În definitiv, cu aceastã narcotizare a spiritului naþional ºi cu maghiarizarea forþatã a unor judeþe ale Transilvaniei s-au luptat ºi domnii Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase, pentru ca astãzi sã le invoce ca pe ceva natural ºi implacabil, ca pe un fapt împlinit. La urma urmei, ºi violurile, ºi drogurile, ºi crimele reprezintã o realitate a societãþii româneºti, dar asta nu înseamnã cã noi trebuie sã le ºi legiferãm!
Astãzi, domnul Nãstase ne îndreaptã profetic cãtre o lume pe care o ºtie, probabil, numai Domnia sa, ºi eu, unul, nu cunosc în ce revelaþii i s-a arãtat. Ieri folosea un alt limbaj, numai cã realitatea din þarã, în special cea din Transilvania, îl contrazice flagrant. Aici nu este vorba de toleranþa noastrã, ci de intoleranþa altora faþã de români.
De ce vã temeþi, domnilor, de organizarea unui referendum? Sã vorbeascã poporul în locul nostru, dacã unii dintre noi nu mai sunt reprezentativi pentru acest popor!
Introducerea limbii maghiare în administraþia publicã, la primãrii, la notariate, la judecãtorii, ba chiar ºi în relaþiile cu episcopiile româneºti ortodoxe Ñ cum a început episcopul Ioan Sãlãgean sã primeascã adrese oficiale în ungureºte Ñ constituie nu numai legiferarea unei a doua limbi oficiale, nu numai realizarea visului unguresc din
1996, acela al autonomiei lingvistice, ci mai mult decât atât: un atentat grav la fiinþa naþionalã.
Sã nu ºtie asta domnii Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase?! Fãrã îndoialã cã o ºtiu. ªi pentru cã toate argumentele sunt de partea noastrã, a românilor, ºi dorim sã demonstrãm cã nu noi, cei de la P.R.M., ci cei de la P.D.S.R. ºi U.D.M.R. încalcã legislaþia internaþionalã, am introdus aceastã moþiune. Citiþi-o cu atenþie, nu operaþi cu cliºee ºi veþi constata cu surprindere cã nu este o moþiune naþionalistã, nu inflameazã nici un spirit! ªi noi respectãm valorile autentice, perene ale civilizaþiei maghiare. Ce Dumnezeu, nu vorbim aceeaºi limbã?! Dar aici este vorba totuºi de încãlcarea flagrantã a art. 13 din Constituþie, articol cu ghinion pentru unii aflaþi la putere. Aceasta este oglinda pe care o punem în faþa întregii clase politice, ca sã vadã toatã lumea reacþia fiecãrui partid. Aceasta este piatra de încercare. Acesta este momentul adevãrului. Parlamentul României nu a ratificat nici mãcar acum singurul document internaþional care poate reglementa statutul acestor graiuri: Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, semnatã de þara noastrã la 17 iulie 1995. Nici o þarã Ñ deci nici România Ñ nu poate autoriza folosirea limbilor regionale sau minoritare printr-o Lege a administraþiei publice locale. Probleme de limbã nici n-ar avea rost într-o asemenea lege, pentru cã, iatã cum deturneazã totul pe o altã orbitã Ñ altfel decât în cadrul prevederilor Cartei europene respective, aºa dupã cum sunã art. 18 al Convenþiei asupra dreptului tratatelor, semnatã la Viena, în 1979.
Folosirea în legea respectivã a sintagmei ”limba maternãÒ este total greºitã, atipicã limbajului juridic ºi neuzitatã în actele internaþionale.
În mod neechivoc, legea avantajeazã numai persoanele aparþinând minoritãþii maghiare, încãlcând drepturile persoanelor care fac parte din alte minoritãþi naþionale.
Mai mult decât atât, introducerea cifrei de 20% este stranie, nespecificã normelor internaþionale, nereglementatã prin Carta Europeanã, aducând aminte de legile rasiale, gen _numerus clausus_ , privind accesul minoritarilor la învãþãmântul superior.
