Costache Mircea

## **Domnul Costache Mircea:**

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte. Doamnelor ∫i domnilor,

Cineva trebuie s„ se simt„ vinovat. Se pare c„ nu mai avem chef de via˛„ ∫i c„ ne-a pierit gustul victoriei. Ni s-au diminuat dramatic coeziunea ∫i sentimentul m‚ndriei na˛ionale, animat Ón r„stimpuri de reu∫itele sportivilor care performau sub tricolor. Œn ultima vreme, Óns„, nici atle˛ii, nici fotbali∫tii nu mai reu∫esc s„ reaprind„ Óncrederea ∫i bucuria colectiv„. De guvernan˛i ce s„ mai zicem? Victoriile lor pe t„r‚mul chiverniselii proprii au Óntunecat at‚t de mult orizontul de a∫teptare al cet„˛enilor Ónc‚t societatea rom‚neasc„ paralizat„ de corup˛ie, s„r„cie ∫i mizerie nu mai reac˛ioneaz„ la nimic. Dac„ ˛ip„ careva de pe afar„, deranjat cine ∫tie cum ∫i de ce de adop˛iile interna˛ionale sau de alte inginerii mafiote autohtone, se mai face ceva agita˛ie, ca la noi, 3 zile, Ón jurul vreunui subiect.

Œn lipsa unor impulsuri din afar„, pot puternicii no∫tri, care pot orice, f„r„ s„-i opreasc„ nimeni, s„-i fac„ pe micu˛ii trafica˛i la negru hamburgeri, c„ tot nu reac˛ioneaz„ nimeni, nici societatea civil„, nici societatea militar„, nici cea interlop„, c„ doar ei Ói merge bine. Am asistat cu 2 ani Ón urm„, dup„ anun˛area la Praga a aprob„rii cererii Rom‚niei de aderare la NATO, la

mimarea imbecil„ a bucuriei colective de un ridicol fabulos ∫i de un tragism scelerat.

Copii ∫i adolescen˛i ca ni∫te flori erau pu∫i s„ c‚nte ∫i s„ danseze ∫i s„ zburde prin pie˛ele marilor ora∫e, chipurile, de bucurie c„ a intrat ˛ara lor Óntr-un bloc militar. Bie˛ii copii, nu era vina lor, dar autorit„˛ile, conducerile ∫colilor ar fi trebuit s„ ∫tie, dac„ erau s„n„to∫i la cap, pentru c„ a∫a ceva nu se serbeaz„ de c„tre Óngerii neprih„ni˛i care au alte visuri dec‚t Ónzestrarea armatei cu bombardiere rachete ∫i tehnic„ de distrugere. Doar o societate normal„ reac˛ioneaz„ normal, ceea ce nu este ∫i cazul nostru.

Pe 26 februarie a.c. am asistat sub cupola Parlamentului la cea mai anost„ manifestare din cei 14 ani apocaliptici. Atunci, Camerele reunite au aprobat proiectul Legii pentru aderarea ˛„rii noastre la Alian˛a Nord-Atlantic„ Óntr-o atmosfer„ de plictis general, de sporov„ial„ ∫i dezinteres acru, care spune totul despre starea Ón care a fost adus„ nu numai popula˛ia, ci ∫i eterogena noastr„ clas„ politic„, reprezentan˛ii ale∫i ai poporului.

Œn timpul discursurilor, pe care nu le asculta nimeni, cei prezen˛i se Óntre˛ineau doi c‚te doi, Ón tête ? tête-uri ∫optite, Ónso˛ite de gesturi lascive ori de c„sc„turi lacrimogene. Vorbea pre∫edintele cu premierul, ministrul transporturilor maxi-taxi ∫i al construc˛iilor de vile A.N.L. cu ministrul gazoductelor ∫i rafin„riilor falimentare, datoare cu sutele de milioane de dolari la buget, ministrul controlului cu cel al administra˛iei, ministrul agriculturii cu cel al Ónv„˛„m‚ntului, ministrul ap„r„rii cu cel de externe, ministrul de finan˛e cu cel de interne, asta la prezidiu, Ón sal„, a∫i∫derea, doi c‚te doi, membrii Parlamentului, colegii no∫tri, schimbau impresii, gesticulau. Ce erau s„ fac„, dac„ subiectul nu mai intereseaz„ pe nimeni? Ce s„ mai zic„ bie˛ii no∫tri concet„˛eni c‚nd lor aderarea la NATO ∫i la Uniunea European„ nu le ˛ine de foame, ba mai mult, o accentueaz„.