Este însă foarte interesantă poziția Partidului Democrat Liberal față de sistemul de învățământ, ținând cont că de la precedentele alegeri mandatul educației a fost deținut de doi reprezentanți ai acestui partid timp de doi ani și jumătate.
Fiecare dintre aceștia a devenit un acerb critic și un fin analist doar după ce nu a mai fost ministru.
Iată, aici este deosebirea dintre poziția și activitatea mea și cea a predecesorilor mei. Eu, cu toate că nu provin din sistem, respect și doresc ca învățământul românesc să fie corect apreciat, cu bunele și cu relele sale, fără patimă și, dacă se poate, stimați colegi democrat-liberali, fără conotație politică.
Activitatea mea ca ministru s-a concentrat pe conservarea valorilor sistemului de învățământ, dar și pe luarea de poziție în cazul derapajelor constatate.
Apreciez faptul că ați încercat să structurați textul moțiunii pe teme, dar nu pot să nu remarc caracterul pur beletristic al acestuia. Sistemul de învățământ este mai mult decât o poveste frumos îmbrăcată în vorbe meșteșugite: are nevoie
de acțiune, care să țină pasul cu nevoile și realitățile sale. De aceea, în mandatul relativ scurt de ministru, am ales o abordare pragmatică, și nu una filozofică, a sistemului.
Voi prezenta poziția ministerului pe care îl conduc, urmărind succesiunea paragrafelor din textul moțiunii inițiate de dumneavoastră.
În ceea ce privește salariile: se recunoaște că salariile profesorilor au crescut, dar se omite faptul că în sistemul de învățământ lucrează și alte tipuri de angajați, ale căror venituri au crescut cu aceleași procente ca cele ale cadrelor didactice.
Media creșterilor salariale în ultimii patru ani a fost de 92,95% pentru întregul sistem. Ideea diferențierii salarizării în funcție de performanțele și rezultatele muncii este cuprinsă, dragi colegi, în proiectul pachetului de legi, deci nu reprezintă nici pe departe vreo inițiativă a dumneavoastră.
Investiții în infrastructură
Chiar dacă finanțarea unităților de învățământ preuniversitar intră în sarcina unităților administrativteritoriale, Ministerul Educației a elaborat o serie de programe și proiecte în vederea înlăturării deficiențelor, inventariind unitățile de învățământ ce necesită intervenții și natura acestora.
În perioada 2001–2004 s-a alocat pe bază de hotărâre de guvern suma de 37.319.000 RON pentru doar 274 de lucrări, din care doar 87 obiective noi de investiții.
În perioada 2005–2008 s-a alocat pe bază de hotărâre de guvern suma de 4.522.000.000 RON pentru 25.421 de lucrări, din care 4.526 obiective noi de investiții.
De asemenea, menționez că pe total învățământ, respectiv învățământul preuniversitar și învățământul superior, fondurile alocate pentru investiții și dotări au fost:
– anii 2005–2008: suma de 11.400.000.000 RON, rezultând o creștere de aproximativ 19 ori în perioada 2005–2008, față de perioada 2001–2004.
Orice evaluare onestă a investițiilor din ultimii ani scoate în evidență creșterea spectaculoasă a numărului de unități de învățământ care au primit resurse și a sumelor alocate în ultimii doi ani în mandatul meu. De altfel, nici măcar autorii moțiunii nu pot să nu recunoască acest lucru.
Și pentru că totuși moțiunea trebuia să aibă un subiect, sunt acuzate procedurile greoaie, complicate și netransparente, în pofida faptului că aceste proceduri sunt cele stabilite de legislația în vigoare. Să înțeleg că Ministerul Educației nu ar fi trebuit să respecte legea?
Se vorbește, de asemenea, de lipsa de transparență, în condițiile în care hotărârea de guvern de alocare a fondurilor se publică în Monitorul Oficial al României, iar ordinele ministrului se publică, după caz, în Monitorul Oficial al României sau pe site-ul ministerului, toate.
Derularea licitațiilor și a contractelor, precum și achitarea facturilor s-au făcut la nivelul autorităților locale, al inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ, ministerul nefiind implicat în aceste etape. Să înțeleg că punerea efectivă în practică a descentralizării nu este pe placul Domniilor Voastre, fiind doar o vorbă în vânt bună de folosit doar la moțiuni?