Oricine se poate întreba, pe bunã dreptate: Ce se va întâmpla cu localitãþile unde nu trãiesc 20% minoritari, ci numai 19%? Cu ei ce facem?
Ca dovadã cã noi, cei de la P.R.M., am studiat foarte bine problema, am sã vã spun pentru prima oarã ºi cine a furnizat aceastã cifrã: Iuliu Maniu, într-o conferinþã despre problema minoritãþilor, þinutã la câþiva ani dupã Marea Unire. În contextul acelor vremuri încã tulburi, când se destrãmaserã în jurul nostru nu mai puþin de trei imperii, cunoscutul politician a introdus noþiunile de ”limbã oficialã internãÒ ºi ”limbã oficialã externãÒ.
Reproduc pentru întâia oarã acel citat care se referea la alte realitãþi, în urmã cu circa 80 de ani: ”În oficiile administrative, atât limba oficialã internã, cât ºi cea externã, va trebui sã fie, fireºte, alãturi de cea româneascã ºi cea care va fi vorbitã de un procent oare-
care mai însemnat al poporaþiei comunale, orãºeneºti sau judeþene, iar limba oficialã externã va fi alãturi de cea românã ºi acea limbã care este folositã de un procent însemnat al poporaþiei respective, de sine înþeles un procent mai redus decât în cazul anterior. Acest procent Ñ continuã Iuliu Maniu Ñ al locuitorilor, în Polonia este stabilit la 30%, în Cehoslovacia la 20%, iar în unele state baltice la 10%. În Legea minoritãþilor din Ungaria ºi în Decretul Consiliului Dirigent din Transilvania Ñ (precizarea mea) Ñ a fost stabilit la 20%Ò. Am încheiat citatul.
Noi ºtim ºi cine a scos de sub colbul arhivelor acest text, l-a actualizat ºi l-a introdus într-o Lege a administraþiei publice locale a României anului 2001, dupã aproape un veac: P.N.Þ.C.D. Ca semn cã au fãcut rãu ºi cã au vrut sã conducã þara tot cu faþa cãtre trecut, þãrãniºtii au fost trântiþi la votul din 26 noiembrie 2000 ºi nu au mai intrat în Parlament. ªi ca semn cã toate þãrile care se respectã au o singurã limbã oficialã este ºi faptul cã þãrile invocate atunci de Iuliu Maniu, în frunte cu Polonia, au renunþat de mult la cifra de 30%, ca sã nu mai vorbim de Cehoslovacia, care s-a ºi dezmembrat!
În 1995 mã aflam într-o delegaþie oficialã care vizita Norvegia. Alãturi de mine, de domnul Adrian Nãstase ºi de alþi parlamentari, era ºi un deputat U.D.M.R. Tot timpul s-a purtat normal, pânã în clipa în care, aflându-ne cu toþii în vizitã protocolarã la preºedinta Senatului þãrii gazdã, el a scos din servietã mai multe teancuri de hârtii, documente, reclamaþii, pe care le-a pus pe biroul de lucru al acesteia. Avea sarcinã de la U.D.M.R. Ne-am uitat cu toþii în altã parte, jenaþi de jena lui. Pe urmã, din vorbã în vorbã, am întrebat-o pe doamna preºedintã a Senatului în câte limbi se învaþã ºcoalã în Norvegia. ”În 52 de limbiÒ, ne-a rãspuns aceasta, ceea ce a provocat înviorarea bruscã a deputatului U.D.M.R., care pãrea a spune: ”Vedeþi? Asta înseamnã democraþie!Ò Numai cã bucuria i-a fost de scurtã duratã, fiindcã femeia distinsã ºi autoritarã din faþa noastrã a continuat: ”În 52 de limbi, fireºte, dar în ºcolile particulare. În învãþãmântul de stat se studiazã doar în limba norvegianã, singura limbã oficialãÒ.
