Stenogramă plen

364, absenþi 121. Cvorumul legal de ºedinþã este de 243 de colegi parlamentari.

Ordinea de zi de astãzi este urmãtoarea, pentru cei care nu au intrat în posesia ei.

La punctul 1 pe ordinea de zi Ñ Votul prin apel nominal asupra propunerilor privind numirea membrilor Colegiului Consiliului Naþional pentru studierea arhivelor Securitãþii.

Punctul 2 Ñ Depunerea jurãmântului de cãtre membrii Colegiului Consiliului Naþional pentru studierea arhivelor Securitãþii.

Vã mulþumesc foarte frumos, dumneavoastrã ºi colegilor mei de grup.

Vã mulþumesc.

Ceea ce mai putem constata este ºi faptul cã, mai ales din anexele care au fost prezentate comisiei, a crescut numãrul de sesizãri penale pe care Serviciul Român de Informaþii le-a înaintat factorilor în drept. Problema cã aceste sesizãri penale, aceste dosare nu sunt rezolvate decât cu o lentoare cu totul ieºitã din comun, aceasta este o problemã care nu þine de S.R.I. ºi de activitatea acestui organism, ci, mai degrabã, de activitatea Parchetelor ºi, în general, a justiþiei. Evident cã lucrurile acestea produc o insatisfacþie în interiorul Serviciului.

S-a remarcat Ñ ºi pe drept cuvânt Ñ cã se promoveazã tineretul în funcþii de conducere, cã foarte mulþi angajaþi, de fapt marea majoritate, sunt angajaþi în Serviciul Român de Informaþii dupã 1990. Este un lucru pozitiv, am spune ºi noi. Totuºi, personal consider cã, uneori, se face un exces în acest domeniu, având în vedere cã promovarea într-o funcþie de conducere presupune totuºi acumularea unei oarecare experienþe, ºi a ajunge de pe o poziþie de Ñ sã zicem Ñ ºef de birou într-un judeþ mai puþin important, ºef de secþie S.R.I. într-un judeþ cu o problematicã foarte complexã, mi se pare exagerat.

De fapt, acele informãri citate de domnul preºedinte Ionescu-Galbeni, informãri neconcludente, de-a dreptul ridicole, provin exact din acea secþie la care mã refer.

Evident cã existã, aºa cum s-a spus aici, o anumitã tendinþã de a reveni la conceptul de supraveghere generalã, mai ales în anumite diviziuni ale Serviciului Român de Informaþii. Aceasta nu neapãrat pentru cã este o linie care porneºte de la conducere, ci, de fapt, este o dorinþã de a acoperi, într-un fel, lipsa unor informaþii mai substanþiale.

Nu este mai puþin adevãrat cã am primit numeroase buletine informative din partea Serviciului Român de Informaþii ºi cã unele din aceste buletine informative au fost de foarte bunã calitate. Dar am remarcat ºi am spus-o de foarte multe ori, chiar ºi la bilanþul diviziunii de analizã ºi sintezã, cã numãrul sintezelor informative pe care noi le primim este încã foarte scãzut ºi cã, totuºi, calitatea multora din informaþiile pe care le primim lasã de dorit. Sunt multe banalitãþi, multe platitudini pe care le primim cu menþiunea de strict secret. ªi doar faptul cã aceste informaþii sunt certe nu este suficient sã ne satisfacã.

Totuºi, nu putem spune cã Serviciul Român de Informaþii nu a informat factorii de decizie, mai ales cã, atunci când s-a produs acel fenomen al mineriadei, anul trecut Ñ ºi noi am verificat modul în care Serviciul Român de Informaþii a informat factorii de decizie Ñ, am constatat cã informaþiile au fost date cu promptitudine tuturor factorilor de decizie. Faptul cã nu s-au luat mãsuri este cu totul altceva.

Aº sesiza ºi faptul cã marea majoritate a informaþiilor, în aprecierea mea, personalã, în urma controalelor efectuate la secþii ºi din discuþiile pe care le-am avut la diviziunile centrale, poate peste 60% ajung la Preºedinte, consilierii Preºedintelui ºi la primul-ministru, ºi doar restul la alþi factori de decizie.

Este discutabilã ºi îndreptarea unor buletine informative cãtre consilierii prezidenþiali, mai ales cã, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991, ei nu sunt factori abilitaþi sã primeascã asemenea informaþii.

Serviciul Român de Informaþii are o serie de probleme care nu sunt cauzate, în primul rând, de activitatea pe care ofiþerii acestui Serviciu o desfãºoarã. În primul rând, o analizã a bugetelor alocate de-a lungul anilor va arãta faptul cã, întotdeauna, au primit mai puþin de 50 % din cât au solicitat. Aceasta ar duce la o dotare tehnicã insuficientã, de multe ori la fonduri operative Ñ ºi ºtiu cei care trebuie sã ºtie ce înseamnã acest lucru Ñ total insuficiente. Salariile sunt destul de mici, lucru care creeazã o fluctuaþie mare ºi imposibilitatea de a gãsi specialiºti în anumite domenii, în special juriºti de calitate, informaticieni, specialiºti în domeniul bancar.

De asemenea, este foarte greu, pentru cã activitatea se desfãºoarã, de regulã, în sedii inadecvate, de regulã împreunã cu Ministerul de Interne, spaþii total restrânse ºi inadecvate muncii de culegere de informaþii.

Relaþia cu beneficiarii, legat de informaþie, nu este întotdeauna optimã, aºa cum a fost, totuºi, prezentatã aici. Într-adevãr existã ºi confirmãri cã informaþiile primite sunt bune, existã ºi felicitãri, dar mulþi dintre beneficiarii legali de informaþii nici nu cunosc faptul cã ar avea dreptul ºi ar avea posibilitatea sã cearã anumite informaþii Serviciului Român de Informaþii. Multe din informaþii rãmân nevalorificate. Ele sunt considerate greºite de cãtre unii beneficiari. Evident cã aici trebuie îmbunãtãþit dialogul dintre Serviciu ºi beneficiarii legali, ºi comisia noastrã va media acest dialog.

Existã, de asemenea, aceastã lipsã de reacþie pe care o au uneori beneficiarii legali de informaþii...; creeazã o stare negativã de spirit în interiorul serviciului, aºa cum, de fapt, cred cã a creat ºi graþierea unui fost secretar de stat care fusese condamnat pentru spionaj ºi trãdare. Deci faptul cã niºte oameni se strãduiesc sã documenteze o activitate dãunãtoare statului român Ñ extrem de dãunãtoare Ñ ºi, dupã aceea, oamenii aceºtia, condamnaþi fiind de justiþia românã, sunt graþiaþi este destul de neplãcut pentru oamenii din acest Serviciu.

Se adaugã, evident, ºi anumite lacune din cadrul legislativ; vedeþi ºi dumneavoastrã cã noua lege a secretului de stat abia acum este pe punctul de a se discuta în comisia de mediere, ºi sã vedem când va fi adoptatã, lucru care creeazã niºte dificultãþi.

M-aº referi, acum, la relaþia dintre comisie ºi Serviciul Român de Informaþii. În numele grupului nostru parlamentar eu aº califica totuºi aceastã relaþie destul de bunã. Am obþinut în foarte multe cazuri informaþiile solicitate. Am avut acces în foarte multe locuri în care puþinã lume a putut sã intre, chiar ºi lucrãtori din cadrul Serviciului. Deci putem califica aceastã relaþie drept bunã. Evident însã cã mai existã loc de perfecþionare a acestei relaþii. ªi aº vrea sã vã relatez faptul cã în situaþia acelui mediatizat ”caz AlexaÒ, Serviciul a dorit sã obstrucþioneze audierea acestui ofiþer. Aºa cum arãtam ºi atunci, faptul de a audia o persoanã nu înseamnã cã-i dai o atenþie cu totul specialã sau cã eºti de acord cu faptele lui. Însã

este strict necesar sã culegi informaþii din ambele pãrþi. Cu ocazia audierii cãpitanului Alexa s-au pronunþat numele a patru persoane pe care acesta le-a acuzat de activitãþi de trãdare, activitãþi de colaborare cu servicii strãine, iar când comisia a cerut în scris Serviciului Român de Informaþii sã aibã acces la dosarele acelor persoane, acest acces nu a fost permis, ceea ce pune în discuþie calitatea controlului pe care comisia noastrã este capabilã sã-l efectueze. Evident cã, aici, este vorba de discutatul art. 7 din Hotãrârea nr. 30/1993 a Parlamentului României, care interzice accesul la dosarele în curs de desfãºurare, dosarele la care se lucreazã. Dar dacã dosarele acestea sunt operative ºi persoanele acelea au funcþii importante în stat, atunci problema eu cred cã este foarte delicatã. Ar trebui sã meditãm mãsura în care aceastã hotãrâre mai este adecvatã situaþiei de fapt din þara noastarã, ar trebui sã meditãm dacã ea nu ar trebui schimbatã ºi accesul comisiei de control sã fie mult mai larg. De asemenea, aº spune cã ºi controlul care se face mandatelor de interceptare nu este întotdeauna acceptat. S-au fãcut, într-adevãr, douã controale inopinate la Diviziunea T, ocazie cu care nu s-a constatat nimic ilegal, însã o a treia ”descindereÒ, sã spunem aºa, la aceastã diviziune, pentru a controla punctual dacã anumite numere de telefoane pe care le aveam sunt sau nu interceptate, un asemenea control n-a mai fost permis în data de 8 septembrie 1999. Chestiune care, atunci, ar implica din partea noastrã o acuzaþie cã Serviciul Român de Informaþii intercepteazã, e adevãrat, cu mandat, personalitãþi politice, oameni care sunt membri ai Parlamentului României, lucru destul de delicat ºi care ar trebui discutat ºi dezbãtut. Nu este vorba, aici, de faptul cã noi am aduce o acuzaþie extrem de concretã ºi precisã Serviciului, dar, evident, nu putem sã nu facem niºte consideraþii pornind de la logica acestui fapt: de vreme ce interzice accesul la anumite mandate, înseamnã cã sunt niºte probleme.

Bun... Aþi constatat, probabil, cã noi nu am fãcut niciodatã vâlvã, ca partid politic de opoziþie, în jurul conceptului de poliþie politicã sau asupra faptului cã serviciile secrete ar fi implicate în activitãþi de poliþie politicã. Afirmaþii vagi, din când în când, s-au mai fãcut în viaþa publicã româneascã. Nu facem vâlvã, pentru cã asemenea fapte au avut loc în state cu democraþii consolidate, ºi, uneori, cum sã spun, perioade foarte îndelungate. Activitatea F.B.I.-ului în perioada 1924Ð1972 a fost caracterizatã de interceptãrile ilegale ºi de urmãririle fãrã mandat care s-au fãcut asupra oamenilor din elita politicã americanã ºi s-au întocmit dosare pentru mai bine de 11.000 de personalitãþi culturale de primã mãrime. Aºa cã noi nu exagerãm aceastã teamã, cã ºi în România unii dintre noi ar putea sã fie ascultaþi sau urmãriþi, pentru cã, de fapt, marea majoritate a politicienilor români sper eu cã nu au nimic de ascuns, ºi nu desfãºoarã activitãþi ilegale. Nu împãrtãºim totuºi afirmaþiile ºi negaþiile acestea ipocrite cã între serviciile de informaþii ºi factorii politici nu trebuie sã existe niºte legãturi, sau cã serviciile sunt total apolitice ºi trebuie sã fie total apolitice.

