Stenogramă plen

02 · motion · informare

Informare privind retragerea semnăturii domnului deputat Ioan Dumitru Puchianu de pe moțiunea simplă depusă de 58 de deputați PD-L

1 discurs

1. <chair narration>

   #2155

   2. Guvernului i se vor rezerva 45 de minute, pe care le utilizează la începutul și la sfârșitul dezbaterilor;

2. Este adevărat și faptul că au crescut investițiile pentru infrastructură, dotări și echipamente didactice. În lipsa rapoartelor postfinanțare, realizate de auditori neutri, de evaluarea eficienței cheltuirii banului public, nu se știe dacă banii investiți își produc efectele, iar realitățile din teren dovedesc că se nasc mari semne de întrebare. Lipsa de transparență, chiar și cea minimă, cerută de Legea nr. 544/2001, face ca suspiciuni mari să planeze asupra corectitudinii licitațiilor, derulării contractelor și achitării facturilor. Procedurile greoaie, complicate și netransparente, alocarea târzie a banilor au făcut ca, în noiembrie 2007, 200 de milioane de euro destinați infrastructurii din educație, necheltuiți, să se întoarcă la buget. Astfel, bugetul educației a scăzut sub nivelul minim prevăzut de lege, de 6% din PIB. Se pare că pentru guvernul liberal și miniștrii săi legea este o chestiune opțională.

Programele de sprijin social, deși bine-venite, se adresează tuturor elevilor, chiar și acelora care, prin poziția economică a părinților, nu au nevoie de ele. Pe de altă parte – și aici lipsesc studii credibile de evaluare, care să explice de ce –, în ciuda acestor programe, abandonul școlar crește în loc să scadă. Promisiunile bombastice de genul „un laptop pentru fiecare elev” rămân simple promisiuni demagogice sau, acum, în prag de campanie, se transformă în adevărate „tunuri” menite să alimenteze pușculița de partid.

Pachetul de legi, „marea realizare” a ministrului Adomniței, se încadrează foarte bine în simbolul eminescian: „Era pe când nu s-a zărit,/Azi _îl_ vedem, și nu e.” Principalul obiectiv al pachetului, descentralizarea, s-ar fi putut realiza cu ajutorul legislației deja existente: Legile nr. 354 și nr. 349, legi organice, ignorate cu bună știință de ministrul Adomniței, cu termen de intrare în vigoare deplină la data de 1 ianuarie 2008. Poate domnul ministru Adomniței nu cunoaște prevederile referitoare la răspunderea ministerială, dar nerespectarea cu bună știință a acestor prevederi capătă conotații penale.

Modul în care a fost conceput pachetul de legi privind educația, fără o diagnoză, fără o strategie prealabilă, fără un pact al forțelor politice și al societății civile de susținere a educației, fără clasificarea obiectivelor pe termen mediu și lung, a dus la contestarea sa de către majoritatea actorilor sistemului educațional.

Astfel, o asociație de studenți apreciază că „pachetul de legi ale educației a devenit motiv de dispută în an electoral”, iar Federația Educației Naționale respinge acest pachet, considerând ca aberante proiectele de legi care, supuse dezbaterii publice, au provocat peste 10.000 de amendamente. „Marea realizare” este constatată și de Comisia prezidențială pentru educație, de profesori, experți, analiști, care apreciază că suntem în absența unei legi a salarizării după performanțele și rezultatele muncii, a clasificării prealabile a unor concepte importante: titularizare, descentralizare, autonomie universitară etc.

Se poate spune că pachetul de legi „cârpește” doar vechile legi, dar nu aduce o viziune nouă și europeană asupra educației din Europa. Există șanse minime ca acest pachet de legi să treacă de Parlament, ceea ce face ca educația, definită în programul de guvernare drept „principala resursă de dezvoltare a țării”, să stagneze în continuare în aceeași paradigmă a ultimilor 30–40 de ani. Scopul a fost pur politicianist, având ca unic obiectiv campania electorală pe bani publici. S-au tipărit mii de broșuri cu textele legilor propuse, cu coperți în culorile PNL, și s-au organizat dezbateri cu rol propagandistic în centrele de județ, cheltuindu-se fonduri mari din banii învățământului.

Chiar și așa, pachetul de legi propus de ministrul Adomniței conține prevederi contrare intențiilor declarate: direcțiile județene de învățământ rămân în subordinea ministerului, adică o descentralizare „în sens invers”; nu există prevederi clare referitoare la descentralizarea curriculară; directorii vor da concurs tot în fața unor comisii formate din inspectorii numiți de minister, până și directorii din învățământul privat ar urma să fie numiți tot de minister. Curat descentralizare!

Amânarea prezentării acestui pachet de legi în Parlament până la vacanța de vară a Parlamentului dovedește, încă o dată, neseriozitatea demersului ministrului Adomniței. Mai mult: de curând, acesta a anunțat că renunță să mai promoveze legile în Parlament, conștient fiind că oricum nu ar trece și s-ar putea transforma într-un bumerang politic.

Cea mai mare deficiență a sistemului nostru de învățământ, perpetuată și adâncită sub mandatul ministrului Adomniței, este prăpastia căscată tot mai adânc între structura pe filiere a școlilor noastre și piața muncii. Astfel, în momentul de față se pregătesc în filiera teoretică 45–50% dintre elevi pentru un segment de 10–15% din piața muncii românești și europene, iar în filiera tehnologică și Școala de arte și meserii se pregătesc doar 30–35% dintre elevi pentru un segment de 80% din piața muncii. Aceasta este una dintre explicațiile deficitului imens de personal calificat din domeniul

construcțiilor, serviciilor, auto, agricultură și industrie alimentară.

Evaluarea calității educației, în ciuda Legii calității, apărută în 2005, nu-și atinge nici pe departe scopul pentru care a fost inițiată. În pofida directivei europene 45013, care spune că evaluarea externă trebuie să fie făcută de o terță parte, singurele agenții care fac evaluare externă în România sunt cele create de stat, ARACIS și ARACIP. Nici actualul ministru liberal al educației n-a înțeles că evaluarea calității la furnizor nu poate fi obiectivă și credibilă. Atât de puțin a înțeles, încât tezele unice promovate de Domnia Sa au condus, din cauza metodologiei greșite ce prevedea supravegherea elevilor de către propriii profesori, la rezultate conform cărora o treime din elevii României sunt genii. Modul în care a fost organizat Bacalaureatul 2008 a fost apogeul manifestării incompetenței, amatorismului și iresponsabilității celor ce conduc Ministerul Educației. Am asistat la un scandal național care a evidențiat un pericol major pentru națiune: riscul ca școala românească să devină o promotoare a „educației” pentru fraudă, ceea ce ar zădărnici orice efort al diminuării și eradicării corupției în România.

Învățământul superior rămâne în continuare o fabrică de făcut bani din taxele încasate de la studenți, cărora le „vinde”, în schimb, „iluzii” pe o hârtie numită diplomă. Profitând de naivitatea elevilor, părinților și studenților, de lipsa de control al calității din partea agenției ARACIS, unele universități de stat și private funcționează în regim de entități comerciale motivate de profituri cât mai mari. Rectorii, decanii și celelalte organisme de conducere din universități profită, umflându-și buzunarele proprii, de complicitatea statului, răspunzator pentru certificarea serviciilor educaționale, de lipsa de competiție, și încasează sume uriașe de la studenți și/sau de la bugetul de stat pentru a furniza pieței muncii tineri cu „diplome”, hârtii fără acoperire în cunoștințe, deprinderi și aptitudini. Aceasta este perspectiva oferită tinerilor de învățământul românesc în momentul de față.

Situația îndeplinirii obiectivelor din programul de guvernare

Deși finanțarea pentru educație a crescut, inclusiv salariile personalului din învățământ, totuși principalele obiective n-au fost atinse.

Astfel, accesul egal și sporit la educație: există încă o discrepanță uriașă a mediului urban față de cel rural. Sigur, nu se pot face minuni în patru ani. Grav este faptul că nu există rapoarte postfinanțare, care să informeze contribuabilii pe ce s-au cheltuit banii publici. Abandonul școlar a crescut în loc să scadă, fiind dublu față de media europeană. Nu se știe de ce programele sociale adresate elevilor și familiilor fără resurse materiale nu și-au atins scopul.

Al doilea obiectiv: calitatea ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoaștere.

Legea calității educației nu este funcțională la 3 ani de la apariție. Agențiile create de stat, ARACIS și în special ARACIP, nu sunt credibile, pentru că nu sunt neutre, așa cum cere Uniunea Europeană.

Descentralizarea și depolitizarea sistemului educativ nu s-au realizat. Se poate vorbi, în timpul mandatului domnului Adomniței, de o politizare fără precedent a administrației școlare, de îndepărtarea abuzivă și ilegală din funcții a inspectorilor și directorilor cu altă orientare politică decât cea a ministrului și numirea la fel de abuzivă și ilegală a clientelei politice, prin concursuri trucate.

Transformarea educației în resursă de bază a modernizării României

Nici acest obiectiv din programul de guvernare nu a fost realizat. Discrepanța dintre structura pe filiere a învățământului și structura pieței face ca acest obiectiv să fie departe de realizare.

Considerarea investiției în capitalul uman ca investiția cea mai profitabilă pe termen lung

Nu s-a realizat decât în partea de creștere a finanțării, condiție necesară, dar nu și suficientă. Refuzul elaborării unei noi legi a salarizării care să ofere salarii diferențiate pe baza performanței individuale este o piedică în stimularea calității actului educațional.

Reconstrucția învățământului în mediul rural

Nu s-a realizat. Copiii din mediul rural sunt în continuare discriminați, șansele lor de a urma ciclul liceal și de a ajunge în universități fiind minime. Cu o săptămână înainte de începerea noului an școlar, 1.025 de elevi săraci din mediul rural sunt privați de ministrul Adomniței de dreptul oferit prin Legea nr. 32/2008 de a primi o bursă care să le asigure continuarea studiilor în școli și licee de prestigiu de la oraș, pentru că funcționarii plătiți cu bani grei de minister nu au elaborat încă o metodologie de aplicare a legii.

