Cristian George Țopescu

## **Domnul Cristian George Țopescu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Acum o oră mă pregăteam să spun că primul „gol” al zilei de astăzi a fost marcat de plenul Senatului. Între timp, audiența a devenit mai numeroasă.

Declarația mea politică are un titlu nostalgic – „Dor mioritic”.

Știu că unora dintre dumneavoastră nu vă place ce scrie presa despre noi, parlamentarii. Uneori aveți dreptate, alteori nu. Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc. Dacă aici, între noi, continuăm „războiul româno–român”, expresie folosită de finlandezul Olli Rehn, observatorul trimis de Uniunea Europeană înainte ca România să fie admisă în Comunitatea Europeană, atunci când suntem judecați de românii din afara țării, cred că ar trebui să fim atenți, pentru că aprecierile lor nu sunt influențate de disputele politice interne.

Iată ce spune o româncă aflată în Olanda:

„Sunt căsătorită cu un cetățean olandez. Avem în Olanda o situație materială bună, o casă frumoasă și foarte multă liniște. L-am adus pe soțul meu de mai multe ori aici. Îi plac peisajul nostru natural, căldura și temperamentul poporului român. Ne-am hotărât să ne deschidem o firmă și să ne stabilim în România, firește, la insistențele mele.

În luna mai am venit, să zicem, în testare de piață, cu un car de entuziasm și de bune intenții. Îmi plăcea să cred că pun și eu umărul la schimbarea imaginii României. Ce eroare, ce naivitate! Ce am găsit? O specie nouă de horror, cel politic. Simt că mă sufoc de indignare. Cea mai frumoasă țară din Europa este, pur și simplu, strivită cinic sub pneuri de Ferrari, Q7 etc., sub pantofii lăcuiți ai unor inepți și sub tocurile lungi ale titularelor lor.

Am văzut femei tinere, cu copii în brațe, strigându-și drepturile în fața unor ferestre care au rămas mereu închise. Am văzut cum i se taie indemnizația pentru însoțitor unei bătrâne de 80 de ani, pentru că poate să-și miște mâinile. Am văzut cum pleacă medicii și asistentele medicale. M-am întâlnit cu foști elevi – astăzi studenți sau absolvenți –, toți în căutarea unei burse sau a unui loc de muncă în străinătate. Am văzut un ministru al educației care amenință, pentru a pune pumnul în gură cadrelor didactice.

Pentru informarea domnului ministru, este adevărat că la școlile cu predare în limba germană manualele de istorie și geografie erau în limba germană, dar ceea ce s-a omis să se spună este că acele manuale sunt traduse după cele românești. Deci copiii germani, maghiari etc. învață aceeași istorie ca și copiii români.

Vă imaginați cumva că elevii surinamezi, marocani, turci, polonezi, haitieni din Olanda învață în altă limbă decât cea oficială a statului?

Am vrut să ne stabilim în România, să mă întorc la elevii mei, la planurile mele de lecții, la sărmăluțele românești. Soțul meu ar fi venit cu mine. La ce să mă întorc însă?! La un salariu de profesor, ciuntit și acela cu 25%? La tăierea subvențiilor la căldură, la circul parlamentar, la nesimțirea din politica românească?