În ceea ce privește perioadele de promovare de către minister a hotărârilor de guvern, vestita sintagmă „banii n-au
fost dați la timp”, în anul 2008, pentru finanțarea lucrărilor de investiții la unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârile de guvern se prezintă în modul următor: Hotărârea de Guvern nr. 94 din 30 ianuarie 2008, suma de 157 milioane RON; Hotărârea de Guvern nr. 370 din 31 martie 2008, suma de 962 de milioane RON; Hotărârea de Guvern nr. 529 din 21 martie; Hotărârea de Guvern nr. 614 din 11 iunie 2008, suma de 31 de milioane de lei noi și, nu în ultimul rând, Hotărârea de Guvern nr. 962 din 27 august, 435 de milioane de lei.
După cum se observă, din suma totală de 1.642.000.000 de lei noi, alocată pe bază de hotărâre de guvern, 72% din această sumă a fost alocată în trimestrul I, existând timp suficient pentru achiziționarea, angajarea și executarea lucrărilor, până la începerea anului școlar 2008–2009.
Ultima hotărâre de guvern s-a realizat după o analiză detaliată a sumelor aflate în bugetul propriu, inclusiv de blocare a unei părți de 10%, prin raționalizarea programelor și restructurarea anumitor fonduri, fiind dată în cea mai mare parte a ei pentru plata lucrărilor executate pe perioada verii.
## Programe de sprijin social
Între acestea se află și programele sociale a căror bază legală a fost aprobată în cele mai multe cazuri anterior mandatului meu. Mă întreb de ce autorii moțiunii nu s-au adresat nici inițiatorilor acelor programe, pentru a-i întreba de ce ele se adresează tuturor elevilor. Ne întrebăm, de asemenea, dacă Ministerul Educației ar fi trebuit să nu pună în aplicare prevederile legale în vigoare.
Menționez că eforturile făcute pentru realizarea acestor programe sociale sunt: transportul școlar, în funcție de reorganizarea rețelei școlare — doar în mandatul meu s-au achiziționat 1.840 de microbuze școlare, în condițiile în care în România sunt puțin peste 3.200 de unități administrativteritoriale; decontarea contravalorii transportului; asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse — am avut 775 de mii de beneficiari în anul 2007; asigurarea unui ajutor financiar de 200 de euro în vederea stimulării copiilor să achiziționeze un computer — am avut anul acesta 35.354 de beneficiari; asigurarea prin Programul național „Bani de liceu” a unei burse lunare de 1.800.000 lei vechi pentru elevii din familiile favorizate socioeconomic — am avut anul acesta 140.328 de beneficiari; extinderea Programului „Cornul și laptele” și la nivelul învățământului gimnazial.
## Pachetul de legi ale educației
Chiar dacă tema pachetului de legi am rostit-o și ieri, pesemne că, fiind așa de puțini astăzi de la Partidul Democrat Liberal în sală, înseamnă că ați înțeles-o foarte bine. O mai repet o dată, importanța ei mă obligă să vă mai spun din nou câteva completări și câteva lucruri. Încep prin a vă spune că în pofida citatelor din poetul național Mihai Eminescu, în momentul de față, pachetul legislativ poate fi văzut pe site-ul ministerului, există. Este un produs finit și este pregătit pentru a fi depus la Parlamentul României.
Trebuie precizat că pachetul legislativ nu a fost promis de nimeni, el fiind prevăzut în Programul de guvernare 2005–2008, și a fost preluat în forma sa de început de la predecesorii mei, miniștrii Mircea Miclea și Mihail Hărdău, care însă, din păcate, nu l-au realizat. Constat din nou că cei
care au elaborat moțiunea critică fără să știe ce scrie în proiectele de legi ale învățământului, din moment ce se referă doar la realizarea descentralizării. Schimbările propuse sunt mult mai multe și de profunzime: educația timpurie, structura sistemului de învățământ, rutele școlare, finanțarea educației, diferențierea universităților, deontologia profesională și, nu în ultimul rând, asigurarea calității.
