În primul rând, aº vrea sã mulþumesc domnilor senatori ºi deputaþi care, lãsând la o parte o serie de critici punctuale sau generale, au lãudat sau au subliniat unele aspecte pozitive din activitatea Serviciului Român de Informaþii. ªi cel mai mult poate m-au bucurat acele aprecieri în care au arãtat neimplicarea Serviciului în probleme politice.
Aºa cum probabil þineþi minte, la ºedinþa de învestiturã am spus cã voi încerca sã fac din acest serviciu un serviciu echidistant, un serviciu al statului de drept, ºi nu pus în slujba unei puteri trecãtoare, indiferent care ar fi aceasta, ºi încercãm, prin toate mijloacele, sã facem acest lucru.
Revenind la întrebãrile care ne-au fost puse, sigur cã dumneavoastrã v-aþi pregãtit pentru aceste întrebãri, iar noi trebuie sã încercãm sã rãspundem pe loc la ele. Dacã nu vom fi suficient de expliciþi la unele din ele, am rugãmintea, aºa cum totdeauna uºa mea a fost deschisã tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politicã, indiferent de partidul din care fac parte, rugãmintea este sã putem continua acest dialog, dacã cumva nu pot mulþumi acum prin rãspunsurile pe care le voi da.
Un rãspuns general, adresat domnului senator Ciurtin, dar priveºte ºi pe alþi colegi existenþi în salã, priveºte o serie de firme nominalizate, care ar fi, de exemplu EUROGOLD, POLUS, SIDEX, ROMTELECOM ºi aºa mai departe. Aici aº vrea sã fac o precizare. A face o prezentare a informaþiilor despre acestea în cadru public ar însemna sã comit o încãlcare a regulilor ºi chiar a normelor legale ce guverneazã activitãþile de valorificare a informaþiilor. Vã asigurãm cã, ori de câte ori am fost în posesia unor informaþii de siguranþã, nu am menajat pe nimeni ºi aceste informaþii le-am înaintat factorilor abilitaþi de a le utiliza.
Referitor la întrebarea domnului senator Sãndulescu, aºa cum a evidenþiat ºi domnul preºedinte al comisiei, în foarte multe cazuri în care Serviciul Român de Informaþii a contribuit decisiv la stoparea unor activitãþi ilegale, rolul instituþiei noastre Ñ ºi nu întâmplãtor acest lucru Ñ nu a fost adus în prim-plan.
În cazul citat, aportul S.R.I. a fost important, aº spune chiar decisiv, atât în planul informãrii factorilor abilitaþi, cât ºi în documentarea activitãþilor infracþionale, care a condus la neutralizarea acestei grupãri mafiote.
Domnul senator Pãcuraru ne pune întrebãri privind problemele de logisticã ale Serviciului. Vreau sã-l asigur cã Serviciul Român de Informaþii nu dispune de o slabã dotare Ñ ºi asta în pofida celor care doresc, din diverse
motive, sã confere o imagine deformatã în legãturã cu subiectul în discuþie.
În acelaºi timp, þin sã precizez cã, în concepþia conducerii instituþiei noastre, dotarea tehnicã ºi materialã reprezintã una din condiþiile ce asigurã performanþa ºi creºterea eficienþei în muncã, la care se adaugã pregãtirea profesionalã temeinicã a cadrelor ºi motivaþia autenticã a acestora în activitatea desfãºuratã.
Altfel spus, avem în vedere o dezvoltare echilibratã ºi integralã a tuturor factorilor care concurã la creºterea eficienþei activitãþii instituþiei.
Þinând seama de dinamica extraordinarã înregistratã în domeniu, este evident cã dotarea Serviciului cu mijloace tehnice performante va rãmâne o preocupare constantã a conducerii instituþiei. Contãm, în acest sens, atât pe resursele proprii în materie de cercetare ºi inovare specificã, cât ºi pe extinderea cooperãrii cu diverºi parteneri externi. ªi asta, poate pentru exemplificare, dupã expoziþia care a fost astãzi în hol, privind dotarea tehnicã a brigãzii antitero, probabil cã unii dintre dumneavoastrã Ñ sau din explicaþiile pe care le-aþi primit Ñ v-aþi dat seama cã este o dotare la zi, este o dotare performantã. Lãsând la o parte, sigur, profesionismul luptãtorilor, pregãtirea lor, care face faþã oricãrei situaþii, dotarea, cum aþi vãzut-o, este o dotare Ñ cum se spune Ñ de ultimul rãcnet.