În primul rând ele nu sunt nicãieri apolitice. Pânã ºi legislaþia care le reglementeazã activitatea are o anumitã tentã politicã, fiind elaborate de anumite partide. ªefii serviciilor sunt numiþi în funcþie de niºte partide care conduc la un moment dat þara. Deci noi nu facem o tragedie din acest fapt, mai ales cã dacã ne gândim la ceea ce spunea Dimitrie Gusti cã ”tot ce e social e ºi politicÒ, nu vedem de ce ºi serviciile n-ar avea o tentã politicã, mai ales cã întotdeauna pe toatã planeta ele informeazã puterea ºi nu opoziþia. Evident cã remediul esenþial pentru o supraveghere fãrã niºte consecinþe neplãcute faþã de politicienii opoziþiei, deci remediul este, de fapt, un control parlamentar mai profund asupra relaþiilor dintre servicii ºi factorii de decizie politicã. Nu credem cã ofiþerul de informaþii din România trebuie sã fie izolat de lume, undeva ascuns, mai ales atâta vreme cât unii din ei sunt cunoscuþi cã fac parte din servicii. Obligaþiile pe care le au ofiþerii S.R.I., de exemplu, de a semna fiºe contrainformative prin care se considerã cã este un risc major contrainformativ relaþia cu anumiþi oameni politici, ni se pare o chestiune exageratã. Ce ne facem cu ofiþerii de informaþii care sunt fiii, de exemplu, unor oameni politici? Nu mai discutã cu ei, nu-i mai întâlnesc? Între a avea niºte relaþii cu factori politici ºi între a trãda niºte secrete ale instituþiei este o mare diferenþã. Este o diferenþã care bineînþeles cã trebuie sã stea în atenþia noastrã, dar nici un caz sã nu rupem din contextul social-politic niºte oameni ºi niºte instituþii.

N-aº putea sã spun, în încheiere, faptul cã este necesar ca în activitatea Serviciului sã intervinã totuºi niºte mutaþii. Cred cã ar trebui sã se punã un accent mai deosebit pe analiza informaþiilor culese, pe sintetizarea lor ºi pe elaborarea de prognoze informative care sã fie difuzate factorilor de decizie. Noi nu primim decât extrem de puþine materiale de acest tip ºi de aceea ne rezervãm acest drept de a face recomandarea respectivã. Dacã alþi factori de decizie primesc, noi, ca parlamentari, nu primim aºa ceva. ªi deci eu cred cã lucrul acesta ar fi foarte util. Trebuie sã se acþioneze ºi pentru continuarea procesului de creºtere a calitãþii profesionale ºi morale a personalului din cadrul serviciilor ºi credem cã trebuie o mai mare atenþie în promovarea personalului în anumite funcþii de decizie. Încurajând, evident, ºi tineretul, dar þinând cont ºi de experienþa profesionalã a cadrelor mai vechi ºi de capacitatea lor de a lua decizii ºi de a conduce activitatea din interiorul Serviciului.

Grupul nostru apreciazã, în ansamblu, activitatea Serviciului Român de Informaþii ca o activitate bunã ºi sperãm ca urmãtoarea analizã sã nu se mai desfãºoare peste 2Ð3 ani, ci sperãm ca ea sã se desfãºoare anul viitor, aºa cum este firesc, ºi sã i se acorde interesul ºi spaþiul care este firesc sã i se acorde.

Vã mulþumesc.

Serviciile interne de informaþii trebuie sã aibã numai misiunea de a proteja siguranþa naþionalã, de a combate toate ameninþãrile vizibile ºi reale la adresa ordinii democratice, a statului ºi societãþii. Obiectivele economice sau lupta contra crimei organizate pot face obiectul misiunii serviciilor numai dacã acestea reprezintã un pericol real ºi prezent pentru securitatea naþionalã. Serviciul Român de Informaþii are preocupãri importante în aceste domenii, tocmai datoritã faptului cã ele reprezintã pentru România factori importanþi de risc. Serviciul Român de Informaþii nu desfãºoarã activitãþi economice importante care sã constituie surse de finanþare extrabugetarã. Fosta regie autonomã RASIROM s-a restructurat ºi transferat la alte ministere, rãmânând în sfera serviciului numai fosta unitate PROTECNOS, strâns legatã de atribuþiunile ºi competenþele sale. Se impun, însã, aici, douã observaþii importante ºi anume:

Observaþia întâi Ñ deºi Serviciul nu desfãºoarã ca instituþie activitãþi economice, mulþi din membrii sãi, de la nivelele cele mai joase ºi pânã la cele superioare, sunt implicaþi, sub diverse forme asociative în societãþi comerciale particulare, promovând prin poziþiile pe care le deþin interesele acestora. Conducerea serviciului trebuie sã efectueze o cercetare amãnunþitã pentru depistarea acestora, ºi Ñ aspect important Ñ poate porni, pentru început, chiar de la analiza discrepanþelor vizibile dintre veniturile modeste declarate de unii membri ai Serviciului ºi realizãrile materiale disproporþionate din ultimii ani.

Observaþia a doua Ñ se recomandã reanalizarea contractelor de prestãri-servicii ale Serviciului Român de Informaþii cãtre terþe persoane, deoarece servicii de genul transportului unor reviste, cãrþi sau corespondenþe comerciale ºi sindicale discrediteazã, practic, S.R.I.-ul, mai ales cã veniturile realizate sunt insignifiante.

Pentru pãstrarea prestanþei ºi credibilitãþii Serviciului ar fi bine ca acesta sã se limiteze la activitãþile legate de unitatea PROTECNOS, actualmente rebotezatã cu vechiul nume RASIROM, la protecþia antiteroristã ºi la consultarea documentelor aflate în gestiunea sa, cu respectarea prevederilor legale.

Un aspect important în activitatea Serviciului Român de Informaþii îl reprezintã implicarea acestuia în politicã. Trebuie recunoscut faptul cã, dacã în perioada 1990Ð1996 încercãrile de neimplicare în politicã au fost oarecum timide, poate ºi datoritã faptului cã fostul director al Serviciului îºi pregãtea viitoarea platformã politicã, dupã anul 1997 actuala conducere a pus un accent deosebit pe realizarea echidistanþei faþã de toate orientãrile politice. Un merit deosebit în aceastã problemã îl are actualul director general care, pe lângã atenþia pe care o acordã neimplicãrii politice a Serviciului, în întregul sãu, s-a hotãrât ca dupã expirarea mandatului sã nu adere la nici un curent politic. ªi aici se impune o observaþie importantã. Deºi instituþia Serviciului Român de Informaþii face eforturi sã pãstreze echidistanþa, mulþi componenþi ai acesteia se implicã cu sau fãrã voia lor. Pentru a obþine anumite indicii, cred cã ar fi binevenitã efectuarea unei anchete în rândul membrilor S.R.I. în privinþa publicaþiilor la care sunt abonaþi sau pe care le citesc. Se va

observa cu uºurinþã faptul cã, deºi meseria le cere sã consulte aproape toate publicaþiile existente, imensa majoritate a membrilor Serviciului consultã o singurã publicaþie, ºi, prin urmare, se expune influenþei unui singur curent politic.

Din analiza principalelor recomandãri ale Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei ºi raportarea acestora la situaþia existentã în România, rezultã cu uºurinþã cã Serviciul Român de Informaþii îndeplineºte într-o mãsurã importantã condiþiile impuse de acestea, mai puþin cea care stipuleazã cã este preferabil ca organizarea serviciilor interne sã nu urmeze structuri militare ºi sã nu funcþioneze ca structuri militare sau semimilitare. În concluzie, se poate spune cã Serviciul Român de Informaþii a parcurs un drum lung în restructurarea ºi democratizarea sa, dar trebuie permanent avut în vedere cã acest drum nu se sfârºeºte niciodatã, cã societatea omeneascã se aflã într-o dinamicã permanentã, care exclude rãmânerea în cadrul unor structuri închistate ºi învechite. Vã mulþumesc pentru atenþie!

Cu referire la conþinutul rapoartelor, permiteþi-mi câteva consideraþii. Serviciul Român de Informaþii incrimineazã, adeseori, faptul cã beneficiarii rapoartelor informative, produs finit al instituþiei, în numeroase cazuri ignorã conþinutul acestora, creând astfel impresia cã, de fapt, munca de culegere ºi prelucrare a informaþiei în domeniul respectiv ar fi fost în zadar. Un control parlamentar mai eficient ar scoate la luminã faptul cã, în numeroase cazuri, o astfel de concluzie este pertinentã, mai ales în sfera economicã. Faptul cã un produs poartã antetul unei instituþii ca S.R.I. ºi ºtampila ”SecretÒ nu înseamnã neapãrat, ºi numai din acest motiv, cã este întotdeauna relevant.

Automatismele din vremurile trecute ºi apuse se cer a fi eliminate din munca instituþiei. Acest lucru nu are legãturã cu responsabilitatea în alocarea ºi cheltuirea banului public.

În ultimele rapoarte s-au estompat referirile, prezentate cu accent în perioada de dinainte de 1997, la activitãþile într-un domeniu ce a putut constitui obiect de manipulare a opiniei publice în chestiunea minoritãþilor naþionale ºi la ameninþãri sau la aºa-zise ameninþãri ce ar proveni din aceastã parte a vieþii sociale, justificând o atenþie deosebitã din partea Serviciului. Sunt convins cã procesul de democratizare a societãþii va diminua ºi va netezi asperitãþile din acest sector, cu consecinþe asupra chiar a organigramei Serviciului. Astfel, adresez întrebarea punctualã: dacã mai existã în cadrul instituþiei o formaþiune care îndeplineºte atribuþiunile diviziunii antiiredentism ºi ce înseamnã în accepþiunea Serviciului Român de Informaþii iredentism ca ameninþare la adresa siguranþei naþionale a României?

Este cazul sã fac aici o subliniere pe care o consider de actualitate. Se înþelege cã baza legalã a activitãþii Serviciului Român de Informaþii se aflã în Legea nr. 51/1991 privind siguranþa naþionalã a României.

La art. 3 din amintita lege sunt enumerate ameninþãrile la adresa siguranþei naþionale, tot atâtea direcþii în care trebuie sã se îndrepte atenþia Serviciului în ceea ce priveºte culegerea de informaþii ºi, dupã caz, acþiunile de contracarare. Din ce în ce mai mulþi sunt cei care cred Ñ mã numãr ºi eu printre aceºtia Ñ cã a sosit vremea revizuirii acestei legi, în vederea punerii în acord cu Constituþia, dar ºi în vederea asumãrii în domeniile specifice de care ne ocupãm a demersurilor de integrare în Uniunea Europeanã ºi în N.A.T.O.

