Cristian Sandache

## **Domnul Cristian Sandache:**

Stimate domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Cea mai preþioasã experienþã politicã este aceea reprezentatã de contactul direct cu oamenii, de problemele lor concrete. Una dintre chestiunile ridicate frecvent de cãtre aceºtia este aceea a limitei celor 35 de ani, dincolo de care majoritatea absolutã a angajatorilor manifestã o atitudine de suspiciune sau chiar ostilitate. Dacã depãºeºti vârsta de 35 de ani, indiferent dacã eºti bãrbat sau femeie, eºti privit cu dispreþ sau cu un gen de milã ironicã, atunci când îþi exprimi dorinþa de a obþine un loc de muncã. Astfel de situaþii se numãrã cu miile.

Construirea capitalismului cere sacrificii ºi avem în cuprinsul istoriei exemple semnificative. Acel capitalism sãlbatic, mai cu seamã, ilustrat atât de plastic în opera lui Dickens, cu zguduitoarele imagini ale vârstnicilor cerºetori, frecvenþi locatari ai azilurilor de noapte ori îngrãmãdindu-se între zidurile închisorii datornicilor.

Existã însã o opticã mereu actualã, care, parafrazând un celebru filosof antic, porneºte de la convingerea cã omul este, de fapt, mãsura tuturor lucrurilor. Nu este drept, aºadar, ca dincolo de o anumitã vârstã sã fii considerat din start inutil. Toate ideologiile ºi argumentele pragmatismului, excepþionalismului, în sfârºit, toate ”-ismeleÒ, cu aerul lor degajat, atotcuprinzãtor, toate ifosele unor anumiþi economiºti ai momentului nu mã vor putea împiedica sã constat cã disperarea, durerea ºi umilinþa unui compatriot al meu, al nostru, pus între paranteze de un argument biologic, în fond, stupid, sunt semnale vii ºi cutremurãtoare, care trec deasupra explicaþiilor livreºti.

Poate, ca un corolar ºi al acestei mentalitãþi, din pãcate atât de rãspândite, fenomenul muncii la negru s-a extins atât de mult. Din acest punct de vedere, judeþul Iaºi, al cãrui reprezentant în Parlamentul României sunt ºi eu, deþine un trist record. Va veni, sper, ºi acea vreme când vom vedea cu toþii, indiferent de orientarea noastrã politicã, omenescul profund, dureros ºi sacru prin fragilitatea lui din fiecare existenþã chinuitã ce aºteaptã un strop de alinare, un strop de speranþã.

Vã mulþumesc.