Se reproșează apoi lipsa unei diagnoze și a unei analize anterioare elaborării proiectelor de legi. Precizez pentru cei care nu știu încă – deși poate ați fost atenți ieri – faptul că au fost elaborate patru studii de impact, precum și analize și cercetări pe problematica schimbărilor propuse pentru sistemul de învățământ. Conform procedurilor în uz pentru inițiative legislative, proiectul pachetului legislativ a fost supus dezbaterii publice și, după inserarea în text a unor propuneri și sugestii primite de la inspectorate, cadre didactice, părinți, elevi, studenți, societatea civilă, autorități publice centrale și locale, a fost dezbătut cu liderii acelor sindicate reprezentative din învățământ care au dorit să se implice în mod real în ameliorarea propunerilor inițiale, și nu s-a discutat cu reprezentanții Federației Educației Naționale, al cărei președinte a binevoit a intra politic în partidul dumneavoastră și luptă politic vânzând astfel interesele sindicatului pe care îl reprezintă partidului care a inițiat moțiunea, respectiv Partidul Democrat Liberal.
Contestarea pachetului legislativ nu s-a făcut de majoritatea actorilor educativi ai sistemului educativ, ci este opera celor care au fost incapabili să participe la elaborarea proiectului, preferând poziția comodă de a critica din afară, uneori chiar în afară de subiect.
Sunt de acord cu aprecierea asociației studențești citate în moțiune că pachetul de legi ale educației a devenit motiv de dispută politicianistă în an electoral. O dovediți chiar dumneavoastră!
În fond, cred că vă deranjează puternic faptul că un guvern liberal, cu un ministru din afara sistemului, chiar tânăr, deranjant de tânăr, a fost capabil să producă acest pachet de legi. Ne asumăm acest proiect, îmi asum acest proiect și sunt mândru de el, având ca bază modul pozitiv în care a fost primit atât de partenerii sociali, cât și de sistem.
## Prăpastia dintre structura pe filiere și piața muncii
Cadrul național al calificărilor nu se elaborează și nu se adoptă de un minister sau guvern. Este problema acordurilor actorilor multipli, angajatori, sindicate, asociații profesionale, furnizori de educație și formare profesională și, nu în ultimul rând, Guvern. Încă din perioada ministeriatului Partidului Democrat Liberal al educației, România și-a asumat finalizarea cadrului național al calificărilor în anul 2013. Ministrul Mihail Hărdău a transmis Comisiei Europene în decembrie 2005 rezultatul consultării naționale privind cadrul european al calificărilor, care includea și referiri la dezvoltările naționale privind stadiul la sfârșitul anului 2005 și perspectiva de 8 ani pentru finalizarea dezvoltărilor metodologice, a capacității de implementare și operaționalizare a instrumentelor și procedurilor.
## Evaluarea calității
Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar, pe scurt ARACIP, este instituție publică de interes național în subordinea Ministerului Educației, cu
personalitate juridică și buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87 din 2006.
Evaluarea învățământului obligatoriu și asigurarea dreptului la educație sunt în sarcina statului. Prin urmare, în toate statele europene evaluarea pentru autorizare și acreditare nu se realizează de instituții private, ci de instituții publice: agenții, cum este în Lituania, sau inspectorate, cum este în Marea Britanie.
România se înscrie în acest cadru european pentru evaluarea învățământului preuniversitar în vederea autorizării sau acreditării, fiind înființată această instituție specializată în acest fel, ARACIP.
## Examenele naționale
În paragraful referitor la evaluare din moțiune se amestecă, într-un mod neprofesionist, evaluarea instituțională cu evaluarea achizițiilor elevilor. Trecând peste aceasta, menționez că introducerea tezelor cu subiect unic nu reprezintă o noutate absolută pentru sistemul educațional românesc, ci este o încercare de a unifica sistemul de evaluare prin apropierea de normalitate a examenelor care, transformate în evenimente mediatice și populiste, nu fac decât să accentueze stresul elevilor și al părinților. Transformarea fostelor teste naționale în activități școlare obișnuite, dar sistematice și riguroase, contribuie la diminuarea percepției de școală grea în care miza examenului la vârsta de 13–14 ani înainte de finalizarea învățământului obligatoriu este disproporționată.
De altfel, ideea în sine nici n-a fost a mea, aparține unui ministru, fost ministru PD-L al educației, iar ceea ce am făcut eu a fost de a organiza mai bine, de a perfecționa modul de desfășurare a acestora prin introducerea de proceduri specifice, riguroase.