În contextul recentului scandal al poluãrii cu cianuri a Someºului, Tisei ºi Dunãrii se pune întrebarea fireascã: are în atenþie Serviciul Român de Informaþii problematica agresiunilor ºi a potenþialelor agresiuni asupra mediului înconjurãtor, cu consecinþe directe asupra sãnãtãþii

populaþiei sau, prevalându-se de faptul cã în textul amintitei legi acest lucru nu este prevãzut _ad literam_ , nu se implicã? Acceptaþi, vã rog, onoraþi colegi, cã în aceastã chestiune responsabilitatea ne aparþine. Pentru mine este evident cã starea mediului este o chestiune privitoare la siguranþa naþionalã.

Un alt subiect ce cred cã-ºi are locul aici este acela al foºtilor lucrãtori ai Securitãþii, respectiv ai celor disponibilizaþi din S.R.I., neînrolaþi în vreo instituþie ce acþioneazã legal, ale cãror cunoºtinþe profesionale ar putea fi puse în slujba crimei organizate sau a unor activitãþi de diversiune ºi manipulare. Anumite aspecte din viaþa noastrã social-politicã oferã indicii cã acest subiect ar trebui, cel puþin, abordat. În orice caz, convingerea mea este cã numai S.R.I. poate documenta informativ ºi, dupã caz, contracara evoluþiile cu potenþial pericol din acest domeniu, ºi chiar trebuie s-o facã.

În continuare, permiteþi-mi sã abordez dificila problemã a interceptãrilor ilegale ºi sã mã refer în acest context la o chestiune la care rapoartele prezentate pânã acum de Serviciul Român de Informaþii nu fac nici o referire. Legea nr. 14 din 1992 privind organizarea ºi funcþionarea Serviciului Român de Informaþii la art. 7 prevede: ”Serviciul Român de Informaþii acþioneazã pentru descoperirea ºi contracararea acþiunilor de iniþiere, organizare sau constituire pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranþei naþionale, a activitãþilor de aderare la acestea sau de sprijinire a lor în orice modÒ Ñ ºi subliniez în continuare Ñ _”ori de confecþionare, deþinere sau de folosire ilegalã de mijloace de interceptare a comunicaþiilor, precum ºi de culegere ºi transmitere de informaþii cu caracter secret sau confidenþialÒ_ . Nu rezultã din rapoartele prezentate cã Serviciul ar fi avut preocupãri în direcþia îndeplinirii obligaþiilor prevãzute în articolul citat, mai ales în partea subliniatã. Aceasta este o chestiune fundamentalã de legalitate ºi apãrare a Constituþiei. În cazurile devenite publice, de interceptãri ilegale sau încercãri de realizare a acestora, nu este suficientã exonerarea, mai bine zis autoexonerarea de rãspundere a Serviciului, aºa cum prevede articolul menþionat. Este obligatorie cercetarea, documentarea ºi punerea în miºcare a acþiunii penale. Nu cunosc cazurile în care Serviciul Român de Informaþii, sesizat fiind chiar, ar fi depus la Parchet vreo lucrare penalã. Este cazul sã amintesc aici faptul cã S.R.I. nu a dat rãspunsuri satisfãcãtoare sau nici un fel de rãspuns cel puþin în urmãtoarele cazuri de care a fost încunoºtinþat: incidentul de la Satu Mare din 7 mai 1999, semnalat atât Poliþiei, cât ºi Serviciului Român de Informaþii, petrecut la o întrunire a cadrelor didactice din localitate, la care a fost prezent un secretar de stat din Ministerul Educaþiei Naþionale al României; cazul dispozitivului de ascultare din Biroul senatorial de la Aiud al senatorului de Alba, Incze Tiberiu, din octombrie 1995, care a constituit obiectul unui dosar la Parchetul de pe lângã Tribunalul Alba; cazul de la locuinþa jurnalistului Joko Istv‡n din Târgu Secuiesc, judeþul Covasna, care a constituit obiectul dosarului penal nr. 1093/1996. Putem constata o stranie dar explicabilã continuitate cu starea de lucruri despre care ar trebui sã fim convinºi cã a fost depãºitã. Instaurarea statului de drept înseamnã, în acest domeniu, ruperea completã de trecut. Aceasta este posibilã chiar dupã 10 ani de la decembrie 1989. Pentru a pune în practicã acest deziderat ar fi necesar, în opinia mea, ºi cred cã ºi a multora dintre Domniile voastre, ca Serviciul Român de Informaþii sã efectueze urmãtoarele:

1. Notificarea cãtre toate persoanele faþã de care s-au efectuat operaþiuni de interceptare a comunicaþiilor, cu precizarea perioadei ºi a încetãrii acesteia.

2. Demontarea ºi dezafectarea mijloacelor tehnice care au servit scopului precizat la punctul precedent ºi comunicarea oficialã cãtre cei vizaþi. Prevederea se referã ºi la dispozitivele instalate de alþii decât de S.R.I..

3. Pentru ca operaþiunile efectuate în perioada prezentã, acelea legale, sã corespundã pe deplin prevederilor constituþionale, se impune ca, la expirarea termenului dispus prin mandat, persoana faþã de care s-au efectuat procedurile tehnice respective, iar informaþiile obþinute nu sunt relevante ºi nu s-a pornit nici o acþiune penalã bazatã pe acestea, sã fie înºtiinþatã oficial asupra faptului, iar rezultatele materiale ale acþiunii sã-i fie înmânate personal. Procesul de integrare în Uniunea Europeanã, respectiv de aderare la N.A.T.O. nu pot ºi nu trebuie sã evite, sã excludã acest domeniu al vieþii publice.

Vã rog, onoraþi membri ai corpurilor legiuitoare, sã sprijiniþi un demers legislativ cu acest subiect. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Suntem conºtienþi cu toþii cã legitimitatea existenþei ºi activitãþii Serviciului Român de Informaþii este o chestiune care nu mai trebuie pusã în discuþie, chiar dacã unii pseudoanaliºti în materie de servicii secrete asimileazã voit denumirea de serviciu secret cu fosta Securitate.

În opinia P.R.M., aceste servicii secrete româneºti trebuie sã se debaraseze complet de sub influenþa oricãrei forþe politice, ele trebuie sã acþioneze numai în interesul statului naþional român.

Amestecul politicului în sfera decizionalã duce la reabilitãri ruºinoase, ca aceea a generalului spion Pacepa, din care tânãra generaþie de ofiþeri de informaþii nu mai poate înþelege decât faptul cã trãdarea de þarã devine politicã de stat. ªi, pentru cã tot ne referim la aceste cadre tinere angajate în Serviciul Român de Informaþii, pregãtite în spiritul Constituþiei ºi al apãrãrii drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor, nu putem trece cu vederea problemele cu caracter social, în special lipsa locuinþelor, cât ºi salarizãrile modeste, ceea ce determinã ca multe cadre bine pregãtite din punct de vedere profesional sã plece spre locuri de muncã mai bine plãtite.

## Doamnelor ºi domnilor,

Doresc sã vã reamintesc faptul cã Serviciul Român de Informaþii, în conformitate cu legislaþia în vigoare, are rolul doar de a informa instituþiile statului sã ia mãsurile necesare. Aici trebuie subliniat rolul important al presei, care a deconspirat marile jafuri la care este supusã România în ultimii ani, iar publicaþiile noastre ”România MareÒ ºi ”PoliticaÒ au prezentat numeroase probe concrete în acest sens.

Menþionez faptul cã Serviciul Român de Informaþii a sesizat Parchetul General în numeroase cazuri de atingere a siguranþei naþionale a României. În acest timp, acest gropar al justiþiei române a reuºit sã ”soluþionezeÒ, de ochii lumii doar, cazul ”AlexaÒ, ºi asta pentru cã un senator U.D.M.R. a bãtut cu pumnul în masa Procuraturii Române, care s-a conformat cu promptitudine. Asta ca sã nu mai spunem cã dosare grave de corupþie, jaf naþional, crimã etc. sunt îngropate tot mai adânc, iar instituþia procurorului general Mircea Criste instrumenteazã procese politice împotriva adversarilor actualei puteri ºi a ziariºtilor incomozi.

Cu aceastã ocazie, Partidul România Mare reaminteºte opiniei publice cã U.D.M.R. este o organizaþie culturalã ºi nicidecum un partid politic înregistrat la Tribunalul Municipiului Bucureºti, dar care, totuºi, are reprezentanþi în Parlamentul ºi Guvernul României. În acest caz, P.R.M. considerã cã normal ar fi ca toate actele de guvernare ale actualei coaliþii aflate vremelnic la putere, respectiv legi, hotãrâri de Guvern ºi mai ales ordonanþe sã fie nule de drept, deoarece se încalcã grav Constituþia României, iar Guvernul actual funcþioneazã pe baza unei majoritãþi parlamentare ilegale.

În treacãt, pentru a ilustra haosul instrumentat în þarã de coaliþia antiromâneascã C.D.R.ÐP.D.ÐU.D.M.R., Partidul România Mare semnaleazã din nou cã sub ministeriatul unui deputat U.D.M.R. a dispãrut arhiva Ministerului Turismului, care conþinea date ultrasecrete privitoare la siguranþa naþionalã, iar domnul ministru, fost ministru, mai bine zis, ne zâmbeºte pe sub mustaþã din aceastã salã, în loc sã mediteze într-o încãpere umedã ºi rãcoroasã.

În privinþa soluþionãrii multor cazuri sesizate de S.R.I., Parchetul General ºi justiþia românã pãstreazã o tãcere suspectã, deºi este vorba de jafuri de miliarde de dolari, de acþiuni separatist-revizioniste ºi de trãdare de þarã. Un caz grav de încãlcare a siguranþei naþionale, tratat superficial de rapoartele S.R.I., este jefuirea fãrã scrupule a Combinatului siderurgic SIDEX Galaþi, adus în mod deliberat în faliment pentru a fi vândut pe nimic de cãtre preºedintele F.P.S.-ului Radu Sârbu.

Informaþiile noastre duc la concluzia cã noul proprietar va limita drastic producþia SIDEX sau chiar îl va închide, acest fapt ducând la pierderea a peste un milion de locuri de muncã, lucru ce ar produce grave tulburãri sociale.

Referindu-mã la cele douã rapoarte de activitate ale S.R.I., considerãm cã lipsesc concluzii ºi propuneri de mãsuri concrete care sã ne dea garanþii cã acþiunile revizionist-separatiste ce pot pune în pericol, sub orice formã, unitatea ºi integritatea teritorialã a României sunt sub controlul S.R.I.