Domnii senatori Pãcuraru ºi Dumitraºcu, cu o întrebare pe care aº putea-o considera comunã: ”Ce face Serviciul Român de Informaþii dacã nu se iau mãsuri din partea celor care au primit informãrile respective?Ò
Aici, rãspunsul este puþin mai lung ºi mai elaborat. Nu aº vrea sã trec la acest rãspuns înainte de a vã cita Ñ fiindcã este o problemã continuã, care ne preocupã ºi pe noi foarte mult Ñ din rapoartele anilor precedenþi.
Raportul pe 1995Ñ1996: ”Nu de puþine ori, cu toate cã reacþiile beneficiarilor sunt favorabile, primim confirmãri ºi mulþumiri, dar nu se întreprind mãsuri de eliminare a pericolelor pe care le semnalãmÒ. Am încheiat citatul.
Aici aº vrea totuºi sã explicitez, fiindcã ºi pe mine m-a preocupat acest lucru, legat chiar, într-adevãr, de insatisfacþia unor lucrãtori ai Serviciului în anumite situaþii.
Activitatea desfãºuratã de Serviciul Român de Informaþii se concretizeazã, între altele, prin elaborarea unor tipuri specifice de documente de informare care, în conformitate cu Legea privind siguranþa naþionalã a României, sunt direcþionate cãtre beneficiari, în raport de competenþele acestora. Documentele respective conþin: sesizãri oficiale, informãri puse la dispoziþia factorilor de decizie, evaluãri ºi analize de stare într-o problematicã specificã, materiale de informare solicitate de beneficiari în limitele legii.
Semnalarea, în conformitate cu obligaþiile ce decurg din actele normative în materie de siguranþã naþionalã, a unor disfuncþii ce pot genera riscuri sau ameninþãri care se manifestã, la un moment dat, în unele instituþii ale statului se face în scopul de a determina declanºarea unor acþiuni de verificare, prin propriile organe de control
de care dispun aceste instituþii. Aceasta este, în fond modalitatea în care se concretizeazã caracterul preventiv al informãrilor pe care le realizeazã Serviciul Român de Informaþii.
Este important de reþinut faptul cã riscurile semnalate de noi îºi au sorgintea uneori în maniera deformatã în care se recepteazã sensul ºi scopul unor mãsuri, îndeosebi în planul economic ºi social.
Absenþa unor explicitãri complete, adecvate ºi accesibile celor mai largi categorii de populaþie induce riscul declanºãrii unor efecte diferite de cele scontate.
În ceea ce priveºte modul în care sunt valorificate documentele de informare puse la dispoziþie de cãtre Serviciul Român de Informaþii, din rãspunsurile primite, dar ºi din constatãrile proprii privind evoluþiile ulterioare semnalãrilor pe care le-am fãcut se poate, dar cu minusurile respective, se poate aprecia cã a crescut receptivitatea beneficiarilor noºtri.
Desigur, am înregistrat ºi situaþii în care au existat unele contestãri în legãturã cu riscurile, pericolele sau ameninþãrile semnalate. Aceste cazuri au determinat, cum era firesc, explicaþii ori verificãri suplimentare.
Menþionez însã cã S.R.I. are privilegiul de a spune totdeauna adevãrul, fãrã menajamente. Chiar dacã greºim, poate, într-o serie de aprecieri, îl spunem cu cele mai bune intenþii, fãrã a menaja pe nimeni. Prin aceasta precizez cã sper cã am rãspuns ºi la una din întrebãrile domnului senator Dumitraºcu.
Aº vrea sã subliniez, în acest sens Ñ ºi aici domnul vicepreºedinte al comisiei, domnul deputat Petrescu, are dreptate Ñ, cã ar trebui, în Legea siguranþei naþionale, definiþi mai bine beneficiarii acestor informãri. Din discuþiile pe care le-am avut cu dânsul, este realã aceastã observaþie ºi sper cã noua lege, care ºtiu cã se gãseºte la Comisia de apãrare din Camera Deputaþilor, va reglementa acest lucru.