Vă informez, stimați colegi parlamentari din Partidul Democrat Liberal, că în timpul mandatului meu nu au mai fost furate subiectele, așa cum s-a întâmplat cu plicurile cu subiectele la disciplina istorie, la testele naționale, fapt petrecut în ziua de 17 iunie 2006, eveniment despre care probabil că nu vă mai amintiți. În fapt, introducerea tezelor cu subiect unic pune accent pe evaluarea care se desfășoară în școală și pe modul în care realizează cadre didactice această evaluare. Tezele cu subiect unic reprezintă modalitatea de evaluare semestrială sumativă a cunoștințelor, a abilităților și a deprinderilor dobândite de elevii din clasele a VII-a și a VIII-a. De aceea au fost continuate cursurile de formare pentru evaluare destinate cadrelor didactice.
Constat că autorii moțiunii uită că tezele se regăsesc în sistemul de învățământ românesc de decenii și că supravegherea și evaluarea au fost făcute dintotdeauna de profesorul clasei. Să înțeleg că toți acești profesori sunt infractori și favorizează frauda? Să înțeleg că toate rezultatele anterioare de la teze nu corespund realității? A vorbi în mod implicit despre rezultate nereale datorate supravegherii de către profesorii clasei înseamnă a acuza un sistem întreg, o întreagă categorie socioprofesională, lucru care mi se pare inadmisibil, de neacceptat, pentru că este complet fals.
Încep să înțeleg de ce domnul Valeriu Tabără ieri acuza întregul, pe toți funcționarii din Ministerul Educației, de incompetență.
În ceea ce privește organizarea examenelor de bacalaureat, menționată în moțiune ca apogeul manifestării incompetenței, amatorismului și iresponsabilității, răspunsul meu ar putea fi unul foarte scurt: nu în mandatul meu s-au vândut subiecte la proba scrisă în piața publică. Mă întreb: Ce se poate spune despre competența, profesionalismul și responsabilitatea ministrului PD în timpul căruia s-a întâmplat un asemenea furt? De asemenea, nu eu am decis publicarea subiectelor pe internet, ci am preluat și prelungit această inițiativă a predecesorului meu. Criticile vehemente față de tendința fiecărui nou ministru de a nega sau modifica acțiunile predecesorului său m-au determinat să mă preocup mai degrabă de îmbunătățirea cadrului organizatoric și de punerea în practică, fără sincope, a acestuia. Astfel, în acest an școlar, bacalaureatul nu a avut nicio deficiență majoră în organizare, iar rezultatele elevilor se înscriu în tendința anilor precedenți.
## Învățământul superior
Finanțarea unităților de învățământ superior de stat se face la propunerea Consiliului Național al Finanțării Învățământului Superior care calculează și propune repartizarea acestor fonduri pe baza unor criterii legale, unitare. Calitatea învățământului superior este o preocupare a Ministerului Educației, realitate susținută de actele normative inițiate și aprobate în ultima perioadă, referitoare la domeniile de licență, specializările și programele de studii universitare. De asemenea, instituirea sistemului de credite transferabile contribuie la creșterea calității. Și în cazul învățământului superior, proiectul pachetului de legi cuprinde reglementările menite să transforme învățământul universitar într-unul competitiv la nivel european și mondial.
## Accesul legal și sporit la educație
Discrepanța dintre mediul rural și cel urban este o realitate și ea nu se manifestă numai la nivelul educației. În ceea ce privește asigurarea accesului sporit la educație, a șanselor egale atingerii succesului personal și eliminarea diferențelor dintre educația din mediul rural și cel urban, Ministerul Educației a acționat în mai multe direcții: investiții în dotări ale unităților de învățământ – au fost dotate laboratoare și cabinete școlare din 4.805 școli gimnaziale, școli de artă și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale; au fost achiziționate materiale, echipamente și aparate sportive pentru 4.848 de școli primare, gimnazii, școli de arte și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale, dar și pentru cele 70 de cluburi sportive școlare și 11 centre naționale de excelență.
Învățământul vocațional de artă a beneficiat de suma de 6.386.000 RON pentru achiziția de materiale specifice în 39 de licee de artă, 11 școli cu program de artă și 62 de unități de învățământ cu program de artă.
Pentru actualizarea și îmbunătățirea fondului de carte a fost utilizată suma de 35.242 000 RON în 8.009 grădinițe, școli primare, gimnazii, licee, colegii, grupuri școlare și școli de arte și meserii, în 156 de școli speciale și 42 de case ale corpului didactic. Nu în ultimul rând – și cel mai important,
dacă doriți –, programul de construire de campusuri școlare și școli de arte și meserii, 84 de campusuri și 84 de școli de arte și meserii distribuite pe întreaga suprafață a României, în medie 4 unități pe județ.