În acest sens, aº menþiona faptul cã Unitatea de vânãtori de munte din comuna Breþcu, judeþul Covasna, care exista pentru a apãra Trecãtoarea Oituz, a fost desfiinþatã de Ministerul Apãrãrii Naþionale la presiunile U.D.M.R. Ar fi cazul sã remintim aici cã în istoricele bãtãlii de la Mãrãºeºti, Mãrãºti ºi Oituz din 1917 a început epopeea României Mari, iar de importanþa vânãtorilor de munte pentru siguranþa naþionalã ºi-au dat seama ºi ruºii în august 1944, care ne-au ºi desfiinþat acest corp de elitã al armatei române. Nu mai vorbesc de cele peste 200 de cadre militare care împreunã cu familiile lor domiciliazã în Târgu Secuiesc ºi care acum, efectiv, nu ºtiu încotro s-o apuce. Asta în timp ce capete înfierbântate înfiinþeazã formaþiuni paramilitare, denumite ”LeventeÒ, în Munþii Transilvaniei.

Foarte vag se atinge în rapoartele S.R.I. problematica traficului de droguri ºi armament, deºi mass-media are cel puþin un subiect zilnic în acest domeniu. În aceastã chestiune existã chiar suspiciunea cã drogurile confiscate, care în alte þãri sunt distruse, la noi existã bãnuiala cã sunt repuse în circulaþie de diferite grupãri mafiote aflate în structurile actualei puteri.

Din mai toate capitolele acestor rapoarte transpare grija Serviciului pentru garantarea ºi promovarea drepturilor cetãþenilor. Ca membrã a comisiei parlamentare de resort am constatat cã aceasta este o preocupare constantã a instituþiei dar, doamnelor ºi domnilor parlamen-

tari, nu trebuie uitat cã numai în cadrul statului naþional se poate crea baza siguranþei cetãþenilor. Într-un climat în care se vorbeºte tot mai des de suveranitate limitatã, ºi la noi problema drepturilor omului este principalul mijloc de luptã al forþelor revizioniste. Edificator în acest sens este proiectul de raport referitor la controlul serviciilor secrete interne în Europa, întocmit ºi prezentat de un senator U.D.M.R., în cadrul Comitetului pentru probleme juridice ºi drepturile omului al Consiliului Europei. Noi, reprezentanþii Partidului România Mare, ne exprimãm regretul cã raportul S.R.I. nu informeazã Parlamentul României, mass-media, deci opinia publicã, de faptul cã domnul senator U.D.M.R. care, deºi se plimbã prin strãinãtate pe banii contribuabilului român, face, prin materialul respectiv, aprecieri ºi recomandãri vãdit tendenþioase, iar aplicarea lor nediferenþiatã, ignorând specificul naþional, în materie de siguranþã naþionalã, ar putea avea urmãri profund negative asupra statului naþional, unitar, suveran ºi independent. În aceastã manierã nu tocmai creºtinã respectivul senator U.D.M.R. a încercat sã strecoare recomandarea ca serviciile secrete interne sã nu fie folosite împotriva minoritãþilor naþionale sau a unor grupuri aparte de populaþie. Participând la majoritatea activitãþilor de control parlamentar am reþinut faptul cã ofiþerii S.R.I. au în vedere doar acþiunile persoanelor care se abat de la legislaþia în vigoare, aducând atingere, prin acþiunile lor, siguranþei naþionale ºi nicidecum nu intereseazã apartenenþa acestora la anumite grupãri etnice deoarece, pur ºi simplu, nu existã nici o justificare juridicã sau operativã.

Recent, acelaºi senator U.D.M.R. afirma pe un post naþional de televiziune cã noþiunea de ”naþiuneÒ e veche de 200 de ani; atât! Trecând peste incultura acestei triste figuri cu fumuri intelectuale, îi reamintim cã strãmoºii sãi Ñ ungurii Ñ au semnat în 1437, imediat dupã rãscoala de la Bobâlna, un pact mârºav intitulat ”Unio Trium NationumÒ, împreunã cu secuii ºi saºii din Transilvania, prin care se înþelegeau cum sã asupreascã mai bine majoritatea românã. Iatã cã ceea ce pentru unguri era valabil acum 600 de ani, nu mai e valabil astãzi pentru români.

Am fi dorit sã constatãm cã prin rapoartele S.R.I. ni se transmite garanþia cã aceastã structurã de informaþii esenþialã a statului român furnizeazã datele necesare factorilor de decizie pentru a preveni, limita, contracara ºi combate pe toþi cei care vizeazã autonomia anumitor zone ale þãrii, iniþial cultural-administrative ºi ulterior teritoriale.

Partidul România Mare considerã cã unul dintre cele mai mari pericole, dar nu ºi singurul pentru siguranþa naþionalã a României, este dezastrul economic abãtut peste þarã în ultimii trei ani, provocat de cãtre cei 15.000 de specialiºti ai actualei guvernãri ºi ne mirãm cum de-i mai rabdã Dumnezeu, deºi unii îºi zic creºtini!

În final, doamnelor ºi domnilor, îmi exprim speranþa cã poate vom conºtientiza noi, toate partidele parlamentare, mai puþin U.D.M.R., care nu este partid, pentru a sprijini Serviciul Român de Informaþii, în special din punct de vedere legislativ, deoarece existã numeroase carenþe în acest domeniu, iar actuala noastrã structurã de informaþii este una din puþinele instituþii care mai funcþioneazã normal în þara noastrã. De existenþa ºi buna ei funcþionare depinde moºtenirea pe care o vom lãsa copiilor noºtri, adicã chiar dacã nu vom putea sã le lãsãm o Românie Mare, mãcar sã nu le lãsãm una mai micã decât este în prezent.

Vã mulþumesc.

Din toate aceste motive, P.U.N.R. considerã cã discuþiile noastre de astãzi nu trebuie subordonate în mod simplist algoritmului de timp ce revine fiecãrui partid în parte pentru expunerea punctului de vedere asupra celor douã rapoarte, ci calitãþii analizei în sine, indiferent de timpul pe care aceasta îl necesitã.

Ca arhitecturã, rapoartele referitoare la îndeplinirea atribuþiilor ce îi revin, potrivit Legii Serviciului Român de Informaþii pentru realizarea siguranþei naþionale, sunt interesant construite, dupã un evident model vest-european. P.U.N.R. le considerã, din acest punct de vedere, superioare celor prezentate în anii anteriori. Aceastã calitate este rezultatul proceselor de restructurare a S.R.I., petrecute cu deosebire în ultimii doi ani, a cãror dominantã o reprezintã adaptarea rapidã a instituþiei la complexitatea noilor tipuri de ameninþãri. Avem în vedere atât schimbarea de mentalitate la nivelul conducerii serviciului, ca ºi a noilor generaþii de lucrãtori ºcolarizate dupã anul 1989 ºi încadrate în sistem. Împletind cerinþele momentului cu tradiþia pozitivã din activitatea serviciilor secrete moderne româneºti, S.R.I. se strãduieºte ºi reuºeºte, în tot mai apreciabilã mãsurã, sã-ºi îndeplineascã atribuþiile, potrivit legii. Vremurile pe care le trãim, de lungã ºi confuzã tranziþie îºi pun însã amprenta ºi asupra S.R.I.-ului. Obiecþiile ºi sugestiile pe care P.U.N.R. le face rapoartelor în discuþie, în fond, activitãþii S.R.I., se doresc dezbãrate de interese politice înguste, de calcule meschine de moment. P.U.N.R. considerã cã oamenii politici, partidele, instituþiile ºi serviciile statului român trebuie sã acþioneze numai pe linia interesului naþional, un interes naþional care astãzi trebuie sã împleteascã cu fermitate ºi demnitate tradiþia cu deschiderea europeanã.

Ca urmare, constatãm cã raportul S.R.I. enumerã situaþiile de infracþiuni asupra siguranþei naþionale oarecum la modul enunþului general, schema fiind posibil a fi aplicatã la situaþia oricãrui stat. Nu se oferã nici un exemplu elucidat de organismele în drept, ne referim la Ministerul de Justiþie, pe baza sesizãrilor S.R.I.

Pentru corectitudine precizãm datele oferite comisiei de control în anexele trimise alãturi de raportul pe 1998Ñ1999, unde sunt detaliate câteva cazuri concrete din aceastã problematicã.

P.U.N.R. considerã cã riscurile majore privind siguranþa naþionalã se plaseazã nu numai în sfera economicului, de altfel bine subliniate în rapoarte, ci în egalã mãsurã ºi în sfera politicului. Un anumit tip de privatizare ºi restructurare economicã, de reformare a sistemului financiar-bancar, de valorificare a rezervelor energetice ºi de materii prime, de organizare a producþiilor speciale ºi cercetãrii tehnologice, disfuncþionalitãþile din cadrul pieþei de capital, corupþia, care duc la ºomajul în masã, închiderea unor întreprinderi de tradiþie, prãbuºirea producþiei agricole, au în spate interese politice. Interdependenþa dintre economic ºi politic este astãzi, în România, mai multã decât în oricare perioadã istoricã trecutã. Aici sunt amestecate, într-o mârºavã armonie, forþe politice interne ºi externe. Ar fi bine sã le cunoaºtem concret mãcar în parte.

Constatãm apoi cã în aprecierile S.R.I. referitoare la pericolele asupra siguranþei naþionale se resimte influenþa unor atitudini ideologizante ºi scheme oarecum simpliste, o datã ce printre infractorii potenþiali interni sunt enumerate grupãrile politice sau civice cu orientare doctrinarã de extremã stângã sau dreaptã, conform unei table de valori extrem de rigide ºi neconcludente astãzi pentru realitãþile româneºti ºi pentru profesionalismul pe care, suntem convinºi, îl au lucrãtorii S.R.I.

Infracþiunile la siguranþa statului nu pot fi clasificate sub incidenþa exclusivã a factorului politic. Spioni ºi trãdãtori se pot recruta ºi se recruteazã, efectiv, din nefericire pentru România, din rândurile unor grupãri de persoane, organizaþii ºi partide politice elitiste, ce se autodeclarã democrate ºi europene.

Pe de altã parte, credem cã este unilateralã prezentarea fenomenului terorist numai prin prisma activitãþii unor organizaþii fundamentaliste, de regulã islamice. P.U.N.R. cunoaºte cã manifestãrile de tip mafiot terorist în activitatea economicã, în genere, în economia subteranã, în special, este proprie unor grupuri de interese din þãrile puternic industrializate.

Dacã din raportul pe 1997Ñ1998 lipseau cu desãvârºire trimiterile la realitãþile speciale din Transilvania, apreciem analiza fãcutã în ultimul raport asupra pericolului revizuirii graniþelor ºi tendinþelor separatiste ce se manifestã în anumite cercuri politice din þarã ºi strãinãtate.

Încercãrile de federalizare a statului român, prin conceperea unor planuri minuþioase de enclavizare sau raþionalizare a unor pãrþi din teritoriul þãrii pe considerente etnice, religioase sau de aºa-zisã tradiþie istoricã, deºi sunt enunþate ca pericole posibile pentru securitatea naþionalã, primesc, din pãcate, direct sau indirect, girul politic al unor lideri ce se aflã astãzi pe bãncile puterii.

