Cristiana Irina Anghel

odată cu apa respectivă.

Cam așa facem și cu revoluționarii. Și-a pus cineva întrebarea dacă noi mai eram în această aulă și mai puteam discuta așa cum discutăm acum despre un proiect de lege dacă nu existau – parafrazând un mare scriitor – „acești frumoși nebuni ai Revoluției române”? Au fost oameni care au crezut în dreptate. Au fost oameni care au crezut în libertate. Nu s-au uitat la ceas, nu s-au uitat la oră, nu s-au gândit atunci că vor avea ceva de câștigat. Știau doar un singur lucru: că vor libertate și că vor să fugă sau să plece, să scăpăm de Ceaușescu. Majoritatea nu cred că s-a gândit la asasinarea lui, pentru că asasinare a fost până la urmă sau așa o consider eu.

E ușor să tai niște drepturi deja câștigate, din pix, dintr-un minister! Vă întreb: v-ați gândit, domnilor, ce se întâmplă cu acești oameni? Poate că și-au făcut un plan de viață, poate că acesta este singurul venit, poate că unii au fost răniți și nu au mai putut să muncească, poate că au copii de întreținut, poate că au rate la bănci. Venim și facem cum a făcut Boc? Nu ne interesează de nimic și tăiem? De ce? Pentru că nu avem bani? Păi hai să luăm banii de la cei care au furat până acum! O țară au furat-o!

Și până când nu hotărâm clar, exact cine este cu adevărat revoluționar și cine a înșelat nu putem să ne batem joc de toți.

Și mai este o problemă, domnule președinte. În regulamentul nostru, care este mult mai permisiv, domnule președinte, în regulamentul nostru, care este mult mai permisiv decât cel de la Camera Deputaților, se spune că putem să propunem amendament în plen. Trecem peste faptul că au fost depuse niște amendamente, și Comisia juridică nu le-a luat în calcul, și ajungem la ceea ce spuneam eu mai zilele trecute, că nu există altă comisie mai abuzivă decât cea juridică în acest Parlament – la noi.

Și, atunci, rog pe domnul... eu, spre exemplu, am semnat amendamentul domnului... sau pe domnul care are amendamentul să-l lăsați să-și propună amendamentul și să votăm. Poate trece amendamentul respectiv, pentru că revoluția nu s-a terminat odată cu prinderea lui Ceaușescu. Au murit oameni, au rămas oameni nenorociți pe viață.

Nu se poate să facem lucrurile acestea! Până la urmă, ne bate Dumnezeu.