Ridicarea calității educației în mediul rural prin eficientizarea rețelei școlare
Asigurarea accesului egal la o educație de calitate nu poate fi atinsă în școli în care nu există dotări corespunzătoare sau profesori calificați. Acolo unde unitățile de învățământ nu îndeplineau condițiile normale de funcționare, elevii au fost duși în școli care să asigure calitatea educației, fiindu-le asigurat transportul. Este un program care continuă acțiunile miniștrilor anteriori ai educației și este unul corect.
Încadrarea cu personal didactic calificat
Reorganizarea rețelei școlare a condus și la o scădere a numărului cadrelor didactice necalificate prin încadrarea la nivelul întregii unități de învățământ cu personalitate juridică. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul didactic necalificat are o pondere foarte mică, procentul fiind acum doar de 4,09%. În anul școlar 2007–2008, numărul de norme didactice ocupate cu personal didactic fără studii corespunzătoare postului a scăzut cu 771 față de anul școlar precedent.
Problema abandonului școlar este una de importanță capitală, dar cauzele sale trebuie căutate în primul rând în afara sistemului de învățământ: condițiile socioeconomice precare ale familiei, cu impact asupra posibilității de susținere a școlarizării copiilor; situațiile de risc ale unor categorii de copii orfani, plecați de acasă, abuzați, exploatați; familiile aflate în situație de risc, sărace, părinți bolnavi sau consumatori de droguri sau alcoolici, divorțați; grupurile etnice al căror acces la educație este condiționat de tradiție; migrația părinților pentru ocuparea unui loc de muncă atât în țară, cât și în străinătate.
Ministerul Educației are un program coerent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cu un complex de măsuri, între care menționez: școlarizarea elevilor provenind din categoriile de familii defavorizate sau aflate în dificultate; programe pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate; programe destinate informării și formării părinților în domeniul nevoilor educaționale ale copiilor și al consecințelor abandonului școlar; programe privind participarea școlară a elevilor din întregul sistem de învățământ preuniversitar prin continuarea aplicării programelor de susținere socială.
Calitatea ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoaștere
Programul de informatizare a educației din România este unul dintre cele mai mari programe europene de informatizare a școlilor. Este, în acest moment, cel mai premiat proiect românesc și „un exemplu de bună practică” — citez din declarația domnului Jan Figel, comisarul european pentru educație, formare, cultură și tineret. Programul este un factor important pentru atingerea tuturor obiectivelor din domeniul educației din programul de guvernare și aliniat la inițiativele și planurile de acțiune europene relevante în acest domeniu, precum eEurope, eLearning și e-2010 și, nu în ultimul rând, dragi prieteni, Agenda Lisabona.
Scopul programului de informatizare este ca toate unitățile de învățământ din România să fie dotate la un standard minim de resurse informatice pentru predarea și învățarea asistată de calculator. Programele de informatizare derulate de Ministerul Educației în 2007 și în 2008 asigură dezideratul ca toate școlile din România, nu doar cele coordonatoare, ci inclusiv structurile lor, să fie dotate cu cel puțin un laborator de informatică și toți elevii din România să aibă astfel acces la computere din orice colț al țării. Până acum au fost achiziționate 14.945 de platforme educaționale informatice, totalizând 192.705 calculatoare, laptop-uri și servere. Pentru utilizarea acestora au fost instruiți 91.000 de profesori, alți 40.000 fiind în curs de instruire.
Informatizarea nu este un proiect electoral, este o nevoie a zilelor noastre și cred că asta nu înțelegeți. Remarc faptul că, într-adevăr, în perioada 2005–2006, Ministerul Educației condus de miniștrii PD nu a lansat niciun proiect de informatizare de vreun fel. Moțiunea surprinde aici corect starea învățământului de la începutul anului 2007.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o informatizare forțată în prag de alegeri, pentru că programele de informatizare au fost anunțate de Ministerul Educației încă din aprilie 2007. Dacă veți avea curiozitatea să citiți declarațiile mele la instalarea ca ministru, am spus două lucruri: informatizarea școlilor, accesul elevilor la computere, și sportul.