Aº vrea sã dau un rãspuns mai complex unor întrebãri ale domnului senator Dumitraºcu Ñ nu ºtiu dacã mai este în salã; îmi pare rãu! Ñ ºi ale domnului deputat Þurlea.
Eu vreau sã dau aceste rãspunsuri, fiindcã se fac atâtea speculaþii pe aceastã temã ºi trebuie sã spunem, când este cazul, lucrurilor pe nume.
Noi am constatat aceste lucruri când s-au întâmplat o serie de evenimente mai deosebite în viaþa internaþionalã, cum au fost chiar evenimentele din Kosovo, în proximitatea frontierelor noastre.
România este un stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil ºi este partea comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate sau de origine etnicã. România respectã toate reglementãrile europene privind minoritãþile. Evident, existã persoane, organizaþii sau chiar state care, din dorinþa de a împiedica accesul þãrii noastre în organismele euroatlantice, ºi-ar dori ca România sã fie confruntatã cu probleme etnice.
A confunda manifestãrile unor persoane izolate cu aºa-zisa problemã etnicã ar da apã la moarã neprietenilor României de care am vorbit înainte.
România este un stat suficient de puternic pentru a da o ripostã corespunzãtoare celor care mai agitã steagul iredentismului.
În încheiere la aceastã problemã afirm ferm: România nu are probleme etnice, iar toþi cetãþenii au drepturi egale, indiferent de originea etnicã. În aceste condiþii, cred cã veþi fi de acord cã problema iredentismului a fost tratatã corespunzãtor realitãþii în rapoartele Serviciului Român de Informaþii, nedând satisfacþie celor care ºi-ar dori ca România sã se confrunte cu astfel de probleme.
Mi-aº permite sã citez din interviul fostului ambasador al Marii Britanii la Bucureºti, pânã acum câteva luni de zile, care a fost luat imediat dupã evenimentele din Iugoslavia, din Kosovo.
”Întrebare: Existã vreo tendinþã pentru autonomia Transilvaniei?
Rãspuns: Trebuie sã aveþi mereu în minte faptul cã populaþia majoritarã din Transilvania o reprezintã vorbitorii de limbã românã. Desigur, încurajatã de evoluþia din KosovoÒ Ñ ºi asta, apropo de ce vã spuneam adineauri Ñ ”o anumitã tendinþã pentru autonomia regionalã a apãrut la suprafaþã ºi, în consecinþã, existã o dozã de nervozitate în România faþã de aceastã chestiune. Existã douã judeþe unde populaþia maghiarofonã reprezintã 89Ñ90%, exact ca populaþia albanezã din Kosovo, dar asta este singura similitudine cu Kosovo, cãci, în rest, maghiarofonii au exact aceleaºi drepturi ca ºi cei vorbitori de limbã românã. Ca atare, problema, chiar dacã se discutã, nu este pe agenda politicã.Ò
Am încheiat rãspunsul fostului ambasador al Marii Britanii la Bucureºti.
S-a pus o întrebare privind starea de spirit a ofiþerilor din instituþie, privind prezentarea celor douã rapoarte. Nu cred eu cã este o problemã a stãrii de spirit a ofiþerilor noºtri, care au atâtea probleme pe agenda lor, ca sã-ºi punã problema... Sigur cã tuturor le face plãcere ca instituþia pe care o reprezintã sã fie corespunzãtor reprezentatã, dar nu îi afecteazã în starea de spirit ºi se ocupã în continuare aºa cum trebuie de siguranþa naþionalã a României.
S-a pus întrebarea dacã Serviciul Român de Informaþii este pregãtit pentru integrarea în N.A.T.O. ºi în Uniunea Europeanã.
Aici aº rãspunde în felul urmãtor: în documentele pe care le aveþi la dispoziþie existã unele detalii privind dimensiunile ºi eficienþa raporturilor de cooperare între Serviciul Român de Informaþii ºi diverse structuri informative strãine, inclusiv cele din statele N.A.T.O.
Nivelul extins ºi diversificat la care se situeazã în momentul de faþã aceste relaþii de cooperare se explicã prin conºtientizarea la nivelul conducerii Serviciului a faptului cã realizarea unui control eficient al ameninþãrilor specifice, caracterizate printr-o accentuatã internaþionali-
zare, nu este posibilã fãrã conjugarea eforturilor ºi a experienþei mai multor servicii de informaþii.