P.U.N.R. doreºte sã sublinieze insatisfacþia multor lucrãtori ai S.R.I., proveniþi de pe aproape întreaga scarã de generaþii ºi funcþii, pentru faptul cã informaþiile pe care le culeg ºi le transmit ierarhic nu sunt finalizate optim ºi în interes naþional, cu promptitudinea necesarã. Existã sentimentul cã ele sunt blocate undeva, la nivelul ministerelor, Guvernului, Preºedinþiei. Verificãrile fãcute în acest an de membri ai Comisiei comune de control al S.R.I. atât în teritoriu, cât ºi în unele diviziuni centrale au arãtat cã lucrãtorii S.R.I. ºi-au fãcut datoria, dar o serie de fenomene social-economice nu au putut fi dezamorsate la timp din neglijenþa beneficiarilor de informaþii. În acest context, nu este de mirare cã unii lucrãtori ai S.R.I. sunt pãtrunºi de sentimentul inutilitãþii muncii lor. Pe fondul unor asemenea insatisfacþii profesionale se suprapun ºi alte greutãþi cu care se confruntã aceºtia. Amintim

lipsa fondurilor ºi a dotãrilor corespunzãtoare necesare desfãºurãrii activitãþilor specifice cu randament maxim posibil, salarizarea necorespunzãtoare, lipsa unor spaþii de lucru ºi locuinþe familiale decente.

Remedierea rapidã a acestor tare din activitatea S.R.I. presupune amendarea legislaþiei care stã la baza desfãºurãrii activitãþilor Serviciului Român de Informaþii. Sã încercãm sã lãsãm de-o parte plãcerea de a fi originali, luând ca exemplu drepturile ºi obligaþiile pe care le au serviciile similare din vestul Europei ºi þãrile foste socialiste, integrate deja în realitãþile euroatlantice.

De ce în Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria serviciile de informaþii interne au dreptul sã facã anchete informative, dispun de structuri de control al traficului de stat în incinta vãmilor de la graniþã, pot inventaria intrãrile de persoane ºi maºinile de marfã din fostele þãri socialiste, pot urmãri valorificarea datelor pe care le înainteazã beneficiarii lor factorilor de conducere? De ce la noi aceste activitãþi nu sunt permise a fi desfãºurate de S.R.I.?

P.U.N.R. crede cã legislaþia României trebuie sã includã pentru S.R.I. drepturi ºi obligaþii identice celor pe care le au în vestul ºi centrul Europei serviciile similare.

P.U.N.R. insistã sã se prevadã sancþiuni drastice pentru cazurile de scurgere de informaþii, datorate nu numai lucrãtorilor din S.R.I., ci ºi din vina beneficiarilor de informaþii. Neadoptarea...

În al patrulea rând, existenþa unui program coerent de consolidare a motivaþiilor civico-profesionale ale personalului instituþiei, susþinutã de eforturile constante în acest sens, program care garanteazã formarea ºi promovarea unui corp de specialiºti autentici în S.R.I, utilizarea drept criterii de apreciere a loialitãþii, neutralitãþii politice, probitãþii profesionale, ataºamentului faþã de valorile fundamentale ale statului de drept au constituit temeiurile îndepãrtãrii din instituþie a cadrelor necorespunzãtoare.

În al cincilea rând, personalul S.R.I. constituie, cu toatã întinerirea masivã din ultima vreme, un tot unitar angajat în soluþionarea sarcinilor ºi misiunilor încredinþate

care nu rãspunde la provocãrile din interior ºi exterior, iar conducerea instituþiei a dovedit, în repetate rânduri, cã nu a tolerat ºi nu tolereazã abaterile ºi acþioneazã consecvent pentru menþinerea coeziunii corpului de specialiºti.

În al ºaselea rând, stãrile de nemulþumire sau insatisfacþie, situaþiile tensionate care pot apãrea în mod obiectiv în procesul derulãrii normale a activitãþii au fost ºi vor fi în atenþia ºi preocuparea instituþiei, considerate vulnerabilitãþi ºi riscuri pe care nici un serviciu nu le poate ocoli.

În al ºaptelea rând, în relaþia cu Comisia de control, conducerea S.R.I. manifestã deschiderea ºi transparenþa necesarã, preluând ºi încorporând în reglementãri cu caracter intern sugestiile ºi recomandãrile venite dinspre comisie.

Prioritãþile S.R.I. în etapa urmãtoare derivã din durerile economico-sociale ale þãrii, din sãrãcia care bântuie peste tot, cunoscut fiind faptul cã vulnerabilitatea ºi criminalitatea cresc într-o þarã sãracã.

În consecinþã, obiectivul principal al serviciului trebuie sã fie lupta instituþionalizatã împotriva corupþiei din justiþie ºi din administraþia publicã centralã ºi localã.

În opinia mea, denaturarea ºi deformarea actului de justiþie, alãturi de influenþarea ºi chiar controlul mafiot al actului de administraþie reprezintã principalele ameninþãri interne la siguranþa ºi integritatea statului român. În aceastã zonã, S.R.I. trebuie sã se dovedeascã necruþãtor ºi imparþial, constituindu-se într-un principal vector de corecþie, în special al puterii, la scarã naþionalã. Chiar dacã Sserviciul ºi-ar înzeci eforturile, tot nu ar fi suficient pentru combaterea criminalitãþii economice ºi a corupþiei din justiþie ºi administraþie.

Din toate atuurile pe care le-am enumerat, meritã detaliat efortul susþinut în vederea asigurãrii neutralitãþii politice. Fosta conducere a Serviciului din vremea P.D.S.R. a fost una politicã, imaginea ºefului statului fiind legatã direct de imaginea fostului director al S.R.I. Într-o cugetare valabilã ºi azi, Talleyrand spunea cã ”politicienii nu sunt pedepsiþi pentru crimele lor, ci pentru greºelile lorÒ ºi noi nãdãjduim cã fosta conducere a S.R.I. va fi pedepsitã pentru greºeala de a fi intrat în politicã ºi apreciem totodatã efortul actualei conduceri de a pãstra neutralitatea politicã a S.R.I., efort pe care îl considerãm necesar a fi concentrat ºi intensificat la nivelul conducerii diviziunilor ºi unitãþilor teritoriale unde se manifestã încã o anumitã dozã de nostalgie faþã de trecut.

Este drept cã toate aceste conotaþii politice au fost accentuate ºi de Legea deconspirãrii Securitãþii ca poliþie politicã, dosarele fiind în continuare fetiºizate, într-o societate încã bolnavã de secretomanie ºi de un sindrom în care discreþia este voit discreþionarã. Secretomania îi duce pe unii la fetiºizarea dosarelor, pe alþii, la reconsiderarea bârfei ºi ºoaptei la ureche ca valori informaþionale concrete ºi certe. În acest context, scurgerea de informaþii este o problemã foarte serioasã, cu care se confrunta S.R.I.-ul tot mai mult ºi tot mai des în trecut, problemã care pare depãºitã în prezent prin eforturile foarte serioase desfãºurate constant la nivelul Diviziunii de protecþie a cadrelor S.R.I. ºi prin sprijinul constant acordat de Consiliul director acestei diviziuni. Eforturile de modernizare ºi deschidere a instituþiei se vãd ºi din modul în care S.R.I. întreþine legãtura cu mass-media ºi publicul larg. Iatã doar câteva elemente.

În cei 10 ani de funcþionare, S.R.I. a rãspuns unui numãr de peste 100.000 de scrisori ºi petiþii. În ultima perioadã de raportare au fost soluþionate 1.881 petiþii, 250 de reclamaþii, 38 de cereri, 6 informãri operative, 8 citaþii, 137 solicitãri diverse. Tot în aceastã perioadã au fost întocmite ºi trimise clienþilor 570 de rãspunsuri, 346 înºtiinþãri ºi îndrumãri cãtre alte sectoare, au fost depuse 656 de cereri privind aprobarea unor documentaþii pentru construcþii ºi au fost eliberate 905 avize.

Trebuie remarcatã totala disponibilitate a S.R.I. pentru identificarea proprietarilor manuscriselor confiscate de fosta Securitate, un numãr de 108 persoane primind pânã acum 57.645 de file-document.

De asemenea, în anul 1999 a fost permis accesul la 6 posturi internaþionale de radio ºi televiziune pânã la nivelul conducerii S.R.I. aceasta apãrând inclusiv pe canalele CNN. Exemplele pot continua.

Poate cel mai strãlucit exemplu pentru modernizarea, umanizarea ºi civilizarea S.R.I., este funcþionarea oficialã a adresei de poºtã electronicã începând cu 15.11.1999 ºi primirea celor 100 de mesaje pânã acum. Toate acestea sunt argumente pentru culturã ºi modernitate. Într-o balanþã nevãzutã s-ar putea lesne constata cã, în relaþiile reciproce, societatea ºi statul au rãmas datoare S.R.I.

Iatã de ce putem afirma cã nerecunoaºterea S.R.I. ca instituþie esenþialã a statului român înseamnã nerecunoaºterea necesitãþii existenþei noastre ca þarã ºi popor.

Cu toatã luciditatea ºi detaºarea pe care mi-o dã dublul statut de secretar al Comisiei mixte de control ºi de deputat independent, pot afirma cã prietenii S.R.I. sunt prietenii României ºi, cu toatã deferenþa de rigoare, vã pot spune cã ºi reciproca este valabilã.

Este posibil ca Ñ dintr-un anumit soi de intoleranþã, care la noi se numeºte algoritm Ñ sã fiu nevoit sã pãrãsesc aceastã comisie. Profit de acest prilej a-mi manifesta deosebita, chiar tulburãtoarea satisfacþie pentru faptul cã algoritmul a început sã funcþioneze, un anumit grup parlamentar din aceastã salã sãrbãtorind prin absenþã emoþia acestui debut.

De asemenea, mai profit de acest prilej ºi pentru a mulþumi colegilor din comisie pentru colaborare ºi pentru a ura tuturor cadrelor S.R.I., ºi dumneavoastrã, parlamentarilor României, precum ºi reprezentanþilor mass-media, sãnãtate ºi putere de muncã.

Vã mulþumesc.