Combinarea eficientă a educației de elită cu educația generală

Nu s-a realizat. Mai mult, tezele unice amestecă grosolan și populist educația de elită cu cea generală.

Compatibilizarea europeană și scoaterea învățământului românesc din izolarea din ultimii ani

Nu s-a realizat. Nicio universitate din România nu se află în primele 500 de universități din lume, iar evaluări internaționale – PISA 2006 – plasează România pe un dezonorant loc 47 din 57 de țări.

Dezvoltarea instituțională a educației permanente

Nu s-a realizat. Actualmente, educația permanentă este de 10 ori mai redusă decât în Uniunea Europeană.

După ce l-a numit la conducerea educației pe cel mai slab ministru al ultimilor 18 ani, care trebuia schimbat de mult, PNL face dovada că acest domeniu prezintă importanță numai în măsura în care poate fi folosit pentru pușculița de partid și pentru aducerea de voturi.

Cu ferma convingere că se află deasupra legii, ca toți miniștrii PNL de altfel, Cristian Adomniței împinge sistemul educațional spre colaps. Haosul, provizoratul și amatorismul sunt coordonatele trasate sistemului de învățământ de guvernarea PNL.

Banii publici sunt folosiți fără nicio reținere pentru mita electorală, singura speranță a liberalilor de a mai obține ceva voturi pentru a putea rămâne pe scena politică.

După ce în ultimii ani fonduri de ordinul milioanelor de euro au fost alocate pentru infrastructura din învățământ, iată că un nou început de an școlar debutează cu mii de unități de învățământ – circa 40% din total – care, din nou, vor funcționa fără autorizație sanitară. Se pune întrebarea firească: Unde sunt banii cheltuiți pentru infrastructura școlară, dacă nu asigură nici măcar condițiile minime de igienă?! Răspunsul la această întrebare ar trebui dat de organele abilitate ale statului: Curtea de Conturi și DNA.

Iată câteva exemple:

– în județul Gorj: din 777 de unități de învățământ, doar 430 au autorizație sanitară de funcționare;

– în Constanța: din 553 de unități de învățământ, doar 327 au această autorizație;

– în județul Argeș: aproximativ 60% din unități nu îndeplinesc condițiile sanitare de funcționare;

– în județul Vâlcea: 216 școli neautorizate din mediul rural pentru că nu au canalizare și apă curentă;

– în județul Iași: din cele 833 de școli din mediul rural, 145 nu au solicitat autorizația sanitară de funcționare, iar 220 nu au această autorizație.

Culmea ironiei, și în București, Capitala țării, unde domnul Popescu-Tăriceanu ne anunță că va candida pentru un nou mandat de prim-ministru, multe școli și-au deschis porțile la 15 septembrie fără autorizație sanitară de funcționare.

După ce în campania electorală pentru primăria Iașilor banii publici au fost folosiți de domnul Adomniței, prin intermediul rudelor și acoliților de la ANT, pentru propria campanie la alegerile locale din acest an, acum, pentru campania parlamentarelor, domnul ministru alocă sume de la bugetul de stat cu prioritate către primăriile din colegiul în care candidează și către județul Iași. Astfel, a șasea parte din suma totală alocată la nivel național pentru lucrări de reparații și întreținere a unităților de învățământ a fost direcționată către județul Iași, iar partea cea mai însemnată a acestor sume a luat calea primăriilor din colegiul în care candidează Adomniței.

Aceeași politică „cu delicatețuri” se face și când vine vorba de alocarea microbuzelor școlare, care au devenit noua monedă de schimb – microbuze contra voturi pentru PNL.

În ceea ce privește asigurarea fondurilor de campanie, domnul Adomniței nu dă înapoi de la organizarea unor licitații cu „destinatar” garantat, așa cum este aceea pentru achiziționarea a 445.000 de computere în valoare de aproximativ 184 de miloane de euro. Caietul de sarcini cuprinde o cerință obligatorie care stabilește fără greș singura firmă care se poate încadra în acest profil. Credem că este cazul ca DNA să se autosesizeze în legătură cu această situație. O anchetă serioasă în acest caz, care să revadă și antecedentele afacerilor în domeniul IT ale acestui minister, inclusiv din ministeriatul PSD, va putea dezvălui cât de amplă este frauda în această zonă, cu concursul unor foști sau actuali demnitari și spre paguba a milioane de elevi care au dreptul la o școală de calitate.

În concluzie, oricâți bani s-ar aloca educației și cercetării, fără o viziune coerentă, modernă, europeană asupra direcțiilor de urmat, fără respectarea legii la cheltuirea fondurilor publice, ajungem doar la irosirea acestor fonduri, la deturnarea lor către clientela politică și pușculița de partid, aducându-se grave prejudicii unui domeniu de activitate de importanță strategică pentru națiune, punându-se în pericol securitatea socială și economică a țării.

Semnatarii prezentei moțiuni constată că Guvernul Tăriceanu II nu a respectat dreptul fundamental la învățătură consacrat de art. 32 din Constituție și invită toate formațiunile politice să li se alăture în vederea susținerii prin vot a acestei moțiuni simple prin care cerem primului-ministru: 1. să propună revocarea din funcție a domnului Cristian Adomniței;

2. eradicarea practicii de utilizare ilegală a fondurilor publice destinate educației;

3. anchetarea de către organele abilitate ale statului a abuzurilor făcute de actuala conducere a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului;

4. investigarea de către Corpul de Control al primuluiministru a modului în care au fost transpuse în fapt obiectivele specifice educației din programul de guvernare aprobat de Parlament.

În perioada 2001–2004 s-a alocat pe bază de hotărâre de guvern suma de 37.319.000 RON pentru doar 274 de lucrări, din care doar 87 obiective noi de investiții.

În perioada 2005–2008 s-a alocat pe bază de hotărâre de guvern suma de 4.522.000.000 RON pentru 25.421 de lucrări, din care 4.526 obiective noi de investiții.

De asemenea, menționez că pe total învățământ, respectiv învățământul preuniversitar și învățământul superior, fondurile alocate pentru investiții și dotări au fost:

– anii 2001–2004: suma de 609.000.000 RON;

– anii 2005–2008: suma de 11.400.000.000 RON, rezultând o creștere de aproximativ 19 ori în perioada 2005–2008, față de perioada 2001–2004.

Orice evaluare onestă a investițiilor din ultimii ani scoate în evidență creșterea spectaculoasă a numărului de unități de învățământ care au primit resurse și a sumelor alocate în ultimii doi ani în mandatul meu. De altfel, nici măcar autorii moțiunii nu pot să nu recunoască acest lucru.

Și pentru că totuși moțiunea trebuia să aibă un subiect, sunt acuzate procedurile greoaie, complicate și netransparente, în pofida faptului că aceste proceduri sunt cele stabilite de legislația în vigoare. Să înțeleg că Ministerul Educației nu ar fi trebuit să respecte legea?

Se vorbește, de asemenea, de lipsa de transparență, în condițiile în care hotărârea de guvern de alocare a fondurilor se publică în Monitorul Oficial al României, iar ordinele ministrului se publică, după caz, în Monitorul Oficial al României sau pe site-ul ministerului, toate.

Derularea licitațiilor și a contractelor, precum și achitarea facturilor s-au făcut la nivelul autorităților locale, al inspectoratelor școlare și al unităților de învățământ, ministerul nefiind implicat în aceste etape. Să înțeleg că punerea efectivă în practică a descentralizării nu este pe placul Domniilor Voastre, fiind doar o vorbă în vânt bună de folosit doar la moțiuni?

În ceea ce privește perioadele de promovare de către minister a hotărârilor de guvern, vestita sintagmă „banii n-au fost dați la timp”, în anul 2008, pentru finanțarea lucrărilor de investiții la unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârile de guvern se prezintă în modul următor: Hotărârea de Guvern nr. 94 din 30 ianuarie 2008, suma de 157 milioane RON; Hotărârea de Guvern nr. 370 din 31 martie 2008, suma de 962 de milioane RON; Hotărârea de Guvern nr. 529 din 21 martie; Hotărârea de Guvern nr. 614 din 11 iunie 2008, suma de 31 de milioane de lei noi și, nu în ultimul rând, Hotărârea de Guvern nr. 962 din 27 august, 435 de milioane de lei.

După cum se observă, din suma totală de 1.642.000.000 de lei noi, alocată pe bază de hotărâre de guvern, 72% din această sumă a fost alocată în trimestrul I, existând timp suficient pentru achiziționarea, angajarea și executarea lucrărilor, până la începerea anului școlar 2008–2009.

Ultima hotărâre de guvern s-a realizat după o analiză detaliată a sumelor aflate în bugetul propriu, inclusiv de blocare a unei părți de 10%, prin raționalizarea programelor și restructurarea anumitor fonduri, fiind dată în cea mai mare parte a ei pentru plata lucrărilor executate pe perioada verii.

## Programe de sprijin social

Între acestea se află și programele sociale a căror bază legală a fost aprobată în cele mai multe cazuri anterior mandatului meu. Mă întreb de ce autorii moțiunii nu s-au adresat nici inițiatorilor acelor programe, pentru a-i întreba de ce ele se adresează tuturor elevilor. Ne întrebăm, de asemenea, dacă Ministerul Educației ar fi trebuit să nu pună în aplicare prevederile legale în vigoare.

Menționez că eforturile făcute pentru realizarea acestor programe sociale sunt: transportul școlar, în funcție de reorganizarea rețelei școlare — doar în mandatul meu s-au achiziționat 1.840 de microbuze școlare, în condițiile în care în România sunt puțin peste 3.200 de unități administrativteritoriale; decontarea contravalorii transportului; asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse — am avut 775 de mii de beneficiari în anul 2007; asigurarea unui ajutor financiar de 200 de euro în vederea stimulării copiilor să achiziționeze un computer — am avut anul acesta 35.354 de beneficiari; asigurarea prin Programul național „Bani de liceu” a unei burse lunare de 1.800.000 lei vechi pentru elevii din familiile favorizate socioeconomic — am avut anul acesta 140.328 de beneficiari; extinderea Programului „Cornul și laptele” și la nivelul învățământului gimnazial.