Iatã tot atâtea motive pentru care cei 36 de senatori P.R.M. care au semnat moþiunea cer Guvernului retragerea periculoasei Legi a administraþiei publice locale, care este contrarã Constituþiei, indiferent cum aþi prezenta dumneavoastrã aceastã situaþie, ºi creeazã premisele pentru federalizarea României, având consecinþe incalculabile în foarte multe domenii.
Totodatã, se impune dezbaterea de cãtre Parlament a singurului document care poate justifica o asemenea lege, ºi anume Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare. Aceasta este singura succesiune logicã ºi legicã. Nu puneþi cãruþa înaintea boilor!
Aºa dupã cum declara senatorul U.D.M.R. PŽter Eckstein-Kov‡cs chiar la Cluj-Napoca, în faþa ministrului de interne al P.D.S.R., citez: ”Toþi ungurii din România cunosc limba românãÒ. ªi atunci, care mai este subiectul discuþiilor, domnilor?! Pentru cine dublãm noi limba ofi-
cialã a þãrii?! Pentru ungurii care nu s-au nãscut? Pentru aventurierii care dau nãvalã inversã dinspre Panonia spre Ardeal, ca sã arboreze steagul Ungariei ºi sã cânte imnul acelei þãri, sfidând populaþia României ºi afiºând o trufie tot mai greu de suportat? ªi veþi vedea ce se va întâmpla pe 20 martie în Transilvania, în special la locul crimei din 1990, la Târgu-Mureº!
L-aº ruga pe domnul Octav Cozmâncã, care ºtie cã-l preþuiesc ºi am colaborat pe vremea când sprijineam Guvernul Nicolae Vãcãroiu, sã înceteze jignirea primarului Clujului, care a fost votat de trei ori consecutiv, jigniri cu expresii de genul: ”Se luptã pentru capital electoralÒ. Care capital electoral? Alegerile abia s-au încheiat! ”Are manifestãri infantileÒ ºi ”pânã la urmã tot se rupe sfoaraÒ. Care sfoarã, domnule Octav Cozmâncã? Poate sfoara pe care vreþi dumneavoastrã sã ne trageþi, Octav Cozmâncã ºi Viorel Hrebenciuc! S-a ºi rupt, vã spun eu. ªi ce campanie electoralã poate fi la numai câteva luni de la alegerile locale ºi de la cele parlamentare? Cine tot comandã sondaje de opinie din care trebuie sã reiasã cã P.R.M. se prãbuºeºte irevocabil, dar Guvernul P.D.S.R. ”va spargeÒ curând plafonul limitei maxime de 100%? Eu, personal, vã doresc! Credeþi cã am pizmã, invidiez pe cineva? Aveþi acest mandat, duceþi-l la bun sfârºit, dar daþi-ne dreptul, acolo unde greºiþi, sã vã tragem de mânecã, pentru cã, altminteri, vom fi ”Marea Adunare NaþionalãÒ. Nu se poate sã pretindã unii cã deþin adevãrul absolut, cum nici noi n-am pretins niciodatã, deºi s-au fãcut speculaþii pe tema asta, cã am fi patrioþi absoluþi. Nu suntem. Existã prezumþie de nevinovãþie ºi chiar prezumþie de patriotism. Toþi suntem iubitori de þarã, pentru cã, altminteri, nu ne votau oamenii, dar, vã rog, purtaþi-vã în consecinþã!
Noi încã nu am uitat umilirea trãitã de domnul Viorel Hrebenciuc în martie 1996, când, pur ºi simplu, a fost dat afarã din Budapesta sau din Guvernul Ungariei, unde credea atunci, aºa cum mai crede ºi acum, cã poate el rezolva contenciosul româno-maghiar. Ce ºi cât sunteþi dispuºi sã mai satisfaceþi din pretenþiile anormale ale U.D.M.R.-ului, domnilor din P.D.S.R.? Electoratul dumneavoastrã vi l-aþi întrebat? Cine provoacã tulburãri interetnice, domnilor Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase? Cine este extremist? Ce am fãcut noi în aceste 3 luni, ca sã tulburãm apa din convieþuirea relaþiilor româno-maghiare? P.R.M.-ul, care îi apãrã pe români de furia hungarismului? Deja, în Târgu-Mureº, în autobuze, nu se mai înþelege nimeni cu ungurii. Vorbesc ungureºte: ”teºek, teºek, nem tudom romanoÒ. Spun: ”Plecaþi la voi, în regat, în RomâniaÒ, le strigã ”maimuþe verziÒ pe strãzi, în Cluj, pentru cã li s-a dat un deget.
