Cristian Sorin Dumitrescu

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Problema aceasta a expunerii unor valori este o problemă care trebuie să ne preocupe și ne preocupă de foarte mult timp. După 1990, patrimoniul cultural al României a suferit, ca să spunem așa, anumite evoluții. Și mă refer, în primul rând, la faptul că o parte din acest patrimoniu al statului de sorginte comunistă a revenit la foștii proprietari, fusese rulată prin alte metode decât cele normale. S-a procedat atunci, în învălmășeala aia care a existat, la o strategie, care a fost corectă, de prezervare a acestui patrimoniu; timbrele și patrimoniul reprezentând colecțiile filatelice sunt valori foarte mari în – cum să spun? – în obiecte extrem de mici.

Faptul că Banca Națională le-a păstrat în tezaur reprezintă, în opinia mea, un lucru extrem de pozitiv, dar nu aceasta este rațiunea existenței unor colecții de artă. Colecțiile de artă trebuie să fie expuse și trebuie să ajungă să avem acces toți a le vedea, pentru că, de fapt, asta este menirea lor.

Pe cale de consecință, întrebările stimatei mele colege, care știe că o apreciez, se dovedesc a fi – dar acum o să folosesc și eu un cuvânt mai dur – inepte. Dacă ar fi înțeles care este rațiunea obiectelor de artă, aceea de a circula și a fi văzute...

Există în România și alte situații care încă n-au fost rezolvate: spațiile muzeale sunt foarte mici, există în depozitele muzeelor foarte multe opere de artă care nu circulă și nu pot fi văzute, pentru că n-au spațiu de expunere și pentru că există și o diferențiere în funcție de valoarea artistică, iar, pe cale de consecință, această decizie, această inițiativă este una pozitivă. Și eu sunt convins că nu trebuie să fie întrebată ce dorește să facă cu această colecție Banca

Națională, pentru că ea a fost doar un custode – într-adevăr, un custode bun, și, dacă vreți, un lucru extrem de pozitiv, să salveze aceste lucruri care, într-un anumit context istoric, cum s-a întâmplat, de altfel, cu foarte multe opere de artă, așa, la învălmășeală, să dispară. Nu uitați că toate ministerele interbelice aveau o politică de cumpărare a operelor de artă, de achiziții. Unde sunt colecțiile? Le-ați văzut pe pereții acestor ministere? În cel mai bun caz zac în cine știe ce arhive sau subsoluri ale acestora.

Iată de ce este o operă frumoasă ceea ce au făcut inițiatorii, pe care eu o salut și chiar mi se pare puțin deranjant să zgândărim lucrurile de o asemenea natură încât să credem că este ceva abscons. Abscons e în alte lucruri, în alte modalități, în alte sesizări și așa mai departe, care ne bucură viața actuală de suspans. Sesizări. „Saisines” se numesc în franceză; în română, „plângeri”. Unde? Știți dumneavoastră.