## Pachetul de legi ale educației

Chiar dacă tema pachetului de legi am rostit-o și ieri, pesemne că, fiind așa de puțini astăzi de la Partidul Democrat Liberal în sală, înseamnă că ați înțeles-o foarte bine. O mai repet o dată, importanța ei mă obligă să vă mai spun din nou câteva completări și câteva lucruri. Încep prin a vă spune că în pofida citatelor din poetul național Mihai Eminescu, în momentul de față, pachetul legislativ poate fi văzut pe site-ul ministerului, există. Este un produs finit și este pregătit pentru a fi depus la Parlamentul României.

Trebuie precizat că pachetul legislativ nu a fost promis de nimeni, el fiind prevăzut în Programul de guvernare 2005–2008, și a fost preluat în forma sa de început de la predecesorii mei, miniștrii Mircea Miclea și Mihail Hărdău, care însă, din păcate, nu l-au realizat. Constat din nou că cei

care au elaborat moțiunea critică fără să știe ce scrie în proiectele de legi ale învățământului, din moment ce se referă doar la realizarea descentralizării. Schimbările propuse sunt mult mai multe și de profunzime: educația timpurie, structura sistemului de învățământ, rutele școlare, finanțarea educației, diferențierea universităților, deontologia profesională și, nu în ultimul rând, asigurarea calității.

Se reproșează apoi lipsa unei diagnoze și a unei analize anterioare elaborării proiectelor de legi. Precizez pentru cei care nu știu încă – deși poate ați fost atenți ieri – faptul că au fost elaborate patru studii de impact, precum și analize și cercetări pe problematica schimbărilor propuse pentru sistemul de învățământ. Conform procedurilor în uz pentru inițiative legislative, proiectul pachetului legislativ a fost supus dezbaterii publice și, după inserarea în text a unor propuneri și sugestii primite de la inspectorate, cadre didactice, părinți, elevi, studenți, societatea civilă, autorități publice centrale și locale, a fost dezbătut cu liderii acelor sindicate reprezentative din învățământ care au dorit să se implice în mod real în ameliorarea propunerilor inițiale, și nu s-a discutat cu reprezentanții Federației Educației Naționale, al cărei președinte a binevoit a intra politic în partidul dumneavoastră și luptă politic vânzând astfel interesele sindicatului pe care îl reprezintă partidului care a inițiat moțiunea, respectiv Partidul Democrat Liberal.

Contestarea pachetului legislativ nu s-a făcut de majoritatea actorilor educativi ai sistemului educativ, ci este opera celor care au fost incapabili să participe la elaborarea proiectului, preferând poziția comodă de a critica din afară, uneori chiar în afară de subiect.

Sunt de acord cu aprecierea asociației studențești citate în moțiune că pachetul de legi ale educației a devenit motiv de dispută politicianistă în an electoral. O dovediți chiar dumneavoastră!

În fond, cred că vă deranjează puternic faptul că un guvern liberal, cu un ministru din afara sistemului, chiar tânăr, deranjant de tânăr, a fost capabil să producă acest pachet de legi. Ne asumăm acest proiect, îmi asum acest proiect și sunt mândru de el, având ca bază modul pozitiv în care a fost primit atât de partenerii sociali, cât și de sistem.

## Prăpastia dintre structura pe filiere și piața muncii

Cadrul național al calificărilor nu se elaborează și nu se adoptă de un minister sau guvern. Este problema acordurilor actorilor multipli, angajatori, sindicate, asociații profesionale, furnizori de educație și formare profesională și, nu în ultimul rând, Guvern. Încă din perioada ministeriatului Partidului Democrat Liberal al educației, România și-a asumat finalizarea cadrului național al calificărilor în anul 2013. Ministrul Mihail Hărdău a transmis Comisiei Europene în decembrie 2005 rezultatul consultării naționale privind cadrul european al calificărilor, care includea și referiri la dezvoltările naționale privind stadiul la sfârșitul anului 2005 și perspectiva de 8 ani pentru finalizarea dezvoltărilor metodologice, a capacității de implementare și operaționalizare a instrumentelor și procedurilor.

## Evaluarea calității

Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar, pe scurt ARACIP, este instituție publică de interes național în subordinea Ministerului Educației, cu personalitate juridică și buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87 din 2006.

Evaluarea învățământului obligatoriu și asigurarea dreptului la educație sunt în sarcina statului. Prin urmare, în toate statele europene evaluarea pentru autorizare și acreditare nu se realizează de instituții private, ci de instituții publice: agenții, cum este în Lituania, sau inspectorate, cum este în Marea Britanie.

România se înscrie în acest cadru european pentru evaluarea învățământului preuniversitar în vederea autorizării sau acreditării, fiind înființată această instituție specializată în acest fel, ARACIP.

## Examenele naționale

În paragraful referitor la evaluare din moțiune se amestecă, într-un mod neprofesionist, evaluarea instituțională cu evaluarea achizițiilor elevilor. Trecând peste aceasta, menționez că introducerea tezelor cu subiect unic nu reprezintă o noutate absolută pentru sistemul educațional românesc, ci este o încercare de a unifica sistemul de evaluare prin apropierea de normalitate a examenelor care, transformate în evenimente mediatice și populiste, nu fac decât să accentueze stresul elevilor și al părinților. Transformarea fostelor teste naționale în activități școlare obișnuite, dar sistematice și riguroase, contribuie la diminuarea percepției de școală grea în care miza examenului la vârsta de 13–14 ani înainte de finalizarea învățământului obligatoriu este disproporționată.

De altfel, ideea în sine nici n-a fost a mea, aparține unui ministru, fost ministru PD-L al educației, iar ceea ce am făcut eu a fost de a organiza mai bine, de a perfecționa modul de desfășurare a acestora prin introducerea de proceduri specifice, riguroase.

Vă informez, stimați colegi parlamentari din Partidul Democrat Liberal, că în timpul mandatului meu nu au mai fost furate subiectele, așa cum s-a întâmplat cu plicurile cu subiectele la disciplina istorie, la testele naționale, fapt petrecut în ziua de 17 iunie 2006, eveniment despre care probabil că nu vă mai amintiți. În fapt, introducerea tezelor cu subiect unic pune accent pe evaluarea care se desfășoară în școală și pe modul în care realizează cadre didactice această evaluare. Tezele cu subiect unic reprezintă modalitatea de evaluare semestrială sumativă a cunoștințelor, a abilităților și a deprinderilor dobândite de elevii din clasele a VII-a și a VIII-a. De aceea au fost continuate cursurile de formare pentru evaluare destinate cadrelor didactice.

Constat că autorii moțiunii uită că tezele se regăsesc în sistemul de învățământ românesc de decenii și că supravegherea și evaluarea au fost făcute dintotdeauna de profesorul clasei. Să înțeleg că toți acești profesori sunt infractori și favorizează frauda? Să înțeleg că toate rezultatele anterioare de la teze nu corespund realității? A vorbi în mod implicit despre rezultate nereale datorate supravegherii de către profesorii clasei înseamnă a acuza un sistem întreg, o întreagă categorie socioprofesională, lucru care mi se pare inadmisibil, de neacceptat, pentru că este complet fals.

Încep să înțeleg de ce domnul Valeriu Tabără ieri acuza întregul, pe toți funcționarii din Ministerul Educației, de incompetență.

În ceea ce privește organizarea examenelor de bacalaureat, menționată în moțiune ca apogeul manifestării incompetenței, amatorismului și iresponsabilității, răspunsul meu ar putea fi unul foarte scurt: nu în mandatul meu s-au vândut subiecte la proba scrisă în piața publică. Mă întreb: Ce se poate spune despre competența, profesionalismul și responsabilitatea ministrului PD în timpul căruia s-a întâmplat un asemenea furt? De asemenea, nu eu am decis publicarea subiectelor pe internet, ci am preluat și prelungit această inițiativă a predecesorului meu. Criticile vehemente față de tendința fiecărui nou ministru de a nega sau modifica acțiunile predecesorului său m-au determinat să mă preocup mai degrabă de îmbunătățirea cadrului organizatoric și de punerea în practică, fără sincope, a acestuia. Astfel, în acest an școlar, bacalaureatul nu a avut nicio deficiență majoră în organizare, iar rezultatele elevilor se înscriu în tendința anilor precedenți.

## Învățământul superior

Finanțarea unităților de învățământ superior de stat se face la propunerea Consiliului Național al Finanțării Învățământului Superior care calculează și propune repartizarea acestor fonduri pe baza unor criterii legale, unitare. Calitatea învățământului superior este o preocupare a Ministerului Educației, realitate susținută de actele normative inițiate și aprobate în ultima perioadă, referitoare la domeniile de licență, specializările și programele de studii universitare. De asemenea, instituirea sistemului de credite transferabile contribuie la creșterea calității. Și în cazul învățământului superior, proiectul pachetului de legi cuprinde reglementările menite să transforme învățământul universitar într-unul competitiv la nivel european și mondial.

## Accesul legal și sporit la educație

Discrepanța dintre mediul rural și cel urban este o realitate și ea nu se manifestă numai la nivelul educației. În ceea ce privește asigurarea accesului sporit la educație, a șanselor egale atingerii succesului personal și eliminarea diferențelor dintre educația din mediul rural și cel urban, Ministerul Educației a acționat în mai multe direcții: investiții în dotări ale unităților de învățământ – au fost dotate laboratoare și cabinete școlare din 4.805 școli gimnaziale, școli de artă și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale; au fost achiziționate materiale, echipamente și aparate sportive pentru 4.848 de școli primare, gimnazii, școli de arte și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale, dar și pentru cele 70 de cluburi sportive școlare și 11 centre naționale de excelență.