Rezultatele foarte bune realizate în ultimul timp pe linia contracarãrii unor ameninþãri precum terorismul, traficul ilegal de persoane, droguri, armament ºi materiale strategice ori criminalitatea financiarã s-au reflectat în aprecieri pozitive din partea unor parteneri strãini, privind profesionalismul, seriozitatea ºi eficienþa activitãþii Serviciului Român de Informaþii.
Domnul deputat Mogoº observ cã nu mai este în salã, îmi pare rãu, dar eu totuºi vreau sã-i rãspund cã aºtept ca dânsul, lãsând la o parte cã nu a avut dreptate în ceea ce a spus, îmi pare rãu cã trebuie sã-l contrazic, dar aºtept ca dânsul, ca avocat, ca jurist, sã aibã o contribuþie puternicã atunci când se va discuta Legea siguranþei naþionale, sã defineascã acei termeni pe care mã întreba pe mine cum sã-i definesc. Pãrerea mea este cã nu trebuie sã confundãm un caz personal al dânsului, în care este avocat, cu o problemã de siguranþã naþionalã. În nici un caz domnului deputat Mogoº Serviciul Român de Informaþii nu i-a încãlcat drepturile constituþionale.
În legãturã cu asociaþiile ºi fundaþiile, din fericire, prin Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000, se reglementeazã statutul juridic al acestora ºi, faptic, la ora actualã, este reglementatã problema funcþionãrii, care, într-adevãr, era veche, a unei legi din 1924.
Vreau sã precizez aici, ca sã nu lãsãm loc de interpretare, cã noi nu urmãrim asociaþiile ºi fundaþiile, ci suntem receptivi numai la acele semnale care evidenþiazã acte ºi fapte ce aduc atingere siguranþei naþionale, comise de unele persoane care îºi acoperã activitatea infracþionalã în anumite asemenea organizaþii.
De asemenea, fiindcã s-au ridicat câteva aspecte, chiar în luãrile de cuvânt, care, practic, au fost întrebãri, aº vrea sã-i rãspund domnului senator Szab— K‡roly, care a enumerat o serie de întâmplãri Ñ eu aveam lista mai lungã Ñ în care, de la început, Serviciul Român de Informaþii a fost pus la zid. Nu pot sã accept, ca director al Serviciului, o astfel de abordare. Mi se pãrea colegial ºi corect, aºa cum uºa mea a fost deschisã ºi este deschisã pentru orice parlamentar din aceastã salã, sã vinã sã discute cu mine aceste lucruri ºi poate le-am fi gãsit rãspunsul împreunã.
De asemenea, nu pot fi de acord cu insinuãrile care s-au fãcut cu aºa-zisul caz de la Odorheiul Secuiesc, în care un echipaj al Serviciului Român de Informaþii, care se gãsea în misiune ordonatã, pe teritoriul României, reþineþi, a fost sechestrat Ñ nicãieri nu se întâmplã acest lucru Ñ, ca tot Serviciul Român de Informaþii sã fie acuzat. Nu pot fi de acord cu astfel de abordãri. Nu urmãrea nici un partid, nu urmãrea nici o formaþiune, dar avem dreptul sã ne desfãºurãm corect activitatea. ªi am explicat membrilor comisiei, inclusiv domnului senator Verest—y Attila, care a înþeles. Eu sunt convins cã, dacã discutam ºi cu domnul senator K‡roly Szab—, nu am mai fi avut astãzi aceste întrebãri. Cum, de asemenea, domnul senator Frunda nu ar mai fi fãcut afirmaþia, la Consiliul
Europei, cã Serviciul Român de Informaþii are societãþi comerciale. Nu avem nici o societate comercialã. Dacã era o discuþie, putea sã afle de la noi, nu sã aflu de la Consiliul Europei aceste informaþii ºi sã dau explicaþii la alþi parteneri. Nu mi se pare corect ºi loial acest mod de abordare a unor probleme de siguranþã naþionalã.