Colegul Adrian Pãunescu nu a avut, probabil, informaþii sau a uitat sã spunã, dar când s-a intonat ”Deºteaptã-te române!Ò pe patinoarul din Miercurea-Ciuc, mii de maghiari au huiduit ºi au fluierat imnul naþional. De ce nu discutãm ºi aceste probleme, domnilor?! Ar îndrãzni comunitatea maghiarã sã facã aºa ceva, pe
acolo, pe unde a risipit-o vântul istoriei, prin Austria sau prin America? Haida de!
De ce P.D.S.R.-ul dãruieºte cu de la sine putere, suspect de rapid, contracronometru, U.D.M.R.-ului, în numai 4 sãptãmâni, ceea ce nu a fãcut în 4 ani alianþa P.N.Þ.C.D.ÑP.N.L.ÑP.D.?
Doamnelor ºi domnilor din P.D.S.R., dar ºi din P.N.L. ºi din P.D.,
Încã mai este timp sã puneþi capãt, alãturi de noi, acestei escaladãri nefireºti, care nu diferã cu nimic de Tratatul româno-ucrainean! Aºa dupã cum nici acel act de trãdare de þarã nu a servit în nici un fel poporului român, la fel se va întâmpla ºi cu oficializarea limbii maghiare, fiindcã indiferent ce vicleºuguri vor folosi guvernanþii, ºtim ºi noi sã citim un text în româneºte ºi, pe deasupra, mai vedem ºi urmãrile lui în viaþa de zi cu zi a Transilvaniei.
Raportul prezentat aici de domnul Ghiorghi Prisãcaru s-ar putea, vorba lui Titu Maiorescu ”sã fie adevãrat, dar nu e în chestieÒ.
Nu-i aduceþi pe unguri stãpâni pe capul românilor din Transilvania, pentru numele lui Dumnezeu! Exemplele udemeriºtilor despre Tirol ºi finlandezi sunt de-a dreptul ridicole. Vã rog! Am fost ºi noi acolo ºi nu este situaþia aºa cum o prezentaþi dumneavoastrã.
Dupã Diktatul de la Viena, Horthy a încercat sã impunã limba maghiarã în localitãþile unde trãiau peste 50% unguri, ºi tot nu a reuºit! Oare, cum credeþi cã veþi reuºi dumneavoastrã, pe lungã duratã? ªi de ce asta? În numele unor iluzorii avantaje? Dar este o nebunie curatã! Nu vã dã nimeni dreptul sã sacrificaþi limba românã de dragul unor târguieli politicianiste!
Este de datoria noastrã sã vã avertizãm: vã aflaþi pe un drum greºit. Parafrazându-l pe Cromwell, care spunea monarhiºtilor englezi: ”Pentru numele lui Dumnezeu, gândiþi-vã cã s-ar putea sã nu aveþi dreptate!Ò, vã spun acum: ”Nu aveþi dreptate!Ò ªi v-o spun cu prietenie, nu cu duºmãnie. Meditaþi, vã rog, la vorbele profetului biblic Isaia: ”Vai de cei care numesc rãul bine ºi binele rãu, care spun cã întunericul este luminã ºi lumina întuneric, care dau amãrãciune, în loc de dulceaþã, ºi dulceaþã în loc de amãrãciune! Vai de cei ce se socot înþelepþi ºi se cred pricepuþi!Ò
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.