Învățământul vocațional de artă a beneficiat de suma de 6.386.000 RON pentru achiziția de materiale specifice în 39 de licee de artă, 11 școli cu program de artă și 62 de unități de învățământ cu program de artă.

Pentru actualizarea și îmbunătățirea fondului de carte a fost utilizată suma de 35.242 000 RON în 8.009 grădinițe, școli primare, gimnazii, licee, colegii, grupuri școlare și școli de arte și meserii, în 156 de școli speciale și 42 de case ale corpului didactic. Nu în ultimul rând – și cel mai important, dacă doriți –, programul de construire de campusuri școlare și școli de arte și meserii, 84 de campusuri și 84 de școli de arte și meserii distribuite pe întreaga suprafață a României, în medie 4 unități pe județ.

Ridicarea calității educației în mediul rural prin eficientizarea rețelei școlare

Asigurarea accesului egal la o educație de calitate nu poate fi atinsă în școli în care nu există dotări corespunzătoare sau profesori calificați. Acolo unde unitățile de învățământ nu îndeplineau condițiile normale de funcționare, elevii au fost duși în școli care să asigure calitatea educației, fiindu-le asigurat transportul. Este un program care continuă acțiunile miniștrilor anteriori ai educației și este unul corect.

Încadrarea cu personal didactic calificat

Reorganizarea rețelei școlare a condus și la o scădere a numărului cadrelor didactice necalificate prin încadrarea la nivelul întregii unități de învățământ cu personalitate juridică. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul didactic necalificat are o pondere foarte mică, procentul fiind acum doar de 4,09%. În anul școlar 2007–2008, numărul de norme didactice ocupate cu personal didactic fără studii corespunzătoare postului a scăzut cu 771 față de anul școlar precedent.

Problema abandonului școlar este una de importanță capitală, dar cauzele sale trebuie căutate în primul rând în afara sistemului de învățământ: condițiile socioeconomice precare ale familiei, cu impact asupra posibilității de susținere a școlarizării copiilor; situațiile de risc ale unor categorii de copii orfani, plecați de acasă, abuzați, exploatați; familiile aflate în situație de risc, sărace, părinți bolnavi sau consumatori de droguri sau alcoolici, divorțați; grupurile etnice al căror acces la educație este condiționat de tradiție; migrația părinților pentru ocuparea unui loc de muncă atât în țară, cât și în străinătate.

Ministerul Educației are un program coerent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cu un complex de măsuri, între care menționez: școlarizarea elevilor provenind din categoriile de familii defavorizate sau aflate în dificultate; programe pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate; programe destinate informării și formării părinților în domeniul nevoilor educaționale ale copiilor și al consecințelor abandonului școlar; programe privind participarea școlară a elevilor din întregul sistem de învățământ preuniversitar prin continuarea aplicării programelor de susținere socială.

Calitatea ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoaștere

Programul de informatizare a educației din România este unul dintre cele mai mari programe europene de informatizare a școlilor. Este, în acest moment, cel mai premiat proiect românesc și „un exemplu de bună practică” — citez din declarația domnului Jan Figel, comisarul european pentru educație, formare, cultură și tineret. Programul este un factor important pentru atingerea tuturor obiectivelor din domeniul educației din programul de guvernare și aliniat la inițiativele și planurile de acțiune europene relevante în acest domeniu, precum eEurope, eLearning și e-2010 și, nu în ultimul rând, dragi prieteni, Agenda Lisabona.

Scopul programului de informatizare este ca toate unitățile de învățământ din România să fie dotate la un standard minim de resurse informatice pentru predarea și învățarea asistată de calculator. Programele de informatizare derulate de Ministerul Educației în 2007 și în 2008 asigură dezideratul ca toate școlile din România, nu doar cele coordonatoare, ci inclusiv structurile lor, să fie dotate cu cel puțin un laborator de informatică și toți elevii din România să aibă astfel acces la computere din orice colț al țării. Până acum au fost achiziționate 14.945 de platforme educaționale informatice, totalizând 192.705 calculatoare, laptop-uri și servere. Pentru utilizarea acestora au fost instruiți 91.000 de profesori, alți 40.000 fiind în curs de instruire.

Informatizarea nu este un proiect electoral, este o nevoie a zilelor noastre și cred că asta nu înțelegeți. Remarc faptul că, într-adevăr, în perioada 2005–2006, Ministerul Educației condus de miniștrii PD nu a lansat niciun proiect de informatizare de vreun fel. Moțiunea surprinde aici corect starea învățământului de la începutul anului 2007.

Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o informatizare forțată în prag de alegeri, pentru că programele de informatizare au fost anunțate de Ministerul Educației încă din aprilie 2007. Dacă veți avea curiozitatea să citiți declarațiile mele la instalarea ca ministru, am spus două lucruri: informatizarea școlilor, accesul elevilor la computere, și sportul.

În 2007 au fost dotate 1.974 de școli cu 34.000 de calculatoare, laptop-uri și servere și au fost instruiți 16.500 de profesori pentru utilizarea acestora. În februarie 2008, s-a lansat proiectul de informatizare a 8.191 de unități de învățământ, adică tot restul școlilor din România care nu aveau computer la acel moment, însemnând 79.284 de calculatoare, laptop-uri și servere, aplicații software, 2.000 de lecții multimedia și formarea altor 40 de mii de profesori. Toate laboratoarele vor fi instalate până în decembrie și cred că realizarea acestui proiect vă deranjează cel mai tare pe dumneavoastră.

În prezent, se desfășoară o procedură de achiziție publică pentru încă 445 de mii de calculatoare pentru elevii din clasele a IX-a și a X-a. Acest proiect este urmarea unei inițiative lansate și pregătite încă din 2007. Notez că a fost anunțată de primul-ministru în martie anul trecut. Fondurile necesare au fost alocate în iunie 2008, iar licitația, lansată în iulie.

Faptul că proiectele menționate sunt implementate mai târziu decât ne-am dorit se datorează mai degrabă unui bombardament de rea-credință asupra lor. Inițial, acesta părea a fi reflectarea unor atacuri neconcurențiale din mediul de afaceri, având ca scop sabotarea proiectelor. Este vorba despre contestații venite de la firme, formate dintr-un singur angajat, înființate după lansarea licitației, și de cele mai multe ori având sediul social într-o căsuță poștală din afara țării, contestații de la firme cu dosare în justiție, contestații exprimate în numele altor entități decât semnatarul lor.

Pe de altă parte, se observă acum că acest atac continuă și în Parlament sub forma acestei moțiuni. S-ar putea să fie doar o coincidență faptul că firma care a dat în judecată Ministerul Educației, nemulțumită fiind de rezultatul licitației, este reprezentată în instanță de Casa de avocatură „Stoica”, vicepreședintele partidului dumneavoastră, iar această moțiune în ochii lor ar putea constitui chiar un sprijin pentru aceștia în fața judecătorilor.

Pentru Partidul Democrat Liberal se pare că este mai important succesul financiar și de prestigiu al Casei de avocatură „Stoica” decât miile de laboratoare de informatică pentru elevii din România. Precum este prevăzut de lege și conform practicii uzuale, documentația de atribuire cere ca ofertanții să facă dovada capacității de a executa proiectul atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere tehnic. Proiectul vizează achiziția a 445 de mii calculatoare pentru toți elevii din clasa a IX-a și a X-a. Vreau să vă spun că astăzi, în Senatul României, se dezbate chiar acum, când vorbim noi, Legea pentru aprobarea ordonanței de urgență a Guvernului care a instituit acest program în România.

Timpul în care copiii vor folosi cele 445 de mii de calculatoare este pe întreaga durată a învățământului liceal, adică 4 ani. Costul cu care Ministerul Educației vrea să achiziționeze un calculator de ultimă generație, software și serviciile aferente, inclusiv instalarea, este de 1.200 de lei, în condițiile în care un calculator similar, cumpărat din magazin, fără transport, fără software, este de 1.500 de lei. Acest proiect nu ar fi putut fi realizat astfel de către companii care nu au experiență sau capacitate financiară serioasă. Respectând principiul de utilizare eficientă a fondurilor destinate educației, este datoria Ministerul Educației să se asigure că proiectul va fi derulat cu succes în timpul alocat și în condițiile de calitate necesare.

## Descentralizarea

Descentralizarea reală și efectivă a constituit o prioritate a Ministerul Educației, iar argumentul de necontestat în această privință este faptul că proiectul strategiei pentru îmbunătățirea modului de exercitare a competențelor descentralizate în sistem, în învățământul preuniversitar 2008–2013, a fost elaborat și este în circuit de obținere a avizelor necesare pentru promovarea sa prin hotărâre de guvern. În vederea susținerii procesului descentralizării, Ministerul Educației a depus în cadrul programului de fonduri structurale europene două fonduri strategice, care au fost aprobate pentru finanțare. Mă așteptam în moțiune să vedem și laude pentru faptul că, repet, Ministerul Educației este primul minister din România în ceea ce privește cheltuirea fondurilor europene. Astăzi cheltuim pentru programele din 2008 banii alocați ministerului din 2010, având ferma garanție că-i vom termina pe toți cei alocați până în 2013 și vom mai cere.

## Reconstrucția învățământului în mediul rural

Hotărârea de Guvern „Bursa Guvernului clasa a IV-a”

Referitor la bursa Guvernului României acordată elevilor capabili de performanțe, absolvenți ai clasei a IV-a, provenind din mediul rural, vă informez că procedura de selecție a acestor elevi a demarat deja în baza Ordinului ministrului educației nr. 5.171 din 29 august anul acesta, privind Metodologia de organizare și desfășurare a procesului de selecție a elevilor din mediul rural capabili de performanță.

Combinarea eficientă a educației de elită cu educația generală, educația destinată elevilor cu abilități, deprinderi, cunoștințe și vocație specifică peste medie, viitoarea elită, a continuat și în această perioadă tradiția olimpiadelor și a concursurilor școlare care s-au desfășurat conform

calendarelor stabilite, fiind destinate tocmai punerii în valoare a acestei categorii de elevi. Scopul tezelor cu subiect unic nu este cu prioritate acela de a susține educația de elită, ci acela de a oferi fiecărui elev, indiferent de nivelul său sau de mediul social, educațional, șansa de a fi evaluat astfel încât să poată pune în valoare ceea ce știe și ceea ce poate să facă.

Tezele semestriale sunt o modalitate de evaluare normală în orice sistem educațional și doar politizarea lor excesivă le poate deturna de la menirea lor.

Dezvoltarea instituțională a educației permanente

Formarea profesională în sistem nonformal și informal reprezintă un capitol particular al domeniului formării profesionale continue, recunoașterea și evaluarea acesteia reprezintă un obiectiv comun și o prioritate de acțiune la nivel european. Vreau să vă spun că toate statele în această perioadă pun accent pe educația vocațional-tehnică astăzi.

În domeniul educației permanente, au fost autorizate la nivel național 42 de centre în domenii variate de activitate: tehnologia informației, educație și formare, comerț, asistență socială, construcții, construcții de mașini, cultură, industrie textilă, industrie alimentară. Au fost certificați peste 300 de evaluatori și peste 12.000 de persoane au beneficiat de facilitățile create de sistem, fiind evaluate și obținând certificarea competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale.

## Autorizația sanitară

Deși se arată preocupați de nevoia de descentralizare, autorii moțiunii nu par a cunoaște legislația în vigoare, care acordă responsabilități sporite autorităților locale în anumite domenii legate de educație.

Mă bucur că am ocazia încă o dată astăzi să vă reîmprospătez memoria: legislația în vigoare, Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, prevede foarte clar că întreținerea, reparațiile și igienizarea infrastructurii școlare sunt atribuții exprese ale consiliilor locale.

Mă întreb, așadar, dacă dumneavoastră nu cunoașteți legea sau sunteți doar de rea-credință atunci când reproșați Ministerului Educației existența școlilor fără autorizație sanitară și vă întrebați retoric de ce banii cheltuiți pentru infrastructura școlară nu asigură măcar condițiile minime de igienă. Pregătirea școlilor pentru anul nou școlar este, într-adevăr, treaba primăriilor. De dragul adevărului trebuie să precizăm că nu există „mii” de școli care sunt în paragină și nu faptul că sunt în paragină sau lipsa condițiilor minime de igienă este cauza neautorizării sanitare. În proporție de peste 90%, cauza este lipsa infrastructurii de canalizare sau alimentare cu apă din localitățile respective. Precizez că în anul școlar trecut, peste zece mii de clădiri nu aveau autorizație de funcționare de la începerea anului școlar, comparativ cu cele nouă mii aproape, aflate anul acesta într-o situație similară. Într-un singur an, 10% am reușit să recuperăm.

În încheiere, pot să vă spun, dragi colegi, că moțiunea depusă de PSD ieri mi s-a părut chiar profesionistă în comparație cu cea pe care ați depus-o dumneavoastră. Pot să vă spun că se vede de la mare distanță faptul că nu l-ați consultat deloc pe domnul fost ministru Miclea, om pentru care am un respect și o apreciere deosebite, pentru că, dacă ați fi făcut-o, cât de cât ați mai fi salvat ceva din această moțiune și el v-ar mai fi învățat ceva.

Eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.

Despre cât este de implicat și apropiat domnul ministru de un domeniu pe care și l-a ales, ce-i drept, la întâmplare, vă vom prezenta câteva situații concrete din linia întâi a bătăliei pe care o duc cadrele didactice în apărarea valorilor școlii românești. Tulburător, nu-i așa? Să mai crezi într-o cauză când cei care ar trebui s-o susțină știu atât de puțin despre dificultățile prin care trece școala.

Pe 4 iunie 2008, la Colegiul Național „Sfântu Sava”, a avut loc o dezbatere națională sub genericul – am să-l enunț corect: „Reforma educației, mult zgomot pentru nimic?” Semnul întrebării a fost eliminat la cererea celor prezenți. Nu avem o interogație, ci o afirmație. Subtitlul: „Realizări, eșecuri, proiecte, promisiuni electorale”.

Dezbaterea a fost organizată de „Tribuna învățământului”, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Învățământ „Spiru Haret”. Cine credeți că au fost absenți la această întâlnire? Exact reprezentanții Ministerului Educației. Cred că s-au speriat de genericul dezbaterii. Problemele abordate vizau soarta proiectelor de legi – bietele legi ale învățământului stau și ele „sub vremi” ca și oamenii –, sensul și perspectivele pactului, un pact confiscat și el și ratat printr-un exercițiu politic steril, e adevărat, sub un înalt patronaj, politizarea educației și conflictul de competență, politicianism în sfera învățământului și altele. Teme extrem de sensibile, dureroase – chiar până la insuportabilitate –, și atunci înțelegem absența ministrului.

Iată câteva mesaje, domnule ministru, transmise de colegii mei: „Nu mai știm ce se întâmplă în învățământ...”, spune o profesoară de la Liceul „Marin Preda”. Sigur, se dovedește că reforma educației este „mult zgomot pentru nimic”. Unul din argumente este și imensa birocrație care copleșește activitatea din școală, direcția culege de pe site-uri tone de hârtie: „Am devenit niște hârțogari nenorociți”, „Suntem excedați de ceea ce ni se cere”, „În loc să-mi facă plăcere să lucrez cu copilul, să realizez o acțiune educativă, am ajuns să mă bucur pentru faptul că am reușit să completez hârtiile prin care să demonstrez că am făcut ce, domnule ministru?”

Iată un alt punct de vedere: „Pachetul de legi ale educației a fost supus unei dezbateri publice”, zice o doamnă institutoare de la Școala nr. 169. „A citit cineva propunerile noastre asupra proiectelor de lege? Să ni se spună clar numele celor care lucrează cu propunerile noastre, de nu găsim niciuna din aceste propuneri în ceea ce elaborează Ministerul Educației”. Încă o dovadă, domnule ministru, că reforma educației este paralelă cu realitatea școlii.

Vă informăm, de asemenea, domnule ministru, că, recent, la București, a avut loc al 29-lea Congres Național al Învățătorilor din România și al învățătorilor români de peste hotare. V-au așteptat o mie de învățători, printre care și 100 de învățători români din Serbia, Albania, Moldova, Tiraspol, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Macedonia, care doreau să vă vorbească despre greutățile pe care le au în apărarea limbii și culturii române, a spiritului românesc. Unii dintre ei au fost închiși, a fost prezentă acolo o profesoară de la Tiraspol care a fost închisă trei săptămâni și bătută numai pentru simplul motiv că a apărat școala de limbă română.

Sunt hărțuiți și ei, și familiile lor. Mă așteptam să fiți alături de noi toți și cu responsabilitate să reflectăm la ceea ce este de făcut pentru a ne îndeplini obligațiile pe care le avem față de românii noștri din străinătate. Mă gândeam că planificați o întâlnire cu acești remarcabili români, că le prilejuiți o primire la primul-ministru, astfel afla și dumnealui despre cum își fac datoria miniștrii și secretarii de stat ai actualului Guvern, departamentele care au responsabilități clare în acest domeniu – mă refer la Ministerul Educației și Cercetării și la Ministerul Afacerilor Externe. Un domn secretar de stat de la Departamentul pentru problemele românilor de peste hotare mi-a spus „Domnule deputat, n-avem bani, poate ne ajutați dumneavoastră!”

Și în legătură cu aceasta, domnule ministru, s-a întâmplat acolo un lucru umilitor: n-au avut bani organizatorii pentru cei 100 de învățători veniți din țările în care își desfășoară activitatea în slujba limbii române și a comunității românești de acolo. A trebuit să se facă chetă în sală, domnule ministru, ca să putem plăti cheltuielile de deplasare a acestor învățători. M-am simțit umilit și jignit de situația creată acolo.

Asta dă măsura, domnule ministru, atașamentului dumneavoastră pentru un domeniu care vă rămâne străin, îndepărtat și care cred că v-a tulburat prea mult visul de ministru.

Criza managerială perpetuă din învățământ are la bază activitatea sistematică, nefericită râvnă de a îndepărta necondiționat de la conducerea inspectoratelor școlare și a unităților de învățământ profesorii de vocație. V-aș întreba, dar știu că e în zadar, v-ar depăși întrebarea, și totuși: Știți în câți ani se formează un director de școală? În prea mulți ani ca să-l schimbăm în funcție de anturaje politice și de interese meschine. Mult trâmbițata descentralizare s-a poticnit în interese centrate pe licitații, pe fonduri dirijate politic, prin celebrele de acum hotărâri de guvern.

Numim directorii de școală în urma unor concursuri formale, comunitatea locală – semn al democrației – este reprezentată de un consilier și de un părinte la acest concurs. Se întorc în sat, caz concret pe care vi l-am semnalat, și mărturisesc că s-au rușinat văzând slaba prestație a profesorului lor, care râvnea la postul de director. A doua zi au regretat sinceritatea declarației lor. Directorul, ultimul clasat la concurs, trecând de la PSD la știți dumneavoastră care partid, a devenit director de școală, înlocuind un director destoinic, apreciat de comunitatea locală, de elevi și de părinți.

Comunitatea, prinsă în plin proces de așa-zisă descentralizare, rămâne spectator neputincios în plin spectacol democratic, sub imperiul lui „dacă asta ne-a trimis Dumnezeu, asta trebuie să primim și n-avem ce face!”

V-aș dori, domnule ministru, să ajungeți într-o cancelarie, nu ca vizitator, ci ca locuitor, și să trăiți această stare de lihtis pe care v-ar da-o măsurile, deciziile nerealiste transmise de ministru prin directorul școlii, decizii care n-au nicio acoperire în realitatea imediată și care fac viața cadrelor didactice, și mai ales a elevilor, de nesuportat.

De aceea, domnule ministru, retrageți-vă cât mai repede, dar nu riscați să intrați într-o cancelarie de școală. Ar fi extrem de periculos pentru dumneavoastră și noi totuși vă prețuim.

Vă mulțumesc.

Adevărul, domnilor și doamnelor, există. El nu se supune votului. Și adevărul nu vă este favorabil. Adevărul este cuprins în cifrele prezentate de către domnul ministru, iar dacă ați fi avut curiozitatea să le aflați, cu siguranță puteați utiliza alte mijloace, și nu moțiunea simplă.

Repet, căci, nu-i așa, _repetitio mater studiorum est_ .

Adevărul, domnilor, există în afara voinței și a votului pe care-l veți da, iar acest adevăr spune că într-un an și jumătate ritmul progresului în sistemul educațional este cel mai ridicat din ultimii 19 ani, dacă avem cu ce să ne comparăm. Există totuși în moțiunea dumneavoastră o teză cu care eu sunt de acord, păcat că este singulară, și anume că sistemele sunt failibile. Noi, liberalii, știm acest lucru, știm că sistemele nu sunt perfecte, că nimic din ceea ce e făcut de om nu este perfect, ne-ați spus un secret al lui Polichinelle.

Bineînțeles, politicile publice, atât la nivel central, cât și la nivel local, trebuie să aibă priorități. Noi, Partidul Național Liberal, am demonstrat că educația este o prioritate pentru România și am alocat 6% dintr-un PIB în permanentă creștere. Aceasta este o dovadă.

Cu siguranță, ar fi de dorit ca semnatarii prezentei moțiuni să se fi sesizat în anul 2007 că președintele lor, primarul municipiului Cluj-Napoca, nu a reușit să cheltuiască nici măcar un leu din fondurile alocate de minister pentru investițiile în infrastructura preuniversitară.

Și spun că ar fi trebuit să se fi sesizat pentru că, dacă s-ar fi sesizat, atunci cu siguranță am fi avut speranța ca și prioritățile locale în municipiul Cluj-Napoca să fie sistemul de educație, sau printre priorități să fie sistemul de educație, și astăzi n-am fi asistat neputincioși și oarecum intrigați cum s-au risipit două milioane de euro pe o fântână cântătoare în Piața Avram Iancu.

Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Europa ne-a dat o lecție de cum ar trebui să guvernăm și în România atunci când nimeni nu obține 50 plus 1% din voturile populației: primele două partide ca pondere în Parlament formează o majoritate foarte puternică de peste 70% și guvernează având patru direcții foarte clare: învățământul, sănătatea, infrastructura și absorbția fondurilor europene. Obiectivele acestor patru direcții vor fi respectate de orice partid care va veni la guvernare. După patru ani poate începe competiția din nou. Doar așa nu va mai fi atât de important „partidul balama”.

România a greșit o dată, s-a văzut cum a condus un partid de 15%, dar mai ales se va simți prin ce moștenire va lăsa.

PD-L-ul este partid de opoziție și se manifestă ca partid de opoziție. Va vota această moțiune pentru că dezastrul este la el acasă în învățământul românesc, din toate punctele de vedere. 40% din școli sunt neautorizate, sunt pline de gunoi și de moloz, nu au apă, nu au canalizare, au toalete în curte, au pereți căzuți și bănci stricate. Multe nu au uși și ferestre, dar au improvizații, așa cum știe să facă doar domnul ministru.

Da, domnul ministru care ne spune: „Tăceți, pentru că eu am avut un buget de 30 de ori mai mare decât toți miniștrii de dinaintea mea, dar pe care l-am și risipit de 30 de ori mai repede decât ei!” Pentru că domnul ministru ar trebui să fie un om important pentru România, eu îl voi ajuta să devină un pic important în România. Îl voi ajuta să devină recunoscător față de dascăli și față de școala românească.

Am inițiat un proiect de lege împreună cu un coleg de la PSD, prin care se prevede un lucru simplu: dublarea salariilor personalului didactic. Îi voi ruga pe colegii mei deputați să voteze această lege PLx nr. 323/2008, pentru ca măcar o parte din fondurile pentru învățământ să fie utilizate cu folos. Prea mulți bani în acest minister s-au blocat, s-au pierdut sau au fost folosiți în direcții greșite.

Le vom da posibilitatea, domnului ministru și onor Guvernului din care face parte, să ne arate cât de deștepți sunt Domniile Lor pe banii noștri, așa cum au făcut și aseară, în direct, la televizor.

Prin votul nostru de astăzi vom demonstra că, în sfârșit, am înțeles că soluția pentru rezolvarea multor nevoi ale țării ar fi să-i învățăm pe acești domni miniștri să fie respectuoși.

Vă mulțumesc.

Este adevărat că nu s-au făcut pașii doriți nici în privința descentralizării învățământului preuniversitar, însă și în această situație problemele sunt mai complexe. Încă din timpul Guvernului Tăriceanu I, s-a elaborat proiectul cu titlul „Descentralizarea învățământului preuniversitar”. S-a făcut o etapizare, prin care, conform proiectului, în anul școlar 2006–2007 trebuia generalizat sistemul de descentralizare.

Proiectul, și în momentul de față, se află în stadiu de proiect, însă nu domnul Cristian Adomniței a fost ministru în acea perioadă. Proiectul nu s-a realizat, probabil, din cauza unor temeri generale, având în vedere prevederile conform cărora descentralizarea învățământului preuniversitar reprezenta transferul de responsabilitate și resurse în privința luării deciziilor și al managementului general și financiar către unitățile de învățământ și comunitatea locală.

Modelul conferea școlii rolul de principal factor de decizie, asigurând participarea și consultarea tuturor actorilor sociali interesați. Să nu uităm, descentralizarea trebuia generalizată în anii 2000–2007 cu pregătirile de rigoare și gestionat de alți miniștri aflați în funcție.

Se invocă lipsa calității învățământului preuniversitar și a celui universitar. Este adevărat că învățământul, cu foarte mici excepții, suferă și în privința calității, dar nu este o problemă nouă. Studiul citat relevă exact deficiențele existente încă din perioada 2001–2004, iar acei elevi, astăzi, în marea lor majoritate, cu toată mediocritatea sau submediocritatea lor, sunt în licee sau în învățământul superior.

Pe baza unor studii și materiale primite de la specialiști, reprezentanții grupului nostru au cerut, nu o dată, intervenția chiar și a Legislativului în probleme de curriculum, referindu-ne la supraîncărcarea programelor, la numărul mare de ore săptămânale, doar doi din factorii care favorizează abandonul școlar. La fel, pentru învățământul în limbile minorităților naționale, grupul nostru a cerut ca toate disciplinele să fie învățate în limba maternă și programe speciale pentru însușirea limbii române.

Semnalele la adresa învățământului superior, în parte, sunt valabile și ele, dar să nu uităm că din perioada postdecembristă numărul acestor instituții, inclusiv universități, s-a înmulțit abrupt, fără să se țină seama de situația generală a învățământului. Să nu uităm nici faptul că aceste instituții sunt înființate numai prin lege, adică prin binecuvântarea Parlamentului. La acest capitol am ajuns la o situație ciudată: în unele orașe, îți înscrii copilul mai greu la grădiniță decât la o facultate. Exemplele pot fi continuate.

Datorită complexității, sistemul poate fi atacat, dar să nu uităm că în acest sistem de învățământ, mai bine sau mai rău organizat, sunt cadre didactice care lucrează eficient, sunt elevi performanți și există parteneri sociali care doresc binele învățământului.

Considerăm că este nevoie de reformarea sistemului, de o schimbare radicală. Acest procedeu ales de semnatarii moțiunii este perfect legal, însă nu ajută cu nimic învățământul. Cu 75 de zile înainte de alegerile parlamentare, moțiunea simplă o putem cataloga cum dorim, grupul nostru parlamentar însă va vota împotriva moțiunii.

Mulțumesc.

A vorbi în aceste condiții de cel mai performant Guvern din istoria României mi se pare o impietate. Cei care au luat cuvântul de la această tribună în ultimele zile au reușit împreună să facă un tablou mai mult decât elocvent a ceea ce se întâmplă astăzi în România.

Nereușind să se apropie de viață, de marile valori ale acestui popor, școala românească va deveni o adevărată povară. Vă amintesc că unul din primele gesturi făcute de cei

veniți la putere după alegerile din 2004 a fost ca, undeva, în Videle, județul Teleorman, să fie dată jos plăcuța pe care o școală trecuse numele lui Adrian Păunescu. Vreți, nu vreți, Adrian Păunescu rămâne cel mai mare poet român în viață.

Am regăsit cu interes referirile făcute în moțiunea de astăzi la universitățile particulare, adevărate fabrici de făcut bani. Sigur, nu ministrul Adomniței se face vinovat de această situație. Problema este că, așa cum spunea un coleg de-al meu, unele din acestea continuă să fie validate. Au apărut peste noapte lectori și profesori universitari care n-au avut până acum niciun fel de legătură cu învățământul, dar care au găsit aici o „vacă tocmai bună de muls”.

Sunt de notorietate cazurile legate de diplomele false acordate atât unor cetățeni români, dar și unora străini, colaborările unor așa-zise universități cu instituții-pirat din străinătate – din Elveția, Italia, Germania –, cercetări penale pe care ministerul le ignoră – și aici, domnule ministru, n-aveți cum să nu purtați o parte de vină, deși ați preluat multe din aceste chestiuni. Se vorbește mult despre corupția din școală și ne facem iluzii că odată cu arestarea unei profesoare de prin nordul țării am rezolvat problema.

Nici în cele două moțiuni și nici în luările de cuvânt nu s-au făcut referiri la cercetare. Mă tem că și în această privință o comparație cu trecutul ne-ar fi total defavorabilă.

Rămânând la conținutul documentelor pe care le dezbatem în aceste zile, mi-aș permite să observ că folosirea unor termeni precum „demotivare”, „decredibilizare”, „declasificare” și „implementare” nu face decât – cel puțin atunci când vorbim despre școală și educație – să complice și mai mult înțelegerea exactă și umană a ceea ce se întâmplă în domeniul învățământului.

Trebuie să observăm, dincolo de ironiile care s-au făcut aici, că textul moțiunii de astăzi este mai atent elaborat, bine argumentat, clar, dar și mult mai dur la adresa domnului ministru Adomniței, chiar cu trimitere la DNA.

Nu doresc să spun decât atât: dacă politica a început să intre cu bocancii în școli, dacă banii pentru învățământ încep să capete trasee dubioase, atunci înseamnă că lucrurile devin grave, iar votul uninominal a început să le ia unora mințile. Sperăm ca în curând să vă dăm satisfacția anulării sau, cel puțin, a amânării acestui sistem de vot, a acestei pacoste, adevărata pacoste.

Cu siguranță, justiția va face dreptate, iar neregulile semnalate de noi vor fi tratate cu întreaga responsabilitate.

În încheiere, aș vrea să vă informez că Grupul parlamentar al PRM votează și această moțiune simplă. Mulțumesc.

Și, mai mult, domnul ministru nu a răspuns ieri la o întrebare esențială: cum de acele investiții constând în mijloace de transport s-au dus, cu precădere, în județul Domniei Sale. Nu a răspuns și îl rog cu tot respectul să răspundă astăzi: cum de este o diferență atât de mare între numărul de microbuze destinate județului Domniei Sale față de alte județe.

De asemenea, iarăși ca șantierist, vreau să-i atrag atenția: domnule ministru, ați văzut calitatea reparațiilor efectuate la școli, a investițiilor făcute la școli? Vă spun ca constructor. Uitați, și domnul Bădălău, alt constructor – trece prin fața noastră foarte atent –, și cred că și dânsul a remarcat la Domnia Sa, în Giurgiu, ce calitate au construcțiile realizate la școli. Sunt penibile, sunt jenante. Dacă ajungi să pui parchet laminat la sălile de sport... Ce Dumnezeu, toată lumea știe că sunt niște aberații.

Este adevărat, investițiile în învățământ, mai bine zis în domeniul învățământului, au fost foarte mari, cele mai mari de până acum. Dar oare sunt investițiile în învățământ sau într-o pușculiță politică numită învățământ? Pentru că eu am impresia că de aceea ați fost pus dumneavoastră. Sunteți un om de partid foarte bun, sunteți un băiat descurcăreț, ca orice șantierist, și sunteți o bună pușculiță a partidului din această cauză.

Care este viziunea colegilor care au depus astăzi moțiunea? Sigur că viziunea are în față, să zic, particula lingvistică „ne”: nereformat, neperformant, neechitabil, chiar și titlul moțiunii este „Neșansa învățământului românesc”. Din aceeași zonă au mai venit sau s-au revărsat asupra

învățământului și alte tipuri de aprecieri. Ne amintim când se spunea că performanța în învățământ sau în școală nu este o condiție a succesului în viață; ne amintim când se spunea că cel mai corupt sistem este sistemul de învățământ, aici își au locul marii evazioniști ai sistemului, că învățământul generează inflația în economia națională și așa mai departe.

De ce ar genera inflație? Pentru că se solicită salarii mărite. Cu toții suntem de acord că în învățământ salariile nu sunt încă nici măcar decente. Presa de astăzi semnalează, de exemplu, faptul că la Fondul Proprietatea salariile au crescut până la nivelul la care o secretară câștigă 1.500 euro, iar președinta Fondului ajunge la câțiva zeci de mii de euro salariu.

Și atunci ne întrebăm de ce profesorii, a căror misiune socială cu toții o recunoaștem, consideră că nu sunt remunerați la nivelul prestației pe care o au ei în societate.

În consecință, Partidul Social Democrat nu va obosi ca împreună cu partenerii sociali, care sunt sindicatele, să solicite și să facă toate demersurile pentru a obține creșterea de salarii, propusă de noi printr-o lege, egală cu 50% din salariul actual, deci o creștere de 50%.

Un coleg ne persifla puțin, spunând că PSD-ul a fost chemat la consultări la Guvern. Cred că este, de asemenea, o confuzie lingvistică sau un viciu de exprimare, pentru că partidul Domniei Sale este obișnuit să fie chemat la Cotroceni.

Partidul Social Democrat a fost invitat la consultări și, după cum am spus, nu va ocoli niciuna din procedurile democratice pentru cei 50%, pentru a-și atinge țelul pe care și l-a propus, și anume majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice.

Aș fi de acord cu domnul ministru Adomniței, în câteva din afirmațiile Domniei Sale. Una se referă la faptul că a preluat toate programele Partidului Social Democrat, în domeniul învățământului: și cornul și laptele, și transportul școlar, și informatizarea și așa mai departe.

Sigur că nu s-a mai prea adăugat nimic la programele sociale din învățământ inițiate de PSD. De aceea, pentru a merge mai departe, este absolut limpede și subliniez că doar o guvernare PSD va fi capabilă să ducă aceste programe mai departe și să adauge altele noi.

Ne amintim că domnul ministru Miclea și-a dat demisia pentru că nu a obținut 6% din PIB pentru învățământ, sau 5%.

Eu consider că domnul ministru Adomniței nu trebuie să fie demis. Ar trebui să-și dea demisia dacă nu va obține 50% majorare de salarii pentru cadrele didactice.

Vă mulțumesc.

Deci am spus 50% majorare de salarii, altfel, demisia de onoare.

Vă mulțumesc.

Primul pericol care planează asupra educației în România este denaționalizarea ei.

## Domnule ministru,

Educația în România își pierde caracterul național. Cultura și tradițiile românești dispar. O mulțime de manuale sunt traduse _mot à mot_ din alte limbi, fără să se țină seama de specificul nostru. Ați înlocuit clasicii literaturii române cu un funcționar al Uniunii Europene, chiar dacă se cheamă Oli Rehn, este tot un funcționar. Nu există astăzi o tendință de apărare a culturii și a identității noastre culturale. Or, în

condițiile globalizării, este singura șansă ca să ne păstrăm identitatea și suveranitatea.

Ar fi trebuit să luați măsuri în acest sens. Ar fi trebuit să sesizați acest pericol.

În al doilea rând, vă imput, domnule ministru, faptul că ați schimbat regulile principiilor de promovare a cadrelor didactice în învățământul superior și ați blocat calea promovării tinerilor. Există un proces de mercantilizare a principiilor. Astăzi nu poți promova în învățământul superior dacă ești un profesor bun, ci doar dacă aduci bani universității prin contracte și alt fel de granturi. Nu se ia în considerare activitatea didactică, elaborarea de cursuri, modernizarea cursurilor, ci doar participarea la programe de finanțare. Este păcat, pentru că, din acest punct de vedere, calitatea scade.

Al treilea lucru pe care vi-l imput și care este, după părerea mea, un mare pericol pentru viitor este faptul că sub domnia dumneavoastră a apărut o contradicție din ce în ce mai gravă între creșterea nivelului de finanțare a învățământului și creșterea costului învățământului. Este anormal! Dăm din ce în ce mai mult din PIB pentru învățământ, dar învățământul pe cap de elev sau de student costă din ce în ce mai mult.

Ați introdus plăți la școala doctorală, au crescut plățile la masterat, multe, din ce în ce mai multe locuri din învățământul superior sunt astăzi cu plată, ceea ce nu numai că încalcă garanțiile constituționale, dar este o îngrădire la educație a unor largi categorii ale populației românești care nu au posibilitatea să plătească pentru educația copiilor lor.

## Domnule ministru,

Eu am încredere în continuare în tinerețea și în inteligența dumneavoastră. Probabil că locul pe care-l aveți nu este cel pe care ar fi trebuit să-l aveți. Știți cum se zice: sub soare este loc pentru toată lumea. Important este ca fiecare să știe ce loc are și cum îl onorează.

Vă mulțumesc.

Mi-ar fi plăcut, și poate faceți referire în cuvântul dumneavoastră de răspuns, să faceți o apreciere în legătură cu rezultatele acestui proiect important pentru învățământul rural.

De asemenea, domnule ministru, au rămas în urmă două proiecte de reabilitare a structurilor școlare și universitare: este vorba de un proiect care însuma 200 de milioane de euro din fondurile Băncii Europene de Dezvoltare și ale Băncii Europene de Investiții și care avea în vedere, de asemenea, reabilitarea infrastructurii școlare, și un fond nu lipsit de semnificație, peste 400 de milioane de euro din fonduri structurale, care să permită dezvoltarea învățământului profesional și tehnic. Ar fi trebuit să producă efecte și sigur că interesul nostru față de efectele pe care ar fi trebuit să le producă este maxim.

Și aș mai vrea, domnule ministru, să mai fac referire la un proiect care mi se pare că este abandonat, și regret nespus de mult acest lucru, și anume cel legat de centrele de excelență. În fiecare dintre centrele de județ s-au înființat centre de excelență pentru elevii care ar fi dorit să se pregătească suplimentar față de orele de școală, pentru a crește performanța celor capabili de performanță. Îmi aduc aminte că, într-un an de zile, în aceste centre s-au adunat peste 11 mii de elevi. Era un început care merita să fie susținut, pentru că acești copii chiar merită susținerea ministerului. Din păcate, a fost abandonat, cu tot regretul pentru ceea ce ar fi putut să aducă un plus de calitate pentru învățământul preuniversitar.

Și aș mai vrea, domnule ministru, să priviți cu atenție, profitând de această situație, ce se întâmplă cu Agenția de Asigurare a Calității, pentru că a crescut nepermis de mult birocrația. Școlile, profesorii sunt sufocați de birocrația pe care trebuie să o realizeze pe documentele pe care această agenție le-a promovat și, din păcate, în dauna asigurării

calității învățământului, adică în dauna timpului pe care profesorii trebuie să-l petreacă la ore.

Întrucât ieri ați făcut referire la datele pe care eu le-am prezentat cu profesorii titulari, vreau să vă spun că au fost datele obținute de la o instituție oficială și le-am folosit așa cum le-am primit.

Vă mulțumesc.

Dar să știți că cel mai tare m-a întristat faptul că ați adus în discuție Congresul învățătorilor. Vă spun de la această tribună, unde nu putem să ascundem adevărul – decât dacă suntem de la PD-L –, nu am primit invitație. Ministrul educației nu a primit invitație la acel congres. Prin urmare, nu aveam cum să merg. Sunt fericit că dumneavoastră, și partidul dumneavoastră, și colegii dumneavoastră ați putut să ajungeți acolo și să împărtășiți gânduri cu profesorii de acolo, cu învățătorii. Pot să vă spun că tristețea dumneavoastră în legătură cu acea profesoară din Tiraspol poate nu se justifică, având în vedere că eu am mers acolo. Și săptămâna aceasta, adică mâine, plec din nou în Republica Moldova și este a doua vizită a mea, ca ministru al educației, în Republica Moldova, unde – nu vreau să vă detaliez – relația este suficient de grea.

Apoi, aș vrea să-i răspund Grupului parlamentar al PD. Apreciez foarte mult că ați deschis discuția cu singurul profesionist pe care-l aveți în educație, respectiv domnul profesor Bîrsan, el a citit moțiunea, iar apoi l-ați trimis pe domnul Gabriel Sandu, un vestit profesor, să vină să vorbească despre cât de bine mă pricep eu la conducerea Ministerului Educației. Nu trebuie să spun foarte multe, dat fiind faptul că Domnia Sa, pesemne, nici măcar la deschiderea anului școlar nu a participat, de vorbea de pereți căzuți sau uși stricate. Deci nu am ce să răspund.

Apoi, domnului deputat Dumitru Avram și grupului parlamentar pe care îl reprezintă pot să le spun că nu mă simt hăituit în niciun fel. Moțiunile sunt un exercițiu democratic pe care-l respect ca atare. Eu însumi sunt parlamentar și să știți că îmi face și plăcere să dau răspunsurile pe care le căutăm împreună. Dar, nu am putut să nu observ cum a funcționat din nou frăția PRM-PD-L în sensul în care ați lăudat foarte mult inițiativa aliaților dumneavoastră.

Domnului Dragoș Dumitriu și partidului pe care Domnia Sa îl reprezintă: pot să vă spun că apreciez faptul că ați făcut o elocventă caracterizare a șantieriștilor, a inginerilor constructori, și noi astăzi suntem în această sală datorită unor constructori cu inimă mare și un suflet de asemenea, însă pot să vă spun că șantieriștii construiesc și pe vreme bună, pe soare, și pe vremuri grele. Deci indiferent de cât de greu va fi, eu voi continua să construiesc și, când va fi să se încheie mandatul meu, atunci, în mod democratic, voi părăsi acest loc și așa pot să vă arăt că am scris mare și îmi asum răspunderea pentru tot ceea ce am făcut și fac.

Ce să vă spun de microbuze și de județul pe care mi l-ați spus, județul Bihor? Să vă spun un lucru: în România sunt două județe, cele mai mari cu populație școlară de peste 800 de mii, respectiv Iași și Prahova; populația școlară a județului Iași este cea mai numeroasă din România. La fel, nu avem cele mai multe unități administrativ-teritoriale, dar suntem, oricum, în top. Pot să vă spun că județul Bihor, care nu este în aceste topuri, a primit 39 de microbuze și mai sunt alte patru județe care au primit 34, așa cum a primit și județul Iași. Deci, prin urmare, afirmația dumneavoastră nu se susține. Am înțeles. V-am răspuns. Iar absența dialogului cu profesorii v-am spus-o mai devreme. Mi-aș dori să fie și următorii miniștri doritori și capabili să meargă în țară așa cum am făcut-o eu, iar presa este martoră, și cel puțin momentul Brăila îl ținem cu toții minte.

Apoi, domnului deputat Gvozdenovici pot să-i spun că Ministerul Educației acordă întreaga atenție învățământului în limbile minorităților. Avem secretar de stat special pe această problematică, dar folosesc acest prilej ca să vă spun, poate nu știați, în România, bacalaureatul se susține în toate cele 17 limbi. Acele sute de subiecte pe care dumneavoastră le știți însumează, în toate cele 17 limbi, peste 15 mii de _items_ ,

pe care Ministerul Educației le face în fiecare an, respectând limba, cultura și civilizația respectivei minorități.

Dar vă mai spun un lucru, completând răspunsul dat domnului deputat Știucă. Mă bucur că ați amintit despre efortul pe care-l fac dascălii în afara țării și cei care nu sunt neapărat din Uniunea Europeană, cum ați vorbit de cei din Serbia sau din Tiraspol. Și să vă spun că cel puțin pentru prima dată... și probabil că pe inițiatorii moțiunii îi deranjează acest lucru, pentru că niciunul dintre miniștrii Domniilor Lor nu a reușit să facă acest program, de fapt, toată lumea a fost uimită că Ministerul Educației a reușit în doar câteva luni de la instaurarea mea ca ministru să pornească proiectul de limbă, cultură și civilizație română, ore predate de Ministerul Educației în țări ale Uniunii Europene. Ne-a fost mai ușor pentru că acolo există directive ale Uniunii care deschid porțile școlilor publice din acele state. Astăzi, să vă fac o comparație: anul trecut, când a debutat acest proiect, în Italia aveam 5 profesori, iar în Spania aveam 22. Anul acesta, în Italia avem 31 de profesori, până acum, iar în Spania avem peste 80. Vom atinge suta, probabil, până la sfârșitul anului. Asta înseamnă interesul Ministerului Educației pentru promovarea limbii, culturii și civilizației române în afara țării.

Domnule deputat Petru Andea, ne cunoaștem de atâta vreme, știm foarte bine despre ce este vorba. Un singur lucru vreau să vă spun, pe care probabil că-l uitați permanent: în cei 12 ani pe care i-ați menționat, cifra nu este de 8 plus 4, ci este un onorabil 6 plus 6, pentru că în perioada 2005–2006, până la 1 ianuarie 2007, când a fost primit cu drepturi depline în Partidul Popular European, Partidul Democrat nu era de dreapta. Ca parlamentar, mă gândesc că ar fi trebuit să știți.

Domnului deputat Mircea Coșea și grupului parlamentar pe care-l reprezintă. Sunt surprins, ca profesor universitar ce sunteți, că nu știți cifrele de școlarizare în învățământul superior de anul acesta, care au crescut cu peste 10 la sută față de anul trecut. Dacă anul trecut aveam 57 de mii de locuri la licență, anul acesta avem 62 de mii. Dacă nu știați că anul trecut aveam 14 mii de locuri la masterat, anul acesta avem tot atâtea la masterat, pe masteratul preBologna, și 18 mii pe procesul Bologna, deci un total de 33 de mii, aproximativ, de locuri la master. În ceea ce privește taxele, domnule profesor, vă spun că – să știe și colegii noștri – o universitate are libertatea ca pentru 100 de locuri de la buget, care nu s-au anulat, să mai facă 150 de locuri cu taxă. Deci dacă acuzați prezența locurilor cu taxă, vă rog să menționați și faptul că există și locuri aferente la buget, iar studenții merituoși, așa cum intră în facultate, pot să meargă pe ele, nu sunt neapărat obligați să plătească taxă.

Închei apoteotic, față de ziua de ieri, prin a spune că recunosc tot ce a spus – nu tot –, o mare parte din ceea ce a spus doamna ministru Andronescu. Domnia Sa mi-a și cerut acest lucru. Da, programul de informatizare a început pe vremea ministerului condus de Domnia Sa și pe vremea guvernării PSD. Dacă știți acele patru etape ale sistemului educațional informatizat, ele s-au desfășurat în perioada 2001–2004, au cuprins aproximativ 4 mii de laboratoare de informatică în toată țara, deci toată suma celor patru etape ale Sistemului educațional informatizat a însemnat aproximativ 4.100 de laboratoare de informatică în toată țara, toate liceele fiind incluse aici și, în schimb, pot să vă spun că au fost făcute prin încredințare directă, prin hotărâre de guvern, de către Guvern. Etapa aceasta, a cincea, dacă o putem spune, înseamnă 8.100 de laboratoare, deci dublul sumei celor patru etape, și s-a făcut prin licitație publică.

La fel, programul de achiziție de microbuze școlare a început pe vremea Domniei Sale, chiar dacă a început timid, cu achiziția de mașini ARO la vremea aceea, a fost chiar o încercare de a revigora Fabrica de autovehicule ARO, ea a eșuat, dar inițiativa ministerului oricum este de lăudat și a continuat într-o altă manieră ulterior. Fiind atât de bună, evident, am preluat-o, numai că am dus-o la o dimensiune care să satisfacă într-adevăr nevoile țării.

Vă mulțumesc foarte mult.

Și, nu în ultimul rând, nu știu cum ați socotit, domnule deputat, numărul locurilor cu taxă, pentru că eu n-am pronunțat nicio cifră, am pronunțat doar cifrele care înseamnă locuri bugetate de la stat, și v-am spus că pentru fiecare sută de locuri bugetate o universitate poate să mai facă, prin decizia Senatului, încă 150 cu taxă, dar nu este obligatoriu. Sunt specializări în care poate n-avem niciun loc cu taxă, în comparație cu cele de la stat.

Deci n-am pronunțat nicio cifră care să poată cumva să vă ducă la vreo idee prin care să adunați și să spuneți că au crescut cele cu taxă. Este pur și simplu autonomia universităților. Dacă dumneavoastră aveți cumva vreo idee să o limitați, vă rog să o spuneți cu voce tare.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Acesta este adevărul, așa încât, îmi pare rău, dar această zi a democrației, sărbătorită prin prezența, sau mai bine zis prin absența a 90% dintre parlamentari, în fapt ar trebui să fie o zi oarecum în doliu pentru democrația românească. Vă mulțumesc.