Vreau sã vã informez cã noi avem, conform legii, o regie autonomã care a mai rãmas cu o singurã activitate. Restul au fost toate scoase. Singura activitate o reprezintã sistemele de protecþie ºi pazã pentru instituþiile guvernamentale, bãnci, alte instituþii ale statului român, care am considerat cã, la ora actualã, încã nu pot fi trecute în sistemul de privatizare. Restul, nu avem nimic, nici societãþi comerciale, nici activitãþi comerciale. Acest lucru se poate verifica ºi s-a verificat de cãtre Comisia de control parlamentar a activitãþii Serviciului Român de Informaþii.
Domnul deputat Mândroviceanu, membru al comisiei, a ridicat problema discrepanþelor între avere ºi salariu.
Sã ºtiþi cã avem în vedere permanent acest lucru, privind situaþia materialã a ofiþerilor noºtri, ºi atunci când apar astfel de discrepanþe, pe baza unor verificãri temeinice, se iau ºi mãsurile respective. Nimeni nu este mai presus de lege, indiferent dacã este ofiþer al unui serviciu de informaþii din România.
În acest sens, vreau sã rãspund, pentru cã eu cred cã este necesar un rãspuns, domnului vicepreºedinte Petrescu, privind fiºele de protecþie.
Aceste fiºe de protecþie, care se numesc ”Raport contrainformativÒ, au fost introduse în acest an. Într-adevãr, la Capitolul IV, care se intituleazã ”Alte aspecte cu potenþial de risc contrainformativ rezultate din situaþia materialãÒ, Ñ exact ce a spus domnul Mândroviceanu Ñ ”relaþii, legãturi cu reprezentanþi ai organizaþiilor transnaþionale, minoritãþilor etnice, religioase, sexuale, consumatoare de droguri ºi aºa mai departe, relaþii oficiale/neoficiale, altele decât cele operative, cu cetãþeni strãini, apatrizi, rezidenþi, persoane din lumea interlopã, crimã organizatã etc., lideri politici, persoane aparþinând unor organizaþii extremist-teroristeÒ, deci numai aspectele cu potenþial de risc contrainformativ, tocmai ca sã ferim ofiþerii noºtri de zona politicã, indiferent cã zona aceasta politicã se numeºte putere sau opoziþie.
Reþineþi cã acest formular este luat de la un serviciu occidental, dintr-o þarã lângã care dorim sã fim alãturi ºi în N.A.T.O., ºi în Consiliul Europei. Atunci, trebuie sã ne hotãrâm: acceptãm sau nu acceptãm aceste lucruri? Sigur cã ºi în cadrul Serviciului am avut oameni care au primit cu greu acest lucru, dar ei trebuie sã înþeleagã cã a fi ofiþer de informaþii înseamnã ºi renunþarea la anumite lucruri. Nu este o meserie uºoarã ºi tocmai de asta cine se apucã s-o facã trebuie s-o facã cu toatã responsabilitatea, în slujba statului român. Nu menajãm pe nimeni.
S-a spus Ñ ºi aº vrea sã lãmuresc ºi acest lucru, fiindcã a apãrut o datã ºi în presã Ñ ”explicitarea mandatelor vizavi de numãrul de cazuri înaintate la ParchetÒ.
Aici este urmãtorul aspect: sunt cazuri care sunt definitivate la Parchet, în care sunt mai multe mandate, fiindcã sunt mai mulþi incriminaþi în cazul respectiv. Ca sã vã exemplific, este un caz pe care, la ora actualã, îl putem considera, din punctul nostru de vedere, închis este cazul ”Þigareta IIÒ, unde, pentru un singur caz sesizat Parchetului, au fost, normal, mai multe mandate. Sunt mandate care se realizeazã, dacã vreþi, se închide, cum ar veni, activitatea lor, prin mãsuri preventive, fiindcã, în definitiv, aºa cum vã spuneam ºi înainte, rolul unui serviciu de informaþii, în primul rând, este sã previnã, nu sã trimitã la Parchet. Eu, de multe ori, când un caz a ajuns la Parchet, o consider ca o nerealizare. Realizarea cea mai mare este când previi.
Deci a treia situaþie la mandate este Ñ ºi avem destule cazuri, fiindcã am fost foarte ofensivi în acest sens Ñ când s-a întrerupt dreptul de ºedere în România al unor persoane bãnuite de activitãþi ostile sau periculoase pentru statul român. ªi am avut zeci de cazuri de acest fel în ultimii ani.
Mã scuzaþi cã nu am rãspuns la o întrebare privind relaþiile Serviciului Român de Informaþii cu celelalte structuri de informaþii ºi problema comunitãþii de informaþii. Sigur cã aici, la problema comunitãþii de informaþii, eu nu pot sã vin decât cu o pãrere personalã. Asta, fiindcã dumneavoastrã veþi hotãrî, când veþi discuta ºi veþi vota legea respectivã.
Deci, ca sã rãspund la prima parte a întrebãrii, relaþiile sunt bune ºi într-o continuã evoluþie a cooperãrii ºi cu Serviciul Român de Informaþii, ºi cu Serviciul de siguranþã al armatei, ºi cu structurile informative din cadrul Poliþiei Române; la fel, cu Parchetul ºi cu Parchetele generale de pe lângã Curþile de apel.
Sigur cã este loc ºi de mai bine ºi poate Legea siguranþei naþionale va specifica mai clar anumite aspecte în acest sens.
Referitor la comunitatea de informaþii, eu aº vedea aceastã comunitate nu ca o structurã. Nu avem nevoie sã facem structuri peste structuri. Repet, este o poziþie personalã. Eu aº vedea-o, dacã vreþi, ca o întâlnire, o întrunire a directorilor structurilor respective, în care sã stabileascã ºi sã definitiveze o serie de aspecte privind cooperarea, pe anumite direcþii de acþiune, în funcþie de condiþiile interne ºi externe, de a stabili unele mãsuri concrete, în anumite cazuri, în care numai sã le defineascã, ºi restul, trebuie sã-ºi facã fiecare serviciu datoria. Nu consider cã este nevoie de o structurã, de o ”pãlãrieÒ în plus peste serviciile de informaþii care acþioneazã în România.
Repet, este o pãrere personalã ºi dumneavoastrã veþi decide.
ªi aici Ñ ºi cu asta cred cã termin rãspunsurile Ñ s-au pus o serie de întrebãri privind, de exemplu Ñ sigur cã pot sã fie declaraþii politice, dar mi-au fost puse Ñ, de exemplu, privind Legea nr. 1/2000, Legea privind imobilele naþionalizate, care ºtiu cã se gãseºte în dezbatere.
Domnilor, noi suntem un serviciu de informaþii. Dumneavoastrã sunteþi Parlamentul României, sunteþi organul suprem, dacã vreþi, al unui stat de drept. Preºedinþie ºi Guvern au ºi statele totalitare, indiferent cã sunt de stânga sau de dreapta, dar asta ne defineºte pe noi faþã de ei: Parlamentul. Dacã un serviciu de informaþii, indiferent cum se numeºte acela, ar ajunge sã facã aprecieri despre activitatea unui Parlament, vã asigur cã lucrurile ar fi foarte grave, iar eu acest lucru nu-l voi face niciodatã. Chiar dacã am pãreri personale, chiar dacã, poate, consider cã, în anumite situaþii, se putea sã fie altfel, este o pãrere personalã ºi nu va fi niciodatã pãrerea Serviciului. Dumneavoastrã sunteþi forul suprem ºi sunteþi garantul democraþiei în aceastã þarã. Nu avem dreptul ºi nu trebuie sã admiteþi vreodatã sã ne puneþi acest fel de întrebãri.
Vreau sã închei cu ultimul aspect, sã mulþumesc Comisiei de urmãrire ºi control a activitãþii Serviciului Român de Informaþii ºi pentru eficienþã, ºi pentru modul colegial, chiar dacã, sigur, în activitate, am mai avut ºi anumite neînþelegeri sau diverse moduri de a privi lucrurile; sunt inerente. ªi într-o familie te cerþi cu soþia uneori, dar tot cu ea rãmâi!
Vreau sã mulþumesc în mod deosebit domnului preºedinte Galbeni, domnului vicepreºedinte Petrescu, domnului secretar Spãtaru ºi tuturor membrilor comisiei,
care, vã spun sincer, au fost de un real sprijin ºi Ñ nu vreau sã flatez pe nimeni, fiindcã nu este cazul Ñ dar aºa consider eu cã trebuie sã se desfãºoare activitatea, sub acest control, a unui serviciu de informaþii.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.