De asemenea, agresiunile la adresa unor sectoare economice, unele de interes strategico-militar, atacând stabilitatea ºi echilibrul economic, precum ºi exercitarea de presiuni ºi influenþe pentru facilitarea preluãrii pachetului majoritar de acþiuni în vederea instituirii monopolului asupra unor obiective, reþele de infrastructurã etc. se constituie în virulente ameninþãri la adresa siguranþei naþionale. Ceea ce surprinde este faptul cã mãsurile pentru prevenirea ºi combaterea acestor fapte ce trebuiau luate de cei responsabili au fost ºi insuficiente ºi ineficiente în multe cazuri. Nu pot sã nu remarc faptul cã o serie întreagã de cauze care au favorizat tendinþele menþionate mai sus au fãcut obiectul unor moþiuni simple sau de cenzurã, declaraþii politice sau întrebãri ºi interpelãri formulate de P.D.S.R. la adresa ministerelor, a F.P.S. ºi a Guvernului, dar ele au fost respinse de fiecare datã, negându-se existenþa lor sau ocolindu-se rãspunsurile. Aceste cauze Ñ din care citez: acte de corupþie, perfectarea unor afaceri comerciale externe ºi cooperãri internaþionale dezavantajoase pãrþii române, dezinteres pentru banul public, incompetenþã în gestionarea unor sectoare economice, neurmãrirea îndeplinirii obligaþiilor asumate de cãtre unii din cei care au achiziþionat pachete majoritare de acþiuni etc. Ñ se regãsesc acum în rapoartele S.R.I. referitoare la anii 1997Ñ1998Ñ1999. Aceste stãri de fapt au fãcut obiectul a 929 de materiale de informare a celor în drept sã ia mãsuri ºi se precizeazã cã ele au tendinþa de a se transforma într-un fenomen care submineazã potenþialul economic naþional. Se poate afirma, fãrã teama de a greºi, cã o parte din cauzele care au dus la agravarea situaþiei economice în ultimii ani rezidã din modul în care a fost condus ºi derulat procesul de privatizare ºi restructurare. Greºeala fundamentalã a constat în abordarea privatizãrii ca un scop în sine, ºi nu ca un mijloc de eficientizare ºi creºtere economicã.

Vânzând cât mai repede orice, oricui ºi la orice preþ, în scopul de a se obþine bani pentru consum, ºi nu pentru restructurare ºi reconstrucþie, cum ar fi fost normal, s-au obþinut, contrar aºteptãrilor, bani tot mai puþini, modernizarea economiei a întârziat, asistând în schimb la adoptarea unor strategii antieconomice de cãtre deþinãtorii pachetelor de control, în scopul de a-ºi proteja interesele de producãtori din þãrile de origine, degradând sever patrimoniile întreprinderilor cumpãrate sau abandonând investiþiile aflate în stare de execuþie.

Aceste acþiuni au mai fost favorizate ºi de cvasiinexistenþa controlului postprivatizare, pe de o parte, ºi de actele de corupþie, atitudine de dezinteres faþã de banul public sau pur ºi simplu de incompetenþa existentã la diverse niveluri manageriale.

În acest context, foarte grave mi se par constatãrile S.R.I. cu privire la tentativele, unele reuºite, se spune în raport, de influenþare a unor factori de rãspundere în deciziile adoptate la nivelul unor instituþii, care creeazã dezechilibre ºi produc prejudicii, perturbând climatul reformei. Astfel, au fost vizate acele structuri ºi paliere ierarhice în cadrul cãrora se elaboreazã decizii pentru evoluþiile economice, social-politice ºi de siguranþã naþionalã.

Aº vrea sã menþionez aici cã dacã s-a remarcat de la acest microfon cã unele date ºi fapte relatate în rapoartele S.R.I. pot fi considerate minore, aceastã chestiune, dupã pãrerea mea, nu este deloc minorã. Dacã unele acþiuni ºi atentate la adresa siguranþei naþionale sunt fãcute de funcþionari mãrunþi din diverse instituþii, de data aceasta avem de a face cu o afirmaþie certã în care ni se spune cã o serie întreagã de asemenea informaþii au fost verificate ºi s-au confirmat ºi ele se referã foarte clar la cei care se aflã în instituþiile de decizie în ceea ce priveºte reforma ºi privatizarea.

Este singura întrebare pe care v-o pun, domnule director. Dacã aceste date permit, ele pot sã fie fãcute publice, într-un timp oarecare? Mie mi se par lucrurile acestea foarte grave. Poate o datã vom afla ºi noi despre ce este vorba.

În final, cred cã putem aprecia ca obiectivã ºi echilibratã abordarea ºi ierarhizarea în cele douã rapoarte a principalelor riscuri ºi ameninþãri la adresa siguranþei naþionale. Sper ca Parlamentul, prin controlul efectuat asupra activitãþii S.R.I., sã contribuie la menþinerea în

sfera legalitãþii a acþiunilor întreprinse ºi situarea lor la nivelul imperativelor ºi exigenþelor statului de drept. Vã mulþumesc pentru atenþie.

**Din salã**

Deci cu toate precauþiile destul de vizibile de a atenua lucrurile pentru a nu proiecta, cum spune textul într-o notã de subsol, ”o imagine apocalipticã asupra dimensiunilor ameninþãrilor la adresa securitãþii naþionaleÒ, mai mult, se încearcã a le amplasa originea înainte de 1996. Probabil la comanda ºefului politic pus acolo de principalul partid al puterii, P.N.Þ.C.D., faptele semnalate dau totuºi mãsura exactã a nivelului la care au ajuns actele de subminare a economiei naþionale ºi a statului de drept în þara noastrã dupã 1996.

Criminalitatea economicã a atins cote alarmante, iar rapoartele S.R.I. vorbesc, concomitent, de presiunile din exterior asupra României, care au fost ºi sunt foarte puternice, dar ºi de vectorii din interior ai acesteia, de ajutorul neprecupeþit primit din partea unor persoane din þarã implicate în sectoarele economice respective. Rapoartele indicã ºi modul cum s-a acþionat pentru falimentarea economiei româneºti, între care descifrãm chiar politicile guvernelor care au condus þara dupã cucerirea puterii de cãtre coaliþia C.D.R.ÑU.S.D.ÑU.D.M.R.

Rapoartele activitãþii S.R.I. din mai 1997 ºi pânã la finele anului 1999 ne oferã cele mai exacte explicaþii asupra modului cum a ajuns România, în numai 3 ani, la o subdezvoltare endemicã ºi la starea celei mai sãrace þãri din Europa, în ciuda bogatului sãu potenþial de resurse, cel puþin natural, poate cel mai bogat din centrul continentului.

Þintele au fost cu precãdere sectoarele vitale pentru siguranþa naþionalã, rezervele minerale din subsolul þãrii, industria de apãrare, flota maritimã ºi fluvialã, sistemul bancar, sistemul informaþional, petrochimia, agricultura etc. Este ºi mai interesant ceea ce aflãm din rapoartele S.R.I. referitor la lipsa de reacþie a guvernelor de dupã 1996 ºi a unor instituþii ale statului la sesizãrile ºi informãrile serviciilor specializate privind activitãþile infracþionale, ilegale ºi subversive desfãºurate pe teritoriul României, ceea ce este cu totul inadmisibil ºi le face direct culpabile faþã de starea de lucruri la care s-a ajuns.

Se apreciazã în cele douã rapoarte ale S.R.I. cã au fost trimise spre Guvern ºi instituþiile abilitate Ñ Parchetul General, Poliþie, Ministerul de Interne, ministerele economice, ale cãror conduceri sunt, cum se ºtie, politice Ñ sute ºi sute de materiale informative privind agresiunea ºi infracþiunile de naturã economicã, politicã, informaþionalã, bancarã, financiarã, culturalã, religioasã, de spionaj, de contrabandã, de evaziune fiscalã, a reþelelor de trafic de droguri, spãlare a banilor murdari, de privatizãri oculte în defavoarea pãrþii române la care nu s-a

reacþionat decât arareori sau chiar deloc ºi prea puþin eficient.

S-a vorbit mult în România în ultimii ani, ceea ce confirmã ºi raportul S.R.I. pe anul 1997 Ñ 1998, despre falimentarea flotei maritime ºi fluviale, ce determinã punerea þãrii noastre în dependenþã de parteneri externi de transport, ca ºi pentru situaþii deosebite ce þin de apãrarea graniþelor þãrii, dar Guvernul ºi Parchetul General au conchis cã nu ar fi adevãrate, cã totul a decurs în limite legale, iar dosarele s-au închis. Este o derutã foarte mare. Oare S.R.I. nu este profesionist?

De asemenea, se vorbeºte în rapoartele S.R.I. despre multiplele presiuni ºi influenþe pentru facilitarea preluãrii pachetului majoritar de acþiuni de cãtre unele firme din afara graniþelor þãrii în defavoarea pãrþii române.

P.D.S.R. a cerut de nenumãrate ori F.P.S.-ului ºi Guvernelor Ciorbea ºi Radu Vasile explicaþii despre modul cum s-au realizat privatizãrile de genul: I.M.G.B., ROMTELECOM, ROMTEHNICA, SEMÃNÃTOAREA ºi multe altele, care au fãcut obiectul unor manifestãri de protest ºi greve ale salariaþilor, dar au fost total ignorate.

S-a susþinut cã totul s-a desfãºurat în perfectã legalitate Ñ ºi sã zicem mersi cã le-a cumpãrat cineva Ñ iar acum, când efectele negative se aratã, nu se mai pot ascunde ºi se încearcã justificãri puerile.

Vocea noastrã a fost întotdeauna acoperitã sau neluatã în seamã, dar iatã cã S.R.I., care nu este condus de P.D.S.R., confirmã cã am avut dreptate.

De aceea, solicitãm Serviciului Român de Informaþii sã depunã la Comisia specialã parlamentarã pentru controlul activitãþii S.R.I. o sintezã a sutelor de materiale informative cu care a sesizat Guvernele Ciorbea ºi Radu Vasile, precum ºi instituþiile abilitate ale statului asupra cazurilor ºi persoanelor implicate, infracþiunile ce au intrat în raza sa de activitate pe perioada la care se face referire în cele douã rapoarte, sintezã care sã fie analizatã caz cu caz ºi situaþie cu situaþie, în urma cãreia sã fie audiaþi ºefii instituþiilor respective asupra modului în care au acþionat la sesizãrile S.R.I.

Cerem Guvernului Mugur Isãrescu sã reîntroneze legalitatea în F.P.S. ºi sã revinã sub control parlamentar, iar în context, conducerea acestei instituþii sã depunã pânã la 15 martie anul acesta raportul sãu de activitate pe ultimii 2 ani, a cãrui dezbatere în plenul celor douã Camere sã intre în procedurã de urgenþã.

Comisia senatorialã de anchetã asupra F.P.S. sã-ºi finalizeze grabnic raportul, pe care sã-l depunã dezbaterii plenului, sã se concentreze în mod special asupra privatizãrilor controversate, a acelora contestate de salariaþii agenþilor economici ºi ai societãþilor comerciale, a acelora sugerate sau nominalizate direct în raportul S.R.I.

A nu proceda astfel înseamnã cã noi, Parlamentul, dãm un vot de blam în alb principalei instituþii informative a statului ºi, totodatã, ne facem pãrtaºi din oficiu la toate infracþiunile ºi infractorii care au atentat ºi atenteazã la siguranþa naþionalã a României, fie cã sunt de naturã economicã, politicã, financiarã, informaþionalã, culturalã, religioasã etc. Credem cã nimeni din aceastã salã nu ar putea subscrie la aºa ceva.

Mulþumesc pentru atenþie.

Domnul senator Pãcuraru ne pune întrebãri privind problemele de logisticã ale Serviciului. Vreau sã-l asigur cã Serviciul Român de Informaþii nu dispune de o slabã dotare Ñ ºi asta în pofida celor care doresc, din diverse motive, sã confere o imagine deformatã în legãturã cu subiectul în discuþie.

În acelaºi timp, þin sã precizez cã, în concepþia conducerii instituþiei noastre, dotarea tehnicã ºi materialã reprezintã una din condiþiile ce asigurã performanþa ºi creºterea eficienþei în muncã, la care se adaugã pregãtirea profesionalã temeinicã a cadrelor ºi motivaþia autenticã a acestora în activitatea desfãºuratã.

Altfel spus, avem în vedere o dezvoltare echilibratã ºi integralã a tuturor factorilor care concurã la creºterea eficienþei activitãþii instituþiei.

Þinând seama de dinamica extraordinarã înregistratã în domeniu, este evident cã dotarea Serviciului cu mijloace tehnice performante va rãmâne o preocupare constantã a conducerii instituþiei. Contãm, în acest sens, atât pe resursele proprii în materie de cercetare ºi inovare specificã, cât ºi pe extinderea cooperãrii cu diverºi parteneri externi. ªi asta, poate pentru exemplificare, dupã expoziþia care a fost astãzi în hol, privind dotarea tehnicã a brigãzii antitero, probabil cã unii dintre dumneavoastrã Ñ sau din explicaþiile pe care le-aþi primit Ñ v-aþi dat seama cã este o dotare la zi, este o dotare performantã. Lãsând la o parte, sigur, profesionismul luptãtorilor, pregãtirea lor, care face faþã oricãrei situaþii, dotarea, cum aþi vãzut-o, este o dotare Ñ cum se spune Ñ de ultimul rãcnet.

Domnii senatori Pãcuraru ºi Dumitraºcu, cu o întrebare pe care aº putea-o considera comunã: ”Ce face Serviciul Român de Informaþii dacã nu se iau mãsuri din partea celor care au primit informãrile respective?Ò

Aici, rãspunsul este puþin mai lung ºi mai elaborat. Nu aº vrea sã trec la acest rãspuns înainte de a vã cita Ñ fiindcã este o problemã continuã, care ne preocupã ºi pe noi foarte mult Ñ din rapoartele anilor precedenþi.

Raportul pe 1995Ñ1996: ”Nu de puþine ori, cu toate cã reacþiile beneficiarilor sunt favorabile, primim confirmãri ºi mulþumiri, dar nu se întreprind mãsuri de eliminare a pericolelor pe care le semnalãmÒ. Am încheiat citatul.

Aici aº vrea totuºi sã explicitez, fiindcã ºi pe mine m-a preocupat acest lucru, legat chiar, într-adevãr, de insatisfacþia unor lucrãtori ai Serviciului în anumite situaþii.

Activitatea desfãºuratã de Serviciul Român de Informaþii se concretizeazã, între altele, prin elaborarea unor tipuri specifice de documente de informare care, în conformitate cu Legea privind siguranþa naþionalã a României, sunt direcþionate cãtre beneficiari, în raport de competenþele acestora. Documentele respective conþin: sesizãri oficiale, informãri puse la dispoziþia factorilor de decizie, evaluãri ºi analize de stare într-o problematicã specificã, materiale de informare solicitate de beneficiari în limitele legii.

Semnalarea, în conformitate cu obligaþiile ce decurg din actele normative în materie de siguranþã naþionalã, a unor disfuncþii ce pot genera riscuri sau ameninþãri care se manifestã, la un moment dat, în unele instituþii ale statului se face în scopul de a determina declanºarea unor acþiuni de verificare, prin propriile organe de control

de care dispun aceste instituþii. Aceasta este, în fond modalitatea în care se concretizeazã caracterul preventiv al informãrilor pe care le realizeazã Serviciul Român de Informaþii.

Este important de reþinut faptul cã riscurile semnalate de noi îºi au sorgintea uneori în maniera deformatã în care se recepteazã sensul ºi scopul unor mãsuri, îndeosebi în planul economic ºi social.

Absenþa unor explicitãri complete, adecvate ºi accesibile celor mai largi categorii de populaþie induce riscul declanºãrii unor efecte diferite de cele scontate.

În ceea ce priveºte modul în care sunt valorificate documentele de informare puse la dispoziþie de cãtre Serviciul Român de Informaþii, din rãspunsurile primite, dar ºi din constatãrile proprii privind evoluþiile ulterioare semnalãrilor pe care le-am fãcut se poate, dar cu minusurile respective, se poate aprecia cã a crescut receptivitatea beneficiarilor noºtri.

Desigur, am înregistrat ºi situaþii în care au existat unele contestãri în legãturã cu riscurile, pericolele sau ameninþãrile semnalate. Aceste cazuri au determinat, cum era firesc, explicaþii ori verificãri suplimentare.

Menþionez însã cã S.R.I. are privilegiul de a spune totdeauna adevãrul, fãrã menajamente. Chiar dacã greºim, poate, într-o serie de aprecieri, îl spunem cu cele mai bune intenþii, fãrã a menaja pe nimeni. Prin aceasta precizez cã sper cã am rãspuns ºi la una din întrebãrile domnului senator Dumitraºcu.

Aº vrea sã subliniez, în acest sens Ñ ºi aici domnul vicepreºedinte al comisiei, domnul deputat Petrescu, are dreptate Ñ, cã ar trebui, în Legea siguranþei naþionale, definiþi mai bine beneficiarii acestor informãri. Din discuþiile pe care le-am avut cu dânsul, este realã aceastã observaþie ºi sper cã noua lege, care ºtiu cã se gãseºte la Comisia de apãrare din Camera Deputaþilor, va reglementa acest lucru.

Aº vrea sã dau un rãspuns mai complex unor întrebãri ale domnului senator Dumitraºcu Ñ nu ºtiu dacã mai este în salã; îmi pare rãu! Ñ ºi ale domnului deputat Þurlea.

Eu vreau sã dau aceste rãspunsuri, fiindcã se fac atâtea speculaþii pe aceastã temã ºi trebuie sã spunem, când este cazul, lucrurilor pe nume.

Noi am constatat aceste lucruri când s-au întâmplat o serie de evenimente mai deosebite în viaþa internaþionalã, cum au fost chiar evenimentele din Kosovo, în proximitatea frontierelor noastre.

România este un stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil ºi este partea comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate sau de origine etnicã. România respectã toate reglementãrile europene privind minoritãþile. Evident, existã persoane, organizaþii sau chiar state care, din dorinþa de a împiedica accesul þãrii noastre în organismele euroatlantice, ºi-ar dori ca România sã fie confruntatã cu probleme etnice. A confunda manifestãrile unor persoane izolate cu aºa-zisa problemã etnicã ar da apã la moarã neprietenilor României de care am vorbit înainte.

România este un stat suficient de puternic pentru a da o ripostã corespunzãtoare celor care mai agitã steagul iredentismului.

În încheiere la aceastã problemã afirm ferm: România nu are probleme etnice, iar toþi cetãþenii au drepturi egale, indiferent de originea etnicã. În aceste condiþii, cred cã veþi fi de acord cã problema iredentismului a fost tratatã corespunzãtor realitãþii în rapoartele Serviciului Român de Informaþii, nedând satisfacþie celor care ºi-ar dori ca România sã se confrunte cu astfel de probleme.

Mi-aº permite sã citez din interviul fostului ambasador al Marii Britanii la Bucureºti, pânã acum câteva luni de zile, care a fost luat imediat dupã evenimentele din Iugoslavia, din Kosovo.

”Întrebare: Existã vreo tendinþã pentru autonomia Transilvaniei?

Rãspuns: Trebuie sã aveþi mereu în minte faptul cã populaþia majoritarã din Transilvania o reprezintã vorbitorii de limbã românã. Desigur, încurajatã de evoluþia din KosovoÒ Ñ ºi asta, apropo de ce vã spuneam adineauri Ñ ”o anumitã tendinþã pentru autonomia regionalã a apãrut la suprafaþã ºi, în consecinþã, existã o dozã de nervozitate în România faþã de aceastã chestiune. Existã douã judeþe unde populaþia maghiarofonã reprezintã 89Ñ90%, exact ca populaþia albanezã din Kosovo, dar asta este singura similitudine cu Kosovo, cãci, în rest, maghiarofonii au exact aceleaºi drepturi ca ºi cei vorbitori de limbã românã. Ca atare, problema, chiar dacã se discutã, nu este pe agenda politicã.Ò

Am încheiat rãspunsul fostului ambasador al Marii Britanii la Bucureºti.

S-a pus o întrebare privind starea de spirit a ofiþerilor din instituþie, privind prezentarea celor douã rapoarte. Nu cred eu cã este o problemã a stãrii de spirit a ofiþerilor noºtri, care au atâtea probleme pe agenda lor, ca sã-ºi punã problema... Sigur cã tuturor le face plãcere ca instituþia pe care o reprezintã sã fie corespunzãtor reprezentatã, dar nu îi afecteazã în starea de spirit ºi se ocupã în continuare aºa cum trebuie de siguranþa naþionalã a României.

S-a pus întrebarea dacã Serviciul Român de Informaþii este pregãtit pentru integrarea în N.A.T.O. ºi în Uniunea Europeanã.

Aici aº rãspunde în felul urmãtor: în documentele pe care le aveþi la dispoziþie existã unele detalii privind dimensiunile ºi eficienþa raporturilor de cooperare între Serviciul Român de Informaþii ºi diverse structuri informative strãine, inclusiv cele din statele N.A.T.O.

Nivelul extins ºi diversificat la care se situeazã în momentul de faþã aceste relaþii de cooperare se explicã prin conºtientizarea la nivelul conducerii Serviciului a faptului cã realizarea unui control eficient al ameninþãrilor specifice, caracterizate printr-o accentuatã internaþionali-

zare, nu este posibilã fãrã conjugarea eforturilor ºi a experienþei mai multor servicii de informaþii.

Rezultatele foarte bune realizate în ultimul timp pe linia contracarãrii unor ameninþãri precum terorismul, traficul ilegal de persoane, droguri, armament ºi materiale strategice ori criminalitatea financiarã s-au reflectat în aprecieri pozitive din partea unor parteneri strãini, privind profesionalismul, seriozitatea ºi eficienþa activitãþii Serviciului Român de Informaþii.

Domnul deputat Mogoº observ cã nu mai este în salã, îmi pare rãu, dar eu totuºi vreau sã-i rãspund cã aºtept ca dânsul, lãsând la o parte cã nu a avut dreptate în ceea ce a spus, îmi pare rãu cã trebuie sã-l contrazic, dar aºtept ca dânsul, ca avocat, ca jurist, sã aibã o contribuþie puternicã atunci când se va discuta Legea siguranþei naþionale, sã defineascã acei termeni pe care mã întreba pe mine cum sã-i definesc. Pãrerea mea este cã nu trebuie sã confundãm un caz personal al dânsului, în care este avocat, cu o problemã de siguranþã naþionalã. În nici un caz domnului deputat Mogoº Serviciul Român de Informaþii nu i-a încãlcat drepturile constituþionale.

În legãturã cu asociaþiile ºi fundaþiile, din fericire, prin Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000, se reglementeazã statutul juridic al acestora ºi, faptic, la ora actualã, este reglementatã problema funcþionãrii, care, într-adevãr, era veche, a unei legi din 1924.

Vreau sã precizez aici, ca sã nu lãsãm loc de interpretare, cã noi nu urmãrim asociaþiile ºi fundaþiile, ci suntem receptivi numai la acele semnale care evidenþiazã acte ºi fapte ce aduc atingere siguranþei naþionale, comise de unele persoane care îºi acoperã activitatea infracþionalã în anumite asemenea organizaþii.

De asemenea, fiindcã s-au ridicat câteva aspecte, chiar în luãrile de cuvânt, care, practic, au fost întrebãri, aº vrea sã-i rãspund domnului senator Szab— K‡roly, care a enumerat o serie de întâmplãri Ñ eu aveam lista mai lungã Ñ în care, de la început, Serviciul Român de Informaþii a fost pus la zid. Nu pot sã accept, ca director al Serviciului, o astfel de abordare. Mi se pãrea colegial ºi corect, aºa cum uºa mea a fost deschisã ºi este deschisã pentru orice parlamentar din aceastã salã, sã vinã sã discute cu mine aceste lucruri ºi poate le-am fi gãsit rãspunsul împreunã.

De asemenea, nu pot fi de acord cu insinuãrile care s-au fãcut cu aºa-zisul caz de la Odorheiul Secuiesc, în care un echipaj al Serviciului Român de Informaþii, care se gãsea în misiune ordonatã, pe teritoriul României, reþineþi, a fost sechestrat Ñ nicãieri nu se întâmplã acest lucru Ñ, ca tot Serviciul Român de Informaþii sã fie acuzat. Nu pot fi de acord cu astfel de abordãri. Nu urmãrea nici un partid, nu urmãrea nici o formaþiune, dar avem dreptul sã ne desfãºurãm corect activitatea. ªi am explicat membrilor comisiei, inclusiv domnului senator Verest—y Attila, care a înþeles. Eu sunt convins cã, dacã discutam ºi cu domnul senator K‡roly Szab—, nu am mai fi avut astãzi aceste întrebãri. Cum, de asemenea, domnul senator Frunda nu ar mai fi fãcut afirmaþia, la Consiliul Europei, cã Serviciul Român de Informaþii are societãþi comerciale. Nu avem nici o societate comercialã. Dacã era o discuþie, putea sã afle de la noi, nu sã aflu de la Consiliul Europei aceste informaþii ºi sã dau explicaþii la alþi parteneri. Nu mi se pare corect ºi loial acest mod de abordare a unor probleme de siguranþã naþionalã.

Vreau sã vã informez cã noi avem, conform legii, o regie autonomã care a mai rãmas cu o singurã activitate. Restul au fost toate scoase. Singura activitate o reprezintã sistemele de protecþie ºi pazã pentru instituþiile guvernamentale, bãnci, alte instituþii ale statului român, care am considerat cã, la ora actualã, încã nu pot fi trecute în sistemul de privatizare. Restul, nu avem nimic, nici societãþi comerciale, nici activitãþi comerciale. Acest lucru se poate verifica ºi s-a verificat de cãtre Comisia de control parlamentar a activitãþii Serviciului Român de Informaþii.

Domnul deputat Mândroviceanu, membru al comisiei, a ridicat problema discrepanþelor între avere ºi salariu.

Sã ºtiþi cã avem în vedere permanent acest lucru, privind situaþia materialã a ofiþerilor noºtri, ºi atunci când apar astfel de discrepanþe, pe baza unor verificãri temeinice, se iau ºi mãsurile respective. Nimeni nu este mai presus de lege, indiferent dacã este ofiþer al unui serviciu de informaþii din România.

În acest sens, vreau sã rãspund, pentru cã eu cred cã este necesar un rãspuns, domnului vicepreºedinte Petrescu, privind fiºele de protecþie.

Aceste fiºe de protecþie, care se numesc ”Raport contrainformativÒ, au fost introduse în acest an. Într-adevãr, la Capitolul IV, care se intituleazã ”Alte aspecte cu potenþial de risc contrainformativ rezultate din situaþia materialãÒ, Ñ exact ce a spus domnul Mândroviceanu Ñ ”relaþii, legãturi cu reprezentanþi ai organizaþiilor transnaþionale, minoritãþilor etnice, religioase, sexuale, consumatoare de droguri ºi aºa mai departe, relaþii oficiale/neoficiale, altele decât cele operative, cu cetãþeni strãini, apatrizi, rezidenþi, persoane din lumea interlopã, crimã organizatã etc., lideri politici, persoane aparþinând unor organizaþii extremist-teroristeÒ, deci numai aspectele cu potenþial de risc contrainformativ, tocmai ca sã ferim ofiþerii noºtri de zona politicã, indiferent cã zona aceasta politicã se numeºte putere sau opoziþie.

Reþineþi cã acest formular este luat de la un serviciu occidental, dintr-o þarã lângã care dorim sã fim alãturi ºi în N.A.T.O., ºi în Consiliul Europei. Atunci, trebuie sã ne hotãrâm: acceptãm sau nu acceptãm aceste lucruri? Sigur cã ºi în cadrul Serviciului am avut oameni care au primit cu greu acest lucru, dar ei trebuie sã înþeleagã cã a fi ofiþer de informaþii înseamnã ºi renunþarea la anumite lucruri. Nu este o meserie uºoarã ºi tocmai de asta cine se apucã s-o facã trebuie s-o facã cu toatã responsabilitatea, în slujba statului român. Nu menajãm pe nimeni.

S-a spus Ñ ºi aº vrea sã lãmuresc ºi acest lucru, fiindcã a apãrut o datã ºi în presã Ñ ”explicitarea mandatelor vizavi de numãrul de cazuri înaintate la ParchetÒ.

Aici este urmãtorul aspect: sunt cazuri care sunt definitivate la Parchet, în care sunt mai multe mandate, fiindcã sunt mai mulþi incriminaþi în cazul respectiv. Ca sã vã exemplific, este un caz pe care, la ora actualã, îl putem considera, din punctul nostru de vedere, închis este cazul ”Þigareta IIÒ, unde, pentru un singur caz sesizat Parchetului, au fost, normal, mai multe mandate. Sunt mandate care se realizeazã, dacã vreþi, se închide, cum ar veni, activitatea lor, prin mãsuri preventive, fiindcã, în definitiv, aºa cum vã spuneam ºi înainte, rolul unui serviciu de informaþii, în primul rând, este sã previnã, nu sã trimitã la Parchet. Eu, de multe ori, când un caz a ajuns la Parchet, o consider ca o nerealizare. Realizarea cea mai mare este când previi.

Deci a treia situaþie la mandate este Ñ ºi avem destule cazuri, fiindcã am fost foarte ofensivi în acest sens Ñ când s-a întrerupt dreptul de ºedere în România al unor persoane bãnuite de activitãþi ostile sau periculoase pentru statul român. ªi am avut zeci de cazuri de acest fel în ultimii ani.

Mã scuzaþi cã nu am rãspuns la o întrebare privind relaþiile Serviciului Român de Informaþii cu celelalte structuri de informaþii ºi problema comunitãþii de informaþii. Sigur cã aici, la problema comunitãþii de informaþii, eu nu pot sã vin decât cu o pãrere personalã. Asta, fiindcã dumneavoastrã veþi hotãrî, când veþi discuta ºi veþi vota legea respectivã.

Deci, ca sã rãspund la prima parte a întrebãrii, relaþiile sunt bune ºi într-o continuã evoluþie a cooperãrii ºi cu Serviciul Român de Informaþii, ºi cu Serviciul de siguranþã al armatei, ºi cu structurile informative din cadrul Poliþiei Române; la fel, cu Parchetul ºi cu Parchetele generale de pe lângã Curþile de apel.

Sigur cã este loc ºi de mai bine ºi poate Legea siguranþei naþionale va specifica mai clar anumite aspecte în acest sens.

Referitor la comunitatea de informaþii, eu aº vedea aceastã comunitate nu ca o structurã. Nu avem nevoie sã facem structuri peste structuri. Repet, este o poziþie personalã. Eu aº vedea-o, dacã vreþi, ca o întâlnire, o întrunire a directorilor structurilor respective, în care sã stabileascã ºi sã definitiveze o serie de aspecte privind cooperarea, pe anumite direcþii de acþiune, în funcþie de condiþiile interne ºi externe, de a stabili unele mãsuri concrete, în anumite cazuri, în care numai sã le defineascã, ºi restul, trebuie sã-ºi facã fiecare serviciu datoria. Nu consider cã este nevoie de o structurã, de o ”pãlãrieÒ în plus peste serviciile de informaþii care acþioneazã în România.

Repet, este o pãrere personalã ºi dumneavoastrã veþi decide.

ªi aici Ñ ºi cu asta cred cã termin rãspunsurile Ñ s-au pus o serie de întrebãri privind, de exemplu Ñ sigur cã pot sã fie declaraþii politice, dar mi-au fost puse Ñ, de exemplu, privind Legea nr. 1/2000, Legea privind imobilele naþionalizate, care ºtiu cã se gãseºte în dezbatere. Domnilor, noi suntem un serviciu de informaþii. Dumneavoastrã sunteþi Parlamentul României, sunteþi organul suprem, dacã vreþi, al unui stat de drept. Preºedinþie ºi Guvern au ºi statele totalitare, indiferent cã sunt de stânga sau de dreapta, dar asta ne defineºte pe noi faþã de ei: Parlamentul. Dacã un serviciu de informaþii, indiferent cum se numeºte acela, ar ajunge sã facã aprecieri despre activitatea unui Parlament, vã asigur cã lucrurile ar fi foarte grave, iar eu acest lucru nu-l voi face niciodatã. Chiar dacã am pãreri personale, chiar dacã, poate, consider cã, în anumite situaþii, se putea sã fie altfel, este o pãrere personalã ºi nu va fi niciodatã pãrerea Serviciului. Dumneavoastrã sunteþi forul suprem ºi sunteþi garantul democraþiei în aceastã þarã. Nu avem dreptul ºi nu trebuie sã admiteþi vreodatã sã ne puneþi acest fel de întrebãri.

Vreau sã închei cu ultimul aspect, sã mulþumesc Comisiei de urmãrire ºi control a activitãþii Serviciului Român de Informaþii ºi pentru eficienþã, ºi pentru modul colegial, chiar dacã, sigur, în activitate, am mai avut ºi anumite neînþelegeri sau diverse moduri de a privi lucrurile; sunt inerente. ªi într-o familie te cerþi cu soþia uneori, dar tot cu ea rãmâi!

Vreau sã mulþumesc în mod deosebit domnului preºedinte Galbeni, domnului vicepreºedinte Petrescu, domnului secretar Spãtaru ºi tuturor membrilor comisiei,

care, vã spun sincer, au fost de un real sprijin ºi Ñ nu vreau sã flatez pe nimeni, fiindcã nu este cazul Ñ dar aºa consider eu cã trebuie sã se desfãºoare activitatea, sub acest control, a unui serviciu de informaþii.

Vã mulþumesc.