În 2007 au fost dotate 1.974 de școli cu 34.000 de calculatoare, laptop-uri și servere și au fost instruiți 16.500 de profesori pentru utilizarea acestora. În februarie 2008, s-a lansat proiectul de informatizare a 8.191 de unități de învățământ, adică tot restul școlilor din România care nu aveau computer la acel moment, însemnând 79.284 de calculatoare, laptop-uri și servere, aplicații software, 2.000 de lecții multimedia și formarea altor 40 de mii de profesori. Toate laboratoarele vor fi instalate până în decembrie și cred că realizarea acestui proiect vă deranjează cel mai tare pe dumneavoastră.
În prezent, se desfășoară o procedură de achiziție publică pentru încă 445 de mii de calculatoare pentru elevii din clasele a IX-a și a X-a. Acest proiect este urmarea unei inițiative lansate și pregătite încă din 2007. Notez că a fost anunțată de primul-ministru în martie anul trecut. Fondurile necesare au fost alocate în iunie 2008, iar licitația, lansată în iulie.
Faptul că proiectele menționate sunt implementate mai târziu decât ne-am dorit se datorează mai degrabă unui bombardament de rea-credință asupra lor. Inițial, acesta părea a fi reflectarea unor atacuri neconcurențiale din mediul de afaceri, având ca scop sabotarea proiectelor. Este vorba despre contestații venite de la firme, formate dintr-un singur angajat, înființate după lansarea licitației, și de cele mai multe ori având sediul social într-o căsuță poștală din afara țării, contestații de la firme cu dosare în justiție, contestații exprimate în numele altor entități decât semnatarul lor.
Pe de altă parte, se observă acum că acest atac continuă și în Parlament sub forma acestei moțiuni. S-ar putea să fie doar o coincidență faptul că firma care a dat în judecată Ministerul Educației, nemulțumită fiind de rezultatul licitației, este reprezentată în instanță de Casa de avocatură „Stoica”,
vicepreședintele partidului dumneavoastră, iar această moțiune în ochii lor ar putea constitui chiar un sprijin pentru aceștia în fața judecătorilor.
Pentru Partidul Democrat Liberal se pare că este mai important succesul financiar și de prestigiu al Casei de avocatură „Stoica” decât miile de laboratoare de informatică pentru elevii din România. Precum este prevăzut de lege și conform practicii uzuale, documentația de atribuire cere ca ofertanții să facă dovada capacității de a executa proiectul atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere tehnic. Proiectul vizează achiziția a 445 de mii calculatoare pentru toți elevii din clasa a IX-a și a X-a. Vreau să vă spun că astăzi, în Senatul României, se dezbate chiar acum, când vorbim noi, Legea pentru aprobarea ordonanței de urgență a Guvernului care a instituit acest program în România.
Timpul în care copiii vor folosi cele 445 de mii de calculatoare este pe întreaga durată a învățământului liceal, adică 4 ani. Costul cu care Ministerul Educației vrea să achiziționeze un calculator de ultimă generație, software și serviciile aferente, inclusiv instalarea, este de 1.200 de lei, în condițiile în care un calculator similar, cumpărat din magazin, fără transport, fără software, este de 1.500 de lei. Acest proiect nu ar fi putut fi realizat astfel de către companii care nu au experiență sau capacitate financiară serioasă. Respectând principiul de utilizare eficientă a fondurilor destinate educației, este datoria Ministerul Educației să se asigure că proiectul va fi derulat cu succes în timpul alocat și în condițiile de calitate necesare.
## Descentralizarea
Descentralizarea reală și efectivă a constituit o prioritate a Ministerul Educației, iar argumentul de necontestat în această privință este faptul că proiectul strategiei pentru îmbunătățirea modului de exercitare a competențelor descentralizate în sistem, în învățământul preuniversitar 2008–2013, a fost elaborat și este în circuit de obținere a avizelor necesare pentru promovarea sa prin hotărâre de guvern. În vederea susținerii procesului descentralizării, Ministerul Educației a depus în cadrul programului de fonduri structurale europene două fonduri strategice, care au fost aprobate pentru finanțare. Mă așteptam în moțiune să vedem și laude pentru faptul că, repet, Ministerul Educației este primul minister din România în ceea ce privește cheltuirea fondurilor europene. Astăzi cheltuim pentru programele din 2008 banii alocați ministerului din 2010, având ferma garanție că-i vom termina pe toți cei alocați până în 2013 și vom mai cere.
## Reconstrucția învățământului în mediul rural
Hotărârea de Guvern „Bursa Guvernului clasa a IV-a”
Referitor la bursa Guvernului României acordată elevilor capabili de performanțe, absolvenți ai clasei a IV-a, provenind din mediul rural, vă informez că procedura de selecție a acestor elevi a demarat deja în baza Ordinului ministrului educației nr. 5.171 din 29 august anul acesta, privind Metodologia de organizare și desfășurare a procesului de selecție a elevilor din mediul rural capabili de performanță.
Combinarea eficientă a educației de elită cu educația generală, educația destinată elevilor cu abilități, deprinderi, cunoștințe și vocație specifică peste medie, viitoarea elită, a continuat și în această perioadă tradiția olimpiadelor și a concursurilor școlare care s-au desfășurat conform
calendarelor stabilite, fiind destinate tocmai punerii în valoare a acestei categorii de elevi. Scopul tezelor cu subiect unic nu este cu prioritate acela de a susține educația de elită, ci acela de a oferi fiecărui elev, indiferent de nivelul său sau de mediul social, educațional, șansa de a fi evaluat astfel încât să poată pune în valoare ceea ce știe și ceea ce poate să facă.
Tezele semestriale sunt o modalitate de evaluare normală în orice sistem educațional și doar politizarea lor excesivă le poate deturna de la menirea lor.
Dezvoltarea instituțională a educației permanente
Formarea profesională în sistem nonformal și informal reprezintă un capitol particular al domeniului formării profesionale continue, recunoașterea și evaluarea acesteia reprezintă un obiectiv comun și o prioritate de acțiune la nivel european. Vreau să vă spun că toate statele în această perioadă pun accent pe educația vocațional-tehnică astăzi.
În domeniul educației permanente, au fost autorizate la nivel național 42 de centre în domenii variate de activitate: tehnologia informației, educație și formare, comerț, asistență socială, construcții, construcții de mașini, cultură, industrie textilă, industrie alimentară. Au fost certificați peste 300 de evaluatori și peste 12.000 de persoane au beneficiat de facilitățile create de sistem, fiind evaluate și obținând certificarea competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale.
## Autorizația sanitară
Deși se arată preocupați de nevoia de descentralizare, autorii moțiunii nu par a cunoaște legislația în vigoare, care acordă responsabilități sporite autorităților locale în anumite domenii legate de educație.
Mă bucur că am ocazia încă o dată astăzi să vă reîmprospătez memoria: legislația în vigoare, Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, prevede foarte clar că întreținerea, reparațiile și igienizarea infrastructurii școlare sunt atribuții exprese ale consiliilor locale.
Mă întreb, așadar, dacă dumneavoastră nu cunoașteți legea sau sunteți doar de rea-credință atunci când reproșați Ministerului Educației existența școlilor fără autorizație sanitară și vă întrebați retoric de ce banii cheltuiți pentru infrastructura școlară nu asigură măcar condițiile minime de igienă. Pregătirea școlilor pentru anul nou școlar este, într-adevăr, treaba primăriilor. De dragul adevărului trebuie să precizăm că nu există „mii” de școli care sunt în paragină și nu faptul că sunt în paragină sau lipsa condițiilor minime de igienă este cauza neautorizării sanitare. În proporție de peste 90%, cauza este lipsa infrastructurii de canalizare sau alimentare cu apă din localitățile respective. Precizez că în anul școlar trecut, peste zece mii de clădiri nu aveau autorizație de funcționare de la începerea anului școlar, comparativ cu cele nouă mii aproape, aflate anul acesta într-o situație similară. Într-un singur an, 10% am reușit să recuperăm.
În încheiere, pot să vă spun, dragi colegi, că moțiunea depusă de PSD ieri mi s-a părut chiar profesionistă în comparație cu cea pe care ați depus-o dumneavoastră. Pot să vă spun că se vede de la mare distanță faptul că nu l-ați consultat deloc pe domnul fost ministru Miclea, om pentru care am un respect și o apreciere deosebite, pentru că, dacă
ați fi făcut-o, cât de cât ați mai fi salvat ceva din această moțiune și el v-ar mai fi învățat ceva.
Eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Cristian Mihai Adomniței · 17 septembrie 2008 